Cristiano Ronaldo își dorește să plece de la Manchester United. Sau Manchester United își dorește ca Ronaldo să-și dorească să plece de la Manchester United. Sau Manchester United dorește ca Ronaldo să plece. E cumva dilema acestor zile, un soi de învârtit în jurul unei cozi, mai exact a unei singure teme: probabila despărțire a starului portughez de United. A doua și, mai mult ca sigur, ultima.

Suntem foarte aproape să asistăm la un deja-vu. Anul trecut, prin august, comentam tot aici divorțul dintre Cristiano și Juventus. Și mă întrebam atunci cine are o mai mare parte de vină pentru că lucrurile n-au funcționat totuși conform așteptărilor, ”Bătrâna Doamnă” sau Cristiano? 11 luni mai târziu suntem aproape să repetăm întrebarea, schimbând doar ”Bătrâna Doamnă” cu United, căci nici logodna dintre portughez și clubul de pe ”Old Trafford” n-a funcționat conform așteptărilor. Din capul locuui trebuie spus un lucru: atunci când vorbim de un divorț e clar că trebuie să vorbim de o vină împărțită. Cine crede altfel, implicat fiind în așa ceva, are un orgoliu peste limită și nu e în stare să-și vadă propriile erori.

Senzația în vara trecută era că Ronaldo n-a strălucit la Torino pentru că n-a găsit contextul favorabil de la Madrid. A se citi vestiar și coechipierii din iarbă. Putem spune asta și-acum, după sezonul proaspăt încheiat, dar asta ar însemna, apropo de ceea ce spuneam mai sus, să-l absolvim pe portughez de orice fel de responsabilitate. Și nu știu dacă ar fi foarte corect.

CÂTEVA STATISTICI

Zilele trecute, ”The Independent”, un cotidian englez din zona celor ceva mai serioase, publica niște statistici care-l aveau, deși nu-l aveau, pe Cristiano ca subiect.  În sezonul 2017-2018 de Serie A (fără Cristiano), Juve a marcat 86 de goluri. În cele 3 campionate cu portughezul drept referință ofensivă, cifra golurilor a fost: 70, 76, 77. În sezonul 2020-2021 de Premier League (fără Cristiano), Manchester United a marcat 73 de goluri. În sezonul cu Cristiano, cifra a coborât la 57. În toate aceste 4 sezoane, statisticile portughezului (reamintesc, vorbim doar de campionate) n-au fost doar rezonabile, au fost de-a dreptul remarcabile: 18 goluri în 30 de meciuri la United, iar la Juve, 29 de goluri în 33 de meciuri (2020-21), 31 în 33 (2019-20) și 21 în 31 (2018-19).

Astfel că întrebarea: ”cum ar fi arătat Juventus și United fără Cristiano în aceste sezoane?”, cred că ar trebui înlocuită cu alta, care nici măcar nu mai e întrebare, e aproape o constatare: ”nu cumva personalitatea lui Cristiano a copleșit grupul și a știrbit din identitatea celor două echipe?”.

Avându-l pe Cristiano alături, știind ceea ce reprezintă el, ceilalți au luat ca pe o obligație ideea de a face ca tot jocul să fie în folosul lui. De-a lungul ultimilor 10-12 ani, atunci când s-au făcut interminable (și inutile) comparații între Messi și Cristiano Ronaldo, toată lumea a observat că un aspect la care Messi e superior e jocul în slujba echipei. Iar aici principalul reper sunt pasele decisive. Cristiano a fost mereu sub Messi la capitolul ăsta, astfel că acum, când anii au trecut și vârsta a început să conteze, Messi are mai puține dificultăți să-și asume un nou rol pe teren decât Cristiano. Messi a devenit un pasator, un generator de situații, coborându-și mult raza de acțiune spre centrul terenului, dar ieșind din zona golurilor, spre marea bucurie a unora care înțeleg fotbalul doar privind statisticile. Cristiano n-are cum să facă asta, el nu poate fi originea, el trebuie să fie destinația. De-aici problemele pentru antrenori, mai ales că și fotbalul a tot evoluat în acești ani și nu prea mai merge ca într-o echipă cineva să fie degrevat complet de aspectul defensiv.

Îmi pun întrebarea, de fapt cred că mulți și-o pun, inclusiv (sau mai ales) Cristiano, cum ar fi arătat jocul portughezului dacă ar fi acceptat să meargă la City. Oferta aia a existat, a fost cât se poate de fermă, n-au fost invenții de presă așa cum au pretins unii, ceea ce înseamnă că, după ratarea achiziționării lui Harry Kane și imposibilitatea, la acel moment, a aducerii lui Haaland, Guardiola chiar a crezut în această idee. Pep spunea mai demult, referindu-se la Messi, că într-o echipă poate fi acceptat un jucător care să alerge și să se apere mai puțin doar dacă statisticile sale (a se citi influența în joc) sunt decisive pentru obținerea rezultatelor. Stilul de joc al lui City, modelat și transformat în ani de Guardiola, poate că s-ar fi mulat pe ceea ce înseamnă Cristiano la acest moment. Cel al lui United însă, nu prea. Cristiano a ales United, din motive pe care le știm, iar urmările se văd acum.

UNDE AR PUTEA PLECA?

E ciudat totuși că portughezul n-a venit măcar să aibă o discuție cu noul antrenor, un ”face to face” care să stabilească unele lucruri. Ceea ce ar putea să însemne că decizia lui e luată. Într-un fel, United ar fi într-o ușoară poziție de ofsaid, căci pe piață un ”marcator” nu prea mai există, asta dacă nu cumva Ten Hag are alte idei în minte. Însă nici din punctul lui Cristiano de vedere, nu-i chiar așa facil să găsească o destinație. Asta pentru la mijloc ar fi vorba și de niște bani pentru United, care totuși a plătit ceva pentru transfer și altfel ar risca un minus în balanța contabilă, dar ar fi vorba și de salariul lui. Ce nu va fi ușor de achitat în alte părți. Probabil că nu va avea o mare problemă în a-și scădea pretențiile, căci acum la el primordial e aspectul sportiv în perspectiva Mondialului, dar chiar și-așa rămân problemele expuse mai sus, cele legate de influența lui în joc.

Îmi vine greu să cred că Bayern va face o nebunie de genul ăsta. Îmi vine greu să cred că s-ar duce la Napoli. Mai degrabă la Roma, la o adică, ce ar reprezenta o ultimă soluție. Greu îmi vine să cred că Barcelona l-ar lua, chit că Laporta are mari datorii la Jorge Mendes, la fel de greu îmi vine să cred că s-ar duce el acolo după tot ce-a fost în trecut. La PSG ar fi loc doar dacă va pleca Neymar, iar asta chiar ar fi o mișcare ce i-ar aduce pe parizieni în centrul atenției, Messi și Cristiano împreună. Însă posibilitatea plecării lui Neymar, legat de PSG prin contract până în 2027 (200 de milioane sunt la mijloc, atenție!) e mai degrabă utopică. Ar mai fi Chelsea, ce pare să oscileze acum între Cristiano și Neymar, iar asta, da, poate fi o variantă. Noul proprietar al londonezilor pare genul care să-și dorească o lovitură de imagine de genul ăsta. Ce spune Tuchel nu prea știu, mă tem însă că nici nu prea contează.

Măcar pe acest subiect urmează săptămâni foarte interesante. Peste ani s-ar putea face și un film cu acest subiect.