Când a apărut știrea, pe la începutul săptămânii trecute, cum că Manchester United îl vrea neapărat pe Casemiro, mulți au zis că e încă una din acele bombe de presă ce va face fâs în câteva ore. Ideea că Manchester United îl vrea pe Casemiro părea a fi credibilă, posibilitatea ca brazilianul să lase liniștea și statutul de la Madrid pentru a se muta în haosul de la Manchester era în schimb privită cu multă reticență. Și totuși, iată, afacerea s-a făcut și încă foarte rapid, o rapiditate construită din durerile celor de la United, care nu s-au uitat la bani, și stilul lui Florentino Perez, care se uită întotdeauna la bani.

Jorge Valdano scotea în evidență, în editorialul său de sâmbătă din ”El Pais”, posibila dilemă a lui Casemiro: milionar cu glorie la Real Madrid sau supermilionar cu riscuri la Manchester United. Club pe care Valdano îl caracteriza sec: ”în acest moment cel mai mare cimitir de talente din toată Europa”. Casemiro avea un salariu mare la Madrid, undeva spre 6 milioane de euro net, în schimb la United va avea unul uluitor, aproape dublu. Ceea ce, se vede treaba, a contat.

Am spus de multe ori, e bine să nu gândim noi cu mintea noastră pentru alții. Căci nu știm ce e în mintea lor, care sunt prioritățile lor, problemele lor, afacerile lor, eventual și orgoliul lor. Poate că lui Casemiro (ca și lui Lewandowski la Bayern) nu i-a convenit foarte tare că Real Madrid deja i-a căutat și adus un posibil înlocuitor. În fond, contractul lui cu Real Madrid expira în 2025, când va fi împlinit 33 de ani, deci nu avea cine știe ce stres din punctul ăsta de vedere, mai ales că, la o adică, îl putea prelungi, în stilul Modric, an după an. United i-a oferit însă 5 ani (4 plus unul opțional) și un soi de liniște care e posibil să-i fi surâs. Plus un anumit statut în vestiar, căci va fi al treilea în ierarhia salariilor după Cristiano și De Gea. Posibil al doilea, dacă totuși lui Cristiano i se va deschide în cele din urmă una din ușile la care tot bate cu insistență Jorge Mendes.

Ce speră Manchester United de la Casemiro, e limpede: siguranță. Experiența lui, profesionalismul lui, anvergura lui, toate ajută o echipă în derivă și un antrenor dominat de confuzii. De aici și insistența englezilor ca transferul să se facă rapid. E greu de spus acum dacă brazilianul va izbuti să rezolve de unul singur toate problemele de la noua sa echipă, mai degrabă nu, întrebarea e dacă nu cumva aceste probleme vor apărea și la Real Madrid. E clar că un plan era deja creionat prin aducerea lui Tchouameni, dar mă tem că acest plan nu includea ca internaționalul francez să fie aruncat atât de repede în furtunile ce pot apărea la mijlocul terenului, mai ales că el nu prea a interpretat la Monaco acest rol. Însă Florentino Perez a acționat și de această dată cu instinctul omului de afaceri, pe care l-a mai dezvelit în atâtea alte situații, Cristiano Ronaldo, de exemplu. La câți bani a oferit United pentru un jucător de 30 de ani, care costase puțin, 13 milioane în total, care câștigase tot ce se putea câștiga din punct de vedere fotbalistic și care în sezonul trecut a cam alternat prestațiile bune cu unele mediocre, tranzacția pur și simplu nu putea fi refuzată. Mai ales de Florentino, care-i privește pe fotbaliști ca pe niște mijloace fixe ale uneia din multele sale societăți.

Ce speră Real Madrid după Casemiro? Să nu se repete cazul Makelele. Primul meci post-Casemiro, cel de sâmbătă de la Vigo, a fost suav, dar nu e un reper. Pe la iarnă vom vedea dacă planul madrilenilor a fost bun sau dacă va fi nevoie de un nou Gravesen.