Există în fotbal o vorbă: atunci când fugi după bani, fug și banii de tine. E bună și-n viața de zi cu zi, să recunoaștem. Barcelona din acest sezon nu fuge direct după bani, fuge după rezultatele care să-i aducă banii necesari ieșirii dintr-o criză financiară profundă. Și, ce să vezi, deocamdată cam fug și rezultatele de echipa lui Xavi. În vreme ce la Real Madrid e exact invers.

A fost un ”Clasico” trist pentru catalani, care au închis o săptămână de-a dreptul oribilă. Și vesel pentru madrileni, a căror săptămână n-a fost nicicum, a fost pur și simplu una normală la o echipă ce nu are o necesitate stringentă de a aduna rezultate, căci a obținut destule în ultimii ani. Și poate tocmai de aceea le și obține. Pentru că are liniște. Adăugată la valoare, la experiență, la istorie, la tot ceea ce reprezintă acest club în peisajul fotbalistic european. Și are pe bancă un antrenor care nu mai trebuie să demonstreze nimic nimănui.

Diferența dintre Real Madrid și Barcelona a fost de două goluri pe tabela de marcaj. În realitatea zilei de azi, ceva mai mare. La fel era și-n primăvară, atunci când catalanii le dădeau cu terenul în cap rivalilor din capitală, doar că atunci băieții lui Xavi au venit dopați cu o motivație fantastică, pe care Ancelotti n-a știut s-o anticipeze. Acum, Xavi n-a mai găsit rețeta potrivită, poate și pentru că starea de anxietate ce a cuprins clubul după semieșecul cu Inter i-a afectat luciditatea. Ancelotti n-a alunecat în depresie după acel 0-4 din primăvară, ce se va întâmpla cu Xavi rămâne să vedem.

Adevărul e că misiunea lui nu e deloc simplă. Barcelona are nevoie urgent de rezultate, din motivele expuse mai sus. În fotbal banii se fac fie din vânzarea de jucători, fie din performanțe care atrag după sine câștiguri financiare. Din punct de vedere al conducerii, nimic de zis, și-a făcut treaba, mai întâi cu acele pârghii financiare (”palancas”, am mai scris despre ele tot aici), căci cine crede că-i simplu să faci rost de finanțări în epoca în care trăim e într-o mare eroare, apoi din punct de vedere sportiv, prin transferurile făcute. Laporta i-a creat lui Xavi un lot, treaba lui Xavi era și este să facă o echipă cu care să obțină rezultate. Doar că asta nu se face așa ușor, e nevoie de timp, iar timp Xavi nu prea are, căci nici Laporta n-are.

Și mai e ceva ce nu are Xavi: experiență. Înainte să-l pună antrenor, Laporta a avut dubiile sale, alimentate fix de asta, de lipsa lui Xavi de experiență. A cedat însă și s-a lăsat dus de valul de entuziasm pe care numele lui Xavi îl stârnea și încă îl stârnește, căci la ce jucător a fost, n-ai cum să te gândești că nu va deveni un bun antrenor. Doar că pentru asta e nevoie de timp, iar timp am convenit că nu prea are.

Xavi pare un antrenor plin de idei și cu teoria bine aprofundată, căruia îi lipsește un pic școala vieții. A picat însă ultimele examene, cele mai importante din scurta lui carieră, pentru că a fost un idealist, încercând să impună un fotbal pe care lotul său n-are azi cum să-l susțină, fiindcă încă nu s-a format acolo o echipă și mesajele nu sunt clar întipărite. În plus, baza e și foarte tânără, căci Pedri și Gavi nu pot face, la 19 și 18 ani, ce făceau Xavi și Iniesta la 29 și 25 de ani (atât aveau în 2009). Și dacă mai intervin accidentările, mai apar erori de arbitraj, iar oamenii tăi de încredere, căpitanii, cu care ai fost alături în atâtea și-atâtea bătălii, comit erori infantile, nota de trecere nu poate fi obținută.

Acum, Laporta are probabil alte dubii. Există deja un curent împotriva lui Xavi. Care aduce ca exemplu despărțirea lui Frank Lampard de Chelsea. Cu urmările știute pentru londonezi. Dacă gândul unora zboară la Tuchel, e posibil să-i zboare și lui Laporta. Șansa lui Xavi după acest ”Clasico” e, paradoxal, scorul final destul de strâns. Cu 1-3 a pierdut și Luis Enrique aici în sezonul ultimelor succese europene ale catalanilor. Campionatul e lung și oferă șanse multiple, însă o umilință ce se cam contura după prima repriză putea avea consecințe traumatizante.

LIVERPOOL, VICTORIE PENTRU PREMIER LEAGUE

Anglia are clasicul său, știm care e, însă clasicul ultimul ani a fost acest formidabil duel dintre Jurgen Klopp și Pep Guardiola. Cu rădăcini în Bundesliga, ce-i drept, unde a început rivalitatea celor doi, ce a continuat-o într-un fel pe cea dintre Pep și Mourinho, de acum 10-12 ani. Un nou episod s-a consumat duminică seară pe ”Anfield” (ce ghinion să fie programat Liverpool-City cam în același timp cu Real-Barca!) și a confirmat într-un fel complexul Klopp care-l stresează teribil pe Guardiola. A câștigat Liverpool, iar succesul, în afară că poate acorda ”cormoranilor” un soi de ”Ctrl-Alt-Delete” la tot ceea ce a însemnat până acum parcursul lor, reprezintă o mare șansă pentru Premier League. Șansa de a avea și-n continuare o luptă aprigă pentru titlu.

O să-mi spuneți să nu uit cine e totuși liderul clasamentului! Adică Arsenal. N-am cum să uit, de altfel tot aici scriam acum vreo două săptămâni despre ”tunari” și despre noua deviză ce pare să-i guverneze: ”All or nothing”. Arsenal și-a demonstrat capacitatea și duminică, într-o victorie chinuită și muncită serios la Leeds, genul acela de meci care-ți arată dacă ai într-adevăr o echipă competitivă,. Doar că Arsenal rămâne o mare necunoscută. Mai exact rămâne necunoscută capacitatea lui Arteta de a duce până la capăt un voiaj extrem de greu cu un lot ce pare, cred că și este, destul de scurt pentru un campionat precum Premier League.

Eșecul lui City înseamnă că echipa lui Guardiola poate fi învinsă nu doar cu noroc ori cu autobaza plasată în fața careului. Ci și cu criteriu, cu o tactică bine pusă la punct. Evident și cu jucători de talia lui Salah ori a lui Van Dijk, care l-a readus cu picioarele pe pământ pe Haaland. Că Guardiola a văzut (cred că vede și-n continuare) în Liverpool principala amenințare în lupta pentru titlu o demosntrează și felul anxios în care echipa lui a jucat pe ”Anfield”, unde senzația oferită a fost că, dacă i s-ar fi propus, ar fi acceptat pe loc remiza.

P.S 1

Revin la ”Clasico”, pentru că, urmărind meciul de duminică, am o dilemă: de ce s-a retras Toni Kroos din ”naționala” Germaniei?