Suntem la mijloc de noiembrie și ne pregătim de un Mondial la fotbal. Dacă vi se pare straniu, nu sunteți singurii. Știu, dacă aruncăm o privire afară ori scoatem nasul pe geam sau dacă ne uităm în dressing și vedem hainele de iarnă încă bine ascunse, pare mai degrabă mijloc de octombrie, dar cu anomaliile astea ale vremii am cam început să ne obișnuim. Cum o să ne obișnuim cu anomalia disputării unui turneu final într-o perioadă în care eram învățați cu altele, rămâne să vedem. Cum se derulează însă aceste ultime zile prin competițiile europene obsevăm cu toții.

Suntem la mijloc de noiembrie și mai avem o săptămână până la primul fluier al Mondialului. Cu toate astea încă se dispută meciuri de campionat. Nu mă refer la campionatul nostru, că noi n-o să avem, logic, pe nimeni în Qatar în afara arbitrilor și a jurnaliștilor, mă refer la campionatele importante, de unde provine grosul selecționabililor și unde observăm (și ne mirăm) de fiecare dată intensitatea cu care se joacă. Și nu putem să ne facem azi că nu sesizăm această anomalie, eu i-aș spune chiar cinism: cum să ai pretenția de la niște oameni să-și facă treaba ca de obicei având pe undeva într-un colț al minții ideea că dacă se lovesc cumva, fie și ceva minor, pot rata Mondialul?! Pentru unii cel mai important moment al carierei, pentru alții ultimul moment important al carierei. Perspectiva unei posibile accidentări se izbește frontal de obligația de a evolua ”ca de obicei” pentru echipa de club care te plătește și nu te plătește deloc puțin.

Niciodată nu s-a întâmplat asta. Înainte de fiecare turneu final existau săptămâni bune de pauză, de refacere fizică și mai ales mentală. Nu mai spun că puțini dintre cei convocați erau în priză maximă până la sfârșit, pentru mulți lucrurile erau deja clare cu etape bune înainte și puteau să-și dozeze efortul, puteau mai lesne să se menajeze știau și antrenorii ce șă facă. Acum suntem în plin sezon, fiecare meci e important și fiecare punct pierdut poate conta. Dar se va trece direct dintr-una într-alta, în 7, 8, 9 zile trebuie dat un reset și intrat în noua dimensiune qatareză. E o clară bătaie de joc la care sunt supuși fotbaliștii, antrenorii, selecționerii care stau cu inima cât un purice la fiecare duel mai aprig, nu cumva să mai cadă vreun nume de pe listă, dar și cei care se uită și plătesc pentru asta. A fost destul de limpede cred că am văzut în ultimele săptămâni un fotbal condiționat de o competiție atât de importantă, cea mai importantă, pe care unii s-au decis s-o mute într-o altă perioadă a anului, cum n-a fost niciodată în istorie, doar pentru că au dat organizarea unei țări ce poate face și finanța multe, dar n-are cum să să-și schimbe clima din iunie și iulie. În paranteză fie spus, maxima bătaie de joc mi se pare declarația lui Blatter, care zice că a fost o eroare decizia de a acorda Mondialul statului Qatar. El fiind cel care conducea fotbalul mondial la momentul acelei decizii.

N-o să mă apuc eu să spun acum că City a pierdut acasă cu Brentford din cauză că duminica viitoare începe Mondialul. Putea să piardă și-n condiții normale, căci Brentford e genul ala de echipă ca o piatră intrată-n pantof, te enervează de nu mai poți, ba la o adică îți poate avaria și talpa dacă nu ești atent. Dar nici nu putem nega evidența. Iar ”cetățenii” lui Guardiola n-au fost prea concentrați, poate și pentru că De Bruyne, Cancelo, Silva ori Fodden erau foarte atenți la orice duel și nu-și asumau niciun risc. , Faptul că Liverpool a câștigat cu Southampton nu schimbă cu nimic ideea inițială.

Dar asta e situația. Nu mai e mult și o să înceapă Mondialul ăsta, apoi o să se termine și o să tragem concluziile. Ilie Dumitrescu zice că va fi cel mai tare din istorie, Guardiola prezice că, după turneu, vor cădea jucătorii ”ca muștele”. Eu cred doar că vom avea pe parcursul său mai multe accidentări ca niciodată. Dar oare mai contează ce spun unii și alții câte vreme obiectivul a fost atins. Obiectivul unora.

ARSENAL, LIDER DE CRĂCIUN

Hai să vorbim puțin și despre fotbal în sine! Profitând de eșecul lui City și de faptul că a întâlnit un adversar cu mari probleme, Arsenal s-a dus la 5 puncte în față în clasament și va fi lider de Crăciun. Mari amatori de pariuri, poate și de superstiții, englezii pun mare preț pe tradiția asta care spune că echipa care e pe primul loc de Crăciun câștigă campionatul. În mare a ieșit, doar Liverpool a alunecat în ultimii 10 ani și încă de trei ori. Revenind însă la ideea de mai sus, sezonul ăsta e mai complicat ca niciodată,iar pentru Arsenal pauza asta nu vine deloc bine, căci stopează o dinamică evident pozitivă. Greul pentru ”tunari” va începe de ”Boxing Day”, nu neapărat pentru că întâlnesc pe West Ham United, ci pentru că pătrund în acel tronson infernal pentru orice grupare din Anglia, lunile ianuarie și februarie.

NEWCASTLE FORȚEAZĂ INTRAREA ÎN ”TOP 6”

Newcastle a bătut Chelsea și va face Crăciunul pe podium. Anul trecut de Crăciun sentimentele oscilau în tabăra ”coțofenelor” între bucuria de a fi scăpat de vechiul proprietar, semnele de întrebare (sau mai degrabă de exclamare) privind noul proprietar și groaza unei eventuale retrogradări. Newcastle e echipa cu cel mai mare progres din Premier League în ultimul an și o mare amenințare pentru ”granzii” din ”Top 6”. Care tinde să devină ”Top 7”, fiindcă Newcastle poate acum să iasă cu pieptul înainte în mercato și să ofere celor pe care-i dorește (inițial am scris ”pe care-i țintește”, dar acest ultim cuvânt e un pic dubios când vine vorba de Arabia Saudită) și altceva în afară de salariu, mai exact un proiect sportiv. Numele de top nu pot fi convinse doar cu bani, o participare europeană însă poate fi un al doilea argument important. În condițiile astea e de așteptat ca Newcastle să încerce unele transferuri grele încă din ianuarie, căci de bani evident că nu duce lipsă.

NAPOLI: DACĂ NU ACUM, ATUNCI CÂND

Cu un pic de teamă privesc și cei de la Napoli această pauză. Echipa a mers grozav în ultimele săptămâni și nu-s puțini cei care cred că ar putea fi sezonul lor. O dinamică de genul ăsta, 11 victorii la rând, se cerea continuată, dar, vorba aia, ce să-i faci, n-ai ce să-i faci! De la Maradona încoace n-a mai fost Napoli atât de bine poziționată în lupta pentru ”scudetto”, încă o dovadă că fotbalul nu-i matematică, fiindcă după pierderile de efectiv suferite în vară și după achizițiile făcute (câți dintre noi n-am avut opinii de genul: ”cu unul din Georgia, altul din Coreea și cu un refuzat de la Sassuolo mai sus de locul 6 n-are cum să spere”!) puțini luau în calcul trupa lui Spaletti la discuțiile despre titlu. Abia în ianuarie însă va mai juca Napoli și nimeni nu știe cum vor fi jucătorii atunci.

VRĂJILE LUI SANE

Imediat după ce s-a accidentat într-un banal meci cu Werder Bremen (daaa, nu e nicio legătură că meciurile astea se joacă atât de aproape de Mondial, sigur că da!!) șansele lui Sadio Mane de a fi la turneul final erau undeva între 5 și 10 la sută. Senegalul e campioana Africii și o ”națională” așteptată cu mult interes, chit că fiind în grupă cu Qatar șansele de a se califica mai departe se diminuează considerabil (mai e și Olanda totuși). Ultimele informații spun că Mane s-a lăsat pe mâna unor ”specialiști” din țara natală, care, prin metode ”neconvenținale” l-ar fi pus pe picioare. Sunt curios să văd asta, noroc că nu mai e mult până începe treaba (aici am fost ironic, evident). Mi-am adus aminte că-n 2018, la Mondialul din Rusia, presa japoneză (Japonia era în grupă cu Senegal) pedala teribil pe ideea unor vrăji făcute în țara africană, dar și că, ulterior, la Cupa Africii pe națiuni s-a interzis prezența acestor vraci în loturile oficiale. Că neoficial n-aveau ce să le facă!