Cristiano Ronaldo nu e genul care să vorbească foarte des. O face atunci când e nevoit prin contracte publicitare ori prin conferințele de presă ale cluburilor. Interviuri de genul celui apărut duminică noapte, mai rar. E însă genul de jucător care și-a câștigat dreptul de a fi ascultat ori de câte ori spune ceva, indiferent de context. Iar cuvintele sale fac repede înconjurul planetei și schimbă prioritatea subiectelor peste tot.

A trecut ceva timp de la respectivul interviu astfel că am avut suficient timp pentru a vedea ce reacții a stârnit. Mi-am luat acest răgaz, de fapt, fiindcă înainte de a comenta ce poate fi comentat din discuție am fost curios să văd ce spune lumea, ce zic ziariștii din Anglia și de pretutindeni, dar în special ce zic foștii lui colegi de la Manchester United și nu numai, căci actualii colegi nici să vrea nu au cum să facă vreun comentariu în acest moment. Mulți sunt prinși cu Mondialul, ceilalți nu au, evident, acceptul clubului, care studiază încă măsurile pe care le va lua. Căci, dincolo de mesajele trimise, Cristiano a încălcat flagrant regulile, atât cele scrise, dar mai ales pe cele nescrise.

O precizare trebuie făcută: interviul nu e gata, mai urmează. Sau așa ar trebui, fiindcă, apropo de ce spuneam mai sus, reacțiile n-au prea fost pozitive, dimpotrivă. Și o explicație. E un interviu solicitat de Cristiano, nu de de jurnalistul Piers Morgan, acuzat de mulți acum că ar fi evitat întrebările incomode (sau poate că urmează). Între cei doi e o legătură mai veche, Morgan realizând în 2019 un interviu, de mare succes atunci, cu Cristiano pentru ITV. Jurnalistic vorbind e o mare lovitură, chit că discuția pare mai degrabă una de PR, pusă în scenă de echipa de comunicare a portughezului. Între noi fie vorba, cam neinspirat ales momentul, fix după o victorie dramatică a lui Man. United cu Fulham, în plină euforie a fanilor după un gol decisiv marcat în prelungiri, dar e greu să prevezi așa ceva, plus că bate la ușă Mondialul. Întrebat fiind de ”The Athletic”, Morgan a refuzat să spună când s-a filmat, dar sursele publicației amintite zic că ar fi fost tras cu o săptămână înainte. În fine, astea sunt detalii.

Tot ”The Athletic” zice că Manchester United ar fi primit informația că se va difuza interviul chiar înainte de meciul cu Fulham. Nu zice și dacă au primit și altceva în afară de informație, mai exact pasaje din discuție. Probabil că da, în fond interesul jurnalistului nu era să-și pună-n cap un club de talia lui United. De aici pesemne și declarația de la final a antrenorului Ten Hag: ”Acum suntem uniți” (sună mai bine în engleză: “We are now united, we have togetherness”), care a ținut apoi să-i menționeze pe cei care crează această unitate: ”Vestiarul, staff-ul, conducerea, fanii”. Acel Ten Hag pe care Cristiano zice că nu-l respectă, după ce ulterior vorbise suficient de urât și despre fostul antrenor, Rangnick. Și tot ”The Athletic” mai zice că respectivul vestiar a vizionat interviul pe drumul de întoarcere de la Londra la Manchester. Cred că sunteți de acord cu mine, tare interesantă ar fi fost o cameră plasată strategic acolo, care să capteze toate reacțiile. Poate că a și fost, totuși Man. United are la rândul său un ditamai aparat de comunicare.

O ANALIZĂ FĂCUTĂ ÎN VARĂ E LA FEL DE ACTUALĂ

N-o să mă apuc acum să analizez fiecare cuvânt al lui Cristiano. Oricine poate interpreta cum dorește. O să mă întreb doar care poate fi viitorul portughezului? Căci la United, e clar, nu mai e cale de întoarcere. Cristiano zice, nu în interviul ăsta, altădată, că se vede-n stare să mai joace 3 ani și jumătate, până la Mondialul americano-canadiano-mexican din 2026. La felul în care se pregătește și la ce ambiție are, probabil că oferă și argumente. Doar că mai are nevoie pentru asta și de o echipă care să-i susțină aceste ambiții, dincolo de echipa națională unde, deocamdată, are locul asigurat. Zic deocamdată, fiindcă acest Mondial poate fi decisiv din acest punct de vedere, a se vedea reacțiile unor coechipieri din ultimele zile.

Astă vară, prin iulie, scriam tot aici un text cu titlul ”Avem un Cristiano, cum procedăm?”. Mă gândeam atunci la dilemele pe care trebuie că le-a avut Ten Haag în legătură cu starul potughez. Ulterior lucrurile s-au precipitat, apoi s-au calmat, apoi iar s-au precipitat, apoi iar s-au calmat, pentru ca acum să dea de tot în foc. Plecam atunci, în iulie deci, de la o statistică pe care o prezentase ”The Independent”. Reiau mai jos pasajul :

Zilele trecute, ”The Independent”, un cotidian englez din zona celor ceva mai serioase, publica niște statistici care-l aveau, deși nu-l aveau, pe Cristiano ca subiect.  În sezonul 2017-2018 de Serie A (fără Cristiano), Juve a marcat 86 de goluri. În cele 3 campionate cu portughezul drept referință ofensivă, cifra golurilor a fost: 70, 76, 77. În sezonul 2020-2021 de Premier League (fără Cristiano), Manchester United a marcat 73 de goluri. În sezonul cu Cristiano, cifra a coborât la 57. În toate aceste 4 sezoane, statisticile portughezului (reamintesc, vorbim doar de campionate) n-au fost doar rezonabile, au fost de-a dreptul remarcabile: 18 goluri în 30 de meciuri la United, iar la Juve, 29 de goluri în 33 de meciuri (2020-21), 31 în 33 (2019-20) și 21 în 31 (2018-19). Astfel că întrebarea: ”cum ar fi arătat Juventus și United fără Cristiano în aceste sezoane?”, cred că ar trebui înlocuită cu alta, care nici măcar nu mai e întrebare, e aproape o constatare: ”nu cumva personalitatea lui Cristiano a copleșit grupul și a știrbit din identitatea celor două echipe?”.

ÎNTREBAREA E: ”UNDE?”

Ne întoarcem la ziua de azi. Și la viitorul lui Cristiano. Aceste statistici sunt evident cunoscute în zona tehnică a potențialilor interesați. Dar care să fie aceia? Mai ales acum, după acest interviu, după tot ce a zis portughezul despre Rangnick și Ten Hag, ce antrenor ar risca să lucreze cu el? Răspunsul e clar: unul care să nu fie copleșit de personalitatea acestuia. Și care să știe să se impună în fața lui. Ceva gen Zidane, Guardiola, eventual Mourinho, chit că Jose și Cristiano au avut ceva divergențe la momentul colaborării de la Madrid. Eu aș fi foarte atent în următoarea perioadă la Mourinho. De fapt, lui Cristiano asta-i trebuie, un club care să nu fie copleșit de aura lui, cum a fost Real Madrid, de exemplu. Și cum a fost United pe vremea lui Sir Alex, dar nu mai e azi.

S-a vorbit la un moment dat de Chelsea. Ulterior s-a aflat, pe surse, că de la Cristiano a pornit cearta dintre Tuchel și noul proprietar de pe ”Stamford Bridge”, Todd Boehly, care face acum și pe directorul sportiv și pare să-i placă. Boehly ar fi vrut o lovitură de impact, ca să-și arate mușchii, căci era nou venit în fotbalul european, Tuchel s-a opus, zice-se și după ce a discutat cu Rangnick. Chelsea rămâne o variantă, dar nu știu exact ce părere are Graham Potter și mai ales dacă poate să exprime vreo părere în fața proprietarului. Dar mai ales nu știu ce părere are acum proprietarul, Boehly adică, după tackling-ul verbal al lui Cristiano asupra familiei Glazer, ce deține pe United.

S-a vorbit intens despre Bayern, dar bavarezii au obosit să tot dezmintă. Iar acum presa germană, deranjată de ce-a zis Cristiano despre Rangnick, s-a cam aruncat pe el, astfel că și aici e cam închis drumul. La Atletico suporterii au fost în pragul revoltei auzind despre posibilitatea ca vechiul lor inamic să ajungă sub comanda lui Simeone, la Napoli nu sunt chiar așa de mulți bani, plus că echipa a mers perfect, Barcelona nu prea are cum să intre în discuție, deși Laporta îi e dator lui Jorge Mendes, Sporting e acum în Europa League, iar la Benfica e greu de spus cum ar fi primit, deși rămâne o posibilitate. Multe se leagă acum de Jorge Mendes și de relațiile sale, de abilitatea sa de a negocia, de puterea sa de persuasiune, de datoriile pe care mulți președinți le au la el (morale în principal, de genul ”te-am ajutat când ai avut nevoie, ajută-mă și tu”). Mai nou se vorbește de Turcia, iar varianta americană cred că rămâne cea mai viabilă. Rămâne să vrea și Cristiano.

Cristiano pare însă prizonier al propriului ego. Pare că trăiește pe o planetă doar a lui, unde anii care trec nu se observă decât în buletin, unde orice greșeală i se șterge repede, unde nimeni altcineva nu conteză, unde totul se învârte în jurul lui, unde totul îi este permis, unde trebuie să fie doar admirat, în niciun caz criticat. E cel mai important marcator din toate timpurile, e unul dintre cei mai mari din istorie, poate cel mai mare, dar planeta Cristiano, cu soarele învârtindu-se în juru-i, nu există decât în închipuirea lui. În cartea pe care a scris-o despre portughez, Guillem Balague dă de înțeles că anturajul lui nu-i spune decât ceea ce vrea să audă, iar asta nu-i în regulă, mai ales acum. Poate că Jorge Mendes ar trebui să-și facă un pic de curaj și să-i explice anumite lucruri.

Deocamdată, Cristiano e prizonier. Prizonier pe planeta Cristiano și pare că nu-și dă seama de asta.

P.S. 1

Portugalia era văzută drept o posibilă candidată la titlul suprem. Cum va afecta acest incendiu mediatic starea de spirit a vestiarului e încă o dilemă. Pentru Cristiano acest Mondial și acest vestiar sunt cele mai importante lucruri în momentul de față.