Jurgen Klopp a ajuns la 1000 de meciuri. Ca antrenor, căci în bucata lui de CV există un tronson destul de consistent, dar cu evident mai puțin succes, de meciuri ca jucător. Și s-a nimerit să atingă 1000 de meciuri exact la 55 de ani, o bornă, zice-se, cu oarece conotații și cu ceva gânduri în viața oricărui bărbat. Și s-a mai nimerit s-o atingă în, poate, cel mai complicat moment al carierei lui, căci nu trece deloc Liverpool prin cea mai fericită perioadă. 

O să spuneți că momente dificile au fost și la Dortmund, poate și la Mainz. Corect, doar că Liverpool e un pic altceva, cu tot respectul pentru Borussia, iar Jurgen de azi e și el suficient de mult diferit față de Jurgen din acele timpuri. Azi, Klopp e unul dintre cei mai buni din lume, tot ceea ce spune și face e privit și analizat foarte atent, azi pentru Klopp nu mai e atât de simplu să-și ia jucăriile și să plece, cum a făcut la Dortmund, când a simțit că nu mai poate. Legătura pe care a creat-o cu Liverpool și fanii săi e atât de mare încât pentru el, poate, ar fi mai simplu să fie dat afară decât să-și dea demisia.

”E bun și 0-0 ăsta, Wenger a pierdut cu 6-0 la meciul 1000”, se amuza oarecum tehnicianul german. Oarecum și cam amar amuzamentul, căci, dincolo de diferențe (era meciul 1000 al lui Wenger la Arsenal, nu în toată cariera) și de coincidențe (acel meci 1000 a fost tot cu Chelsea, la care juca și dădea un gol Salah, iar antrenor era Mourinho) preocuparea este evidentă. Pare a fi cel mai greu ”task” (să-mi fie scuzat termenul ”corporatist”) din cariera lui, căci spre deosebire de momentul venirii pe ”Anfield”, când știm cu toții care era starea de spirit acolo, așteptările sunt altele astăzi, iar pretențiile sunt mult mai mari. Grație lui, în primul rând, aici cred că nimeni nu are vreu dubiu, iar ăsta chiar că e un examen complicat, să încerci să faci mai bună o mașinărie pe care chiar tu ai transformat-o într-una redutabilă.

Următorul meci al lui Klopp va fi cel cu numărul 1001. O mie și una de nopți petrecute pe o bancă a suspinelor, de multe ori, dar și a marilor satisfacții. ”Fii tot timpul curios, fii mereu ocupat!”, e sfatul lui pentru mai tinerii săi colegi de breaslă. Ocupat, e clar că e și el acum, curiozitatea probabil că i-a rămas intactă. Dacă ar fi pus să aleagă din cele o mie și una de povești, poate că ar vrea să fie Aladin și să aibă o lampă fermecată, cu care să-și rezolve problemele, Ceva mă face să cred însă că s-ar orienta spre ”Ali Baba și cei 40 de hoți”, e mai pe stilul lui. Fiindcă obiectivul de azi al lui Klopp e să facă din nou din Liverpool acel grup de bărbați cu care să nu-ți dorești să te întâlnești pe un teren de fotbal.

A DEBUTAT ”100 MILIONS DOLAR BABY”

Liverpool-Chelsea n-a fost doar un meci, a fost o explicație. Ne-am lămurit cu toții, privind duelul de pe ”Anfield”, de ce erau cele două echipe vecine de clasament, dar nu acolo unde se aflau în sezonul trecut, pe podium, ci fix la jumătatea respectivului clasament. Locurile 9 și 10. Noroc că-n Premier League sunt 20 de echipe și astfel au încăput cele două în prima bucată a ierarhiei. E mult de muncă și la unii și la ceilalți și poate așa ne dăm seama cât de greu e campionatul ăsta și ce parcurs formidabil are Manchester City din acest punct de vedere. Totuși Liverpool și Chelsea câștigau Champions League acum trei și, respectiv, doi ani! Obiectivul e același, modalitățile par a fi un pic diferite, căci la Chelsea pare că s-a descoperit copacul care face bani.

În acest context, debutul lui Mudryk a fost așteptat cu mult interes. Cu câteva zile înainte, ”Marca” făcea o trecere în revistă a transferurilor de peste 100 de milioane de euro, iar concluzia era că în afara lui Mbappe cam toți ceilalți sunt destul de departe de concluzii pozitive. Inclusiv Cristiano Ronaldo cu a sa trecere la Juventus, ce e posibil să-i coste mult mai scump pe torinezi acum. Iar ideea era că prețul plătit a reprezentat, în principiu, un uriaș handicap mental pentru mulți dintre cei în cauză.

Cu aerul său de ”Backstreet Boys” (din trecut, nu e azi) și cu tatuajele vizibile, ce-l identifică pesemne cu noul trend, ucraineanul a prins o jumătate de oră pe ”Anfield” cu care a ridicat nivelul de optimism în jurul transferului său. A scos imediat un cartonaș galben pentru Millner, care a și fost înlocuit ulterior, a avut 14 pase din care 13 corecte, a reușit două acțiuni cu adevărat periculoase și l-a făcut pe Steven Gerrard, acum în postura de analist tv, să-l compare cu olandezul Robben pentru rapiditatea cu care se mișcă având mingea la picior. ”Dacă aș fi fanul lui Chelsea aș fi încântat”, a concluzionat ”Steve G”. ”Dar dacă ai fi antrenorul lui Chelsea?”, l-aș fi întrebat eu.

Probabil că e încântat și Graham Potter. Doar că tehnicianul londonezilor are o mică (mare?) problemă: în lotul său există atâția jucători ofensivi, 9 mai exact, încât nu va putea să le ofere minute tuturor. Între timp, Chelsea a mai rezolvat un transfer, ce al lui Noni Madueke, adus de la Eindhoven cu 35 de milioane de euro (PSV a luat aproape 100 de milioane zilele astea pe doi jucători), tot atacant și el, iar lumea începe să se întrebe dacă nu cumva patronul Todd Boehly confundă ”soccer”-ul cu fotbalul american.