La începutul anului, încă euforic după succesul pe care Mondialul din Qatar l-a avut,  Nasser Al-Khelaifi se repezea să promită; ”2023 va fi cel mai bun an din istoria lui PSG”. Prezența în finala de la Doha a celor două superstaruri pariziene, Messi și Mbappe, îl umplea de optimism pe fostul mediocru jucător de tenis, ajuns printr-o conjunctură astrală cel parașutat acum 12 ani să aibă grijă de banii pe care statul Qatar urma să-i investească la Paris, obiectivul fiind să domine Franța și, ulterior, Europa. Cu Franța i-a reușit, cu Europa mai are de tras. 

Suntem în martie și, dincolo că s-a ales praful de promisiunea din ianuarie (PSG a adunat până azi mai multe eșecuri decât în tot 2022), la Paris se trăiește un limpede deja-vu. Scoși iar din Champions League încă din faza ”optimilor”, parizienii se pregătesc de un nou purgatoriu de 3 luni, timp în care e foarte posibil ca jucătorii să audă de toate și în niciun caz de bine din partea unor suporteri care știm cum s-au manifestat anul trecut când s-a câștigat campionatul. Iar dacă Mbappe nu dădea gol sâmbătă seară la Brest, în ultimul minut și din pasa genială a lui Messi, e facil de presupus care ar fi fost atomosfera în ”Parc” duminica viitoare, cu Rennes, care, în paranteză fie spus, poate chiar să bată o trupă a lui Galtier ce nu arată prea mult chef să transpire în duelurile mai degrabă minore din Ligue 1.

Faptul că Mbappe a dat golul victoriei e o coincidență. Putea să-l dea oricine, însă faptul că Mbappe trebuie să fie singurul soare care să lumineze Parisul începe să devină o realitate pe care, din ce se pare, a purces a o înțelege și Al-Khelaifi. Cam asta ar mai fi încercat, de vreme ce toate celelalte tentative au eșuat. Dacă tot i s-au dat lui Mbappe puteri depline în vara trecută, când cu prelungirea contractului, atunci poate că ar trebui lăsat să le și exercite. Adică ar trebui costruit un vestiar în care nimeni să nu mai fie, la nivel de ego, la înălțimea lui Kylian. Cam cum a făcut, păstrând unele proporții, Guardiola la Barcelona, când a construit totul în jurul lui Messi, făcându-i lui Leo toate poftele, înconjurându-l de jucători pe placul lui și creându-i toate condițiile, chiar dacă asta a însemnat renunțarea, de exemplu, la Zlatan, a cărui personalitate era un pic cam mare în raport cu introvertitul Messi. Atunci lui Guardiola i-a ieșit, Luis Enrique a înțeles și el cum stă treaba, abia ulterior a apărut inevitabil reversul medaliei.

Azi, PSG e o constelație de staruri pentru care interesul personal e cel care primează. Citând surse apropiate vestiarului, ”The Athletic” spune că atmosfera la PSG e mult mai bună decât percepția publică, dar, zice același ”The Athletic”, asta nu înseamnă neapărat că e în regulă. Faptul că Messi și Mbappe au o relație bună nu se traduce automat în performanțe, căci aceste staruri sunt învățate ca, pe teren, să le fie spatele acoperit de alții, fără să facă, la rândul lor, acest exercițiu. Lucrul ăsta s-a întâmplat la Madridul ”galactic” de după 2002. Lipsa acelui spirit de echipă la PSG s-a văzut limpede și pe ”Allianz Arena”, așa cum se văzuse și pe ”Bernabeu”, anul trecut.

Mai are așadar o singură încercare Al-Khelaifi. Dacă într-adevăr a priceput cum stă treaba. Să-l înconjoare pe Mbappe de jucători care să-l facă să se simtă bine, să fie liderul cu adevărat, regele din ”parcul prinților”, ceea ce azi, să fim sinceri, cu Messi, Neymar, Ramos nu-i prea merge. Și, eventual, să-i aducă și acel antrenor pe care să nu-l privească de sus, pe care să-l poată privi cu admirație, de care să asculte. Un nume știm deja în acest sens, dar mai sunt și altele. Iar mai apoi, dacă nici asta nu va funcționa, să-l lase să plece și să stingă luminile.

CHELSEA ȘI BAGHETA MAGICĂ A LUI POTTER

După 3 remize la rând, urmate de 3 eșecuri la rând (fără gol marcat), Chelsea pare să fi ieșit în sfârșit din zona turbulențelor în care intrase, având acum 3 victorii la rând. Iar Graham Potter, amenințat serios cu demiterea după înfrângerea cu Tottenham, pare să fi găsit formula, dacă nu câștigătoare, măcar promițătoare. Modulul cu 3 fundași centrali s-a dovedit a fi o idee bună, iar succesul cu Borussia Dortmund i-a adus antrenorului o doză de liniște cu care să poată construi mai departe.

Ceea ce se întâmplă la Chelsea, azi, poate fi rezumat într-o singură frază: E ușor să faci un lot, dacă ai banii necesari, e foarte greu să faci o echipă din acest lot. Asta apropo și de PSG. Banii pare-se că s-au găsit și nu puțini, lotul a fost construit, partea cea mai grea îi revine însă lui Graham Potter. Care, spre deosebire de Harry Potter, nu are o baghetă magică la dispoziție. Are în schimb 30 și ceva de jucători pe care trebuie să-i antreneze zilnic, dar să le și gestioneze emoțiile, frustrările, nervii.

În aceste 3 partide, în care numărul golurilor marcate a crescut progresiv, Poter și-a definit o bază de lucru. Ulterior poate și experimenta, poate face și rotații, pătrând însă acest modul ce pare să-și fi găsit centrul de greutate în perechea Enzo Fernandez-Kovacic. Lotul lui Chelsea mustește de talent, e plin de entuziasm și n-ar trebui, fiind atât de numeros, să fie afectat de accidentări. Ocuparea unui loc de Champions League nu mai reprezintă acum o himeră, așa cum e, de exemplu, pentru Liverpool. Iar calificarea în ”sferturile” competiției readuce în atenția tuturor un amănunt poate uitat: Chelsea a câștigat trofeul ori a ajuns în finală doar în sezoanele când a schimbat antrenorul.

HAZARD, OBIECT DE STUDIU

Meciul cu Espanol de sâmbătă ar fi trebuit să fie, conform calculelor din ”Marca”, cel cu numărul 200 pentru Eden Hazard în tricoul lui Real Madrid. În loc de asta s-a constituit într-un nou episod de ”frecare” a băncii de rezerve. Venit în 2019, reprezentând cel mai scump transfer din istoria clubului ”blanco”, cu contract pînă în 2024 și cu cel mai mare salariu din lotul actual, Hazard a bifat până acum doar 73 de apariții, cu 7 goluri și 11 pase decisive. Nu cred că există în fotbalul ultimilor 20 de ani un caz de dezintegrare precum cel al belgianului. Iar explicații logice. pentru această situație chiar că nu există. În mod normal, Eden Hazard va deveni un obiect de studiu în viitor atunci când se va vorbi de marile eșecuri din lumea fotbalului.

P.S.

Să încercăm să analizăm fotbalul zilelor noastre! Liverpool pierde cu Bournemouth, după ce duminica trecută i-a dat 7 goluri lui Manchester United. Care Man. United elimina Barcelona din Europa League, care Barcelona învingea, pe ”Bernabeu”, pe Real Madrid, care Real Madrid îi dăduse 5 goluri pe ”Anfield” lui Liverpool și care Real Madrid nu putea bate pe Betis, care Betis lua 4 de la United după 3 zile. Vreți mai mul? Iată: Augsburg, cu un lot care nici măcar nu se apropie, ca nivel total de salarii, de cel al lui Mbappe i-a dat sâmbătă 3 goluri lui Bayern pe ”Allianz Arena”.