Ați auzt cumva de un anume Tommy Johnson? Probabil că nu. Dacă nu ați auzit, nu e cazul să vă faceți cine știe ce procese de conștiință. E foarte posibil ca mai mult de jumătate dintre cei prezenți marți seară pe ”Etihad” să nu aibă habar cine e. Până marți, nu auzisem nici eu, asta ca să nu existe vreun dubiu în sensul ăsta.

Sunt convins că nu auzise nici Erling Haaland. Acum probabil că știe. E vorba despre cel al cărui record de goluri marcate într-un sezon în tricoul lui Manchester City tocmai l-a doborât cu cele 5 reușite din partida cu Leipzig. Partea haioasă abia acum vine: recordul rezista încă din sezonul 1928-1929. Partea serioasă e dată de amănuntul că Haaland are la dispoziție încă două luni pentru a-l îmbunătăți. Partea și mai serioasă vine din tot ceea ce reușește atacantul norvegian, dispus să se bată cu oricine și cu orice. Văzându-i prestația de marți seară, întrebarea pe care toată lumea și-a pus-o astă vară, când Erling lăsa Dortumnd pentru partea albastră  orașului Manchester, devine și mai pregnantă: va fi Haaland elementul decisiv care să ajute pe City să câștige trofeul mult dorit?

Să ne grăbim să răspundem afirmativ ar fi o încălcare flagrantă a unei teoreme de bază din fotbal. Care spune că teoremele în fotbal nu pot avea nicio greutate, căci nu e matematică. Răspunsul va veni abia în iunie, după ce la Istanbul se va fi auzit ultimul fluier al acestui sezon. Până una alta, fix înaintea acestui meci cu Leipzig, prin Anglia și nu numai, era o dezbatere destul de aprinsă în jurul norvegianului. Dacă se potrivește ori nu cu stilul lui Guardiola, dacă nu cumva mai mult strică decât ajută, dacă nu cumva faptul că golurile sale sunt mai degrabă împotriva echipelor mici e o dovadă în sprijinul celor care sunt sceptici. Să ne înțelegem, nu pune nimeni la îndoială valoarea acestui băiat. E vorba doar dacă se mulează ori nu pe ideile antrenorului și pe jocul echipei. Sigur, câtă vreme există caraghioși care spun și despre Messi că e un mediocru, ne putem aștepta să auzim și despre Haaland păreri în sensul ăsta, cum că ar fi mai degrabă un dulap mergător decât o super-valoare. Doar că păreri de genul ăsta e bine să le lăsăm să se ducă așa cum au venit.

Guardiola l-a scos pe Haaland la 6-0, cu mai bine de jumătate de oră până la finalul meciului. Un zâmbet s-a putut observa la atacantul norvegian. ”Mi-ar fi plăcut să dau două hat-trick-uri”, zice el că i-ar fi spus lui Pep. Evident că mulți s-au repezit să facă presupuneri cum că Guardiola l-ar fi înlocuit pe Haaland ca nu cumva să bată recordul lui Messi, 5 goluri într-un meci din faza eliminatorie a competiției, record pe care acum l-a egalat. Hai să ne gândim totuși logic, nu cu argumente puerile! Alt obiectiv nu are Pep astăzi decât să protejeze recordurile lui Messi? Cu ce l-ar ajuta asta? Nu-l mai antrenează de mai bine de 10 ani și e foarte posibil să nici n-o mai facă. Acum îl antrenează pe Haaland și are nevoie de el ca să-și atingă marele obiectiv. Care nu poate fi altul decât câștigarea Champions League, căci chiar el a recunoscut-o, perioada lui la City va fi judecată în funcție de asta. ”Erling e foarte tânăr, iar asta poate fi o motivație suplimentară”, a explicat Guardiola la finalul partidei. Sigur, pentru milioanele de antrenori de canapea, asta nu e o explicație plauzibilă, dar ar trebui să ne gândim un pic mai bine dacă nu cumva, stând zi de zi alături de Haaland, Guardiola știe mai bine de ce are nevoie el acum, care e gradul de motivație necesar pentru a-i hrăni acel instinct asasin, în termeni fotbalisti judecând, evident.

Revenind la tema discuției, Haaland e o armă letală. Produce teamă în rândul adversarilor, panică de cele mai multe ori, căci îl ajută și fizicul. Un jurnalist englez, care a avut oportunitatea de a vedea meciul din spatele poții lui Lepzig, în prima repriză, povestește că s-a simțit copleșit de-a dreptul la acel sprint din debutul meciului, la 0-0, din pasa lui Ake. Și, mai apoi, la pressingul din care a rezultat golul de 2-0. ”Pare un dement capabil de orice pentru a-și atinge scopul”, a fost comparația, fără să existe nimic malițios ori jignitor aici. Să fim sinceri, nu-i cea mai liniștită perspectivă să vezi o matahală de aproape doi metri, care mai are și un stil de a alerga destul de robotizat, cum se repede asupra ta ca să-ți ia mingea. Îți cam vine să lași totul deoparte și s-o iei la sănătoasa.

Poate că Haaland nu e determinant în joc, nu e Benzema, nu e Lewandowski, nu are participarea și finețea lor, dar e determinant în acțiuni specifice, în fața porții, acolo unde City nu avea, de multe ori, argumente. El poate fi neutralizat, iar asta s-a văzut de multe ori, dar ține de șansă și de detalii. Paradoxal, nu-i convin apărările supra-aglomerate, dar aici pentru Guardiola poate fi un mare avantaj, căci în Champions League nu prea mai are cum să dea peste astfel de apărări.

Ca de obicei în ultimii 6 ani, City e în ”sferturi”. Tot ca de obicei, e marea favorită. Dar tot ca de obicei există și sentimentul că doar Pep poate sta în calea lui Guardiola în drumul spre cucerirea mult doritului trofeu. Și mai e ceva, ceva ce n-a existat în acești 6 ani: senzația de ”acum ori niciodată”, căci viitorul lui la City, cu toate anchetele ce vizează gruparea de pe ”Etihad”, are multe semne de întrebare.

P.S. 1

Toată lumea vorbește astăzi despre Haalan și e normal să fie așa. Îl neglijăm însă pe Kevin De Bruyne, a cărui prestație de marți seară nu poate fi catalogată decât într-un singur fel: încântătoare.

P.S. 2

Superioritatea celor de la City a fost evidentă și n-ar fi avut nevoie de ajutor din partea arbitrilor. Acel penalty cu care City a deschis scorul, acordat de VAR, e încă o dovadă, nici nu mai știu a câta, că regulamentul e făcut de oameni care habar n-au ce înseamnă fotbalul. Să dai henț la acea fază e o insultă adusă jocului în sine, care presupune prezență fizică, mișcare, folosirea brațelor în sărituri și-n dueluri. Cam la fel s-a întâmplat si duminică la Bilbao-Barcelona, dar eu nu i-aș învinui neapărat pe arbitri, ci pe cei care-i obligă să judece după niște reguli anormale. Iar hențul nu e singura, mai putem adăuga aici ofsaidul, interpretarea cartonașelor galbene etc.

Unde poate fi arătat cu degetul arbitrul de marți e faza din prima repriză, când s-a făcut că nu vede un fault evident al lui Ederson asupra lui Timo Werner. Ba chiar i-a dat cartonaș galben neamțului. Nici măcar nu era ceva delicat, era un simplu avertisment pentru portarul lui City, căci acolo nu se impunea eliminarea. Dar, să fim serioși, arbitrul e din Slovenia, nu cumva să ne trezim cu el la finala de la Istanbul!