Din punct de vedere al imaginii, Bayern Munchen a stat mereu bine. A fost și este perceput clubul bavarez ca un model de seriozitate, inclusiv (sau mai ales) din punct de vedere financiar, al cheltuielilor. Nici când vine vorba de numiri sau demiteri de antrenori, Bayern n-a depășit o anumită limită, ba chiar putea fi un exemplu în acest sens.

Iată, bunăoară, o statistică: în ultimii 40 de ani, doar danezul Soren Lerby (în martie `92), Otto Rehaggel (în aprilie `96), Felix Magath (în ianuarie 2007), Jurgen Klinsmann (în aprilie 2009) și Louis van Gaal (în aprilie 2011) au fost demiși în a doua jumătate a unui sezon. L-am inclus și pe Magath aici, deși luna ianuarie nu prea are aceleași conotații cu sfârșitul lunii martie. Ei bine, pe lista de mai sus se adaugă începând de săptămâna trecută un nume: Julian Nagelsmann.

Ultima dată când bavarezii au schimbat antrenorul în plin sezon au luat Champions League. Cu Hansi Flick venit în locul lui Nico Kovac, dat afară, apropo de statistica de mai sus, în luna octombrie. Ultima dată când Thomas Tuchel a fost demis în plin sezon și instalat apoi la altă echipă a luat Champions League. Cu Chelsea, după ce fusese alungat, chiar de Crăciun, de PSG. Nu cred că Bayern se bazează pe superstiții, ar fi totuși prea mult. Cred însă că doar viitorul o să ne arate dacă decizia luată de ei a fost cea corectă.

Era Tuchel va începe la Bayern destul de abrupt. Fix cu ”Der Klassiker” și fix cu echipa care este acum lider în Bundesliga. Borussia Dortmund are două puncte peste Bayern și o șansă uriașă înaintea acestei partide de pe ”Allianz Arena”. Uriașă e și presiunea ce stă acum pe umerii lui Tuchel, ce n-a apucat să-și vadă prea mult jucătorii, din motive ce țin de echipele naționale. Dacă ar fi să ne luăm după ce a fost la Chelsea, timpul, mai exact presiunea timpului, n-ar trebui să fie o problemă pentru Tuchel, de vreme ce acolo, în doar 3 luni, 3 luni și ceva, a transformat o echipă în depresie, anostă, volatilă, într-o mașinărie competitivă, cu o versatilitate uluitoare, cu statistici aproape ridicole la nivel defensiv, apropiate de cea mai bună versiune a lui Simeone, o echipă bine așezată pe teren, pornind de la acest 3-4-2-1, pe care Tuchel nu-l negociază. Și toată această transformare s-a făcut în condițiile în care Chelsea a jucat practic din 3 în 3 zile, fără mult timp deci pentru antrenamente specifice.

Spre deosebire de Chelsea, Bayern nu e în depresie. E în joc pentru toate trofeele ce-i sunt la îndemână, având șanse considerabile de a le câștiga. Iar meritele pentru aceste șanse îi aparțin, trebuie s-o spunem clar, lui Nagelsmann. A cărui medie de puncte pe meci e foarte puțin sub cea a lui Guardiola și Flick, peste cea a lui Ancelotti, de exemplu, comparabilă cu cea a lui Ruchel la PSG. Rămâne și cred că va rămâne mult timp de-acum înainte un mister tot ceea ce s-a întâmplat în aceste zile la gruparea bavareză, care, și-asta trebuie să spunem, și-a cam dat cu firma seriozității în cap odată cu demiterea, noaptea și-n pauză competițională, a unui antrenor ce nu oferea motive pentru așa ceva. Care mai era și plecat din Munchen, la ski, în Austria.

MOTIVELE CAM STRĂVEZII ALE UNEI DEMITERI

În toată această perioadă, ziarele din Germania au încercat să afle ce și cum. Mare lucru n-au aflat, iar justificările lui Oliver Kahn, cum că echipa avea fluctuații nepermise, sunt cam străvezii. Să dai afară preventiv un antrenor se vede mai rar în fotbal, mai ales la o echipă ce pedalează pe strada seriozității din acest punct de vedere. Nici varianta că nu voiau să-l piardă pe Tuchel nu prea stă în picioare, în fond există soluții pentru așa ceva, precontract de exemplu. Ori poate că tocmai asta e ideea, că oficialii bavarezi s-au temut la fel de mult de posibilitatea ca Nagelsmann să ia titlul sau Champions League, caz în care era mai greu de dat afară. Prea simplu n-a fost nici acum, de vreme ce tânărul tehnician avea o înțelegere parafată cu Bayern până în 2026, dar astea deja sunt detalii, căci nimeni nu crede în posibilitatea ca el să stea undeva la soare până în 2026 și să continue să încaseze salariu și prime, conform contractului. Probabil că din vară îl vom vedea undeva.

Ceve ceva au aflat cei de la ”Bild”. Cum că imediat după ”dubla” cu PSG s-a iscat un mic conflict între Nagelsmann și Sadio Mane, ce a fost destul de aproape să escaladeze. Și că-n pauza partidei de la Leverkusen, ultima a lui Nagelsmann (pierdută cu 1-2 după ce Bayern a avut 1-0) a pornit o mică ceartă și cu Thomas Muller, care a și fost înlocuit, de atfel. Și tot cei de la ”Bild” spun că vestiarul începuse să-l privească un pic cu răceală pe tehnician după ce prin respectiva publicație au apărut tot felul de informații din interior, în condițiile în care partenera lui Nagelsmann, Lena Wurzenberger, este jurnalistă chiar la ”Bild” (mai bine zis era, căci de la 1 aprilie ea va trece în zona de comunicare a grupului BMW). O dovadă în acest sens fiind numărul destul de mare e jucători care n-au avut nicio reacție publică după toate cele întâmplate. Ar mai fi și conflictul mocnit existent între tehnician și directorul sportiv Hasan Salihamidzic (cum o fi reușit acest personaj să se înșurubeze într-o poziție atât de importantă la un club atât de tradiționalist ca Bayern e pentru mine un mister), pornit de la vina pentru plecarea lui Lewandowski, pasată, în funcție de ”surse”, între cei doi și continuat după ce Nagelsmann i-a cerut lui Salihamidzic să nu mai stea lângă el pe bancă la meciuri, pe motiv că-i prea vocal și-l deranjează, și să meargă în tribună. De fapt, zice-se, că-l cam deranjau informațiile ”pe surse” oferite presei de bosniac, despre care a aflat, pe alte surse, de la logodnica-jurnalist.

CU CE VINE TUCHEL ÎN BAGAJE

Odată cu noul antrenor, Bayern nu aduce chiar un model de liniște. Aflat în plin divorț de soție (Sisi Tuchel a fost și ea jurnalistă, la ”Süddeutsche Zeitung” și au împreună două fete) și având o nouă relație cu brazilianca Natalie Max, Tuchel a oferit în ultimul an destule subiecte fierbiți presei de scandal. Se spune, iar aceasta e chiar o probă în respectivul procesul de separare cu o miză de multe milioane, că jucătorii lui Chelsea nu-l mai respectau pe antrenor, pe care-l vedeau comportându-se ca un adolescent îndrăgostit, acesta fiind unul din motivele înlăturării sale de pe banca londonezilor de către Todd Boehly. Tuchel e însă văzut în lumea fotbalului ca un antrenor ce aduce după sine rezultate imediate, problemele dintre el și echipele pe la care a fost apărând ulterior. Pesmne că exact asta și-a dorit Bayern acum, chit că până la turul cu Manchester City mai sunt foarte puține zile.

Apropo de City. Și de Guardiola, care în mod sigur n-a primit prea bine schimbarea de pe banca tehnică a bavarezilor. Atunci când a plecat de la Munchen, Guardiola l-a numit pe Tuchel drept antrenorul ideal pentru a-l înlocui. Era însă sub contract cu Borussia Dortmund, iar Bayern n-a dorit să creeze alte probleme în relația cu Borussia. Probleme pe care, ceva mai târziu, Tuchel i le-a creat chiar prietenului Pep, pe care l-a învins în finala Champions League din 2021. C-așa e în viață.

Apropo de destin. Antrenorul Julian Nagelsmann n-ar fi existat probabil astăzi dacă destinul nu-i scotea în cale pe un anume Thomas Tuchel. Avea 20 de ani Nagelsmann când o accidentare gravă la genunchi i-a pus capăt unei cariere, zice-se promițătoare. Evident deprimat s-a gândit să se lase de fotbal, ba chiar primise și o ofertă de a lucra pentru BMW. Tuchel, la Augsburg atunci, l-a convins să rămână și s-o vireze spre antrenorat, explicându-i că meseria asta e mult mai dinamică decât cea de fotbalist. Ba chiar au și colaborat foarte bine la început, însemnând aici primii pași ai lui Julian în noua postură. Așa a început, de fapt, o carieră ce l-a făcut pe Nagelsmann un mic fenomen când devenea, la 28 de ani, ”principal” în Bundesliga. Ce a urmat se știe.

Și încă ceva, nu neapărat în ultimul rând. Nu-s un mare fan Nagelsmann, îmi pare un pic cam prea cu nasul pe sus și pentru vârsta lui și pentru cea ce a realizat în fotbal. Ca să nu mai spun că nu-mi place nici felul uneori cam prea fistichiu în care se îmbracă. Nu mi-a plăcut însă deloc modul în care a fost înlăturat. Cred că imaginea de ”club senior” pe care s-a tot chinuit Bayern s-o perpetueze a suferit daune majore. De fapt și Bayern e un club ca toate celelalte, cu intrigi, bisericuțe, interese și conflicte.