Pe la noi a început fotbalul, pe la alții abia au început pregătirile. Asta-i realitatea zilelor noastre și mă tem că atunci când vor începe cupele europene și pentru ceilalți la noi vor începe deja pregătirile pentru sezonul viitor. În fotbalul celorlalți, în general, lunile astea se joacă mai mult prin birouri, pe telefoane, pe mailuri, pare că nu-i nimic nou. Ba uite că e. Și se numește Arabia Saudită.

Nu cred că a trecut o zi în ultimele luni, în care să nu fi auzit de vreo ofertă venită din Arabia Saudită pentru cine știe ce nume. Ofertă însoțită, evident, de detalii financiare, picante, extravagante, obsecene de-a dreptul. Nici nu mai contează de la ce club vin aceste oferte, căci sunt sigur că mulți au, ca și mine, mari dificultăți în face diferența între atâtea ”Al”-uri, astfel că o generalizare, să-i zicem ”Al”-andala, ne scoate de cele mai multe ori din încurcătură.

MIZA DE UN MILIARD DE DOLARI. HAI, POATE ȘI DOUĂ

”Gazzetta dello Sport” scria zilele trecute că până în momentul de față saudiții au antamat salarii și plăți de peste 600 de milioane de dolari. Dolarul rămâne la putere în zona asta. ”New York Times” vorbește de un plan inițial de un miliard de dolari (care la o adică s-ar putea dubla, căci e de unde) pentru a convinge nume importante să se alăture unei competiții pe care n-o trata nimeni cu cine știe ce atenție în urmă cu ceva vreme, în ceea ce ar trebui să însemne cel mai mare exercițiu de spălare a imaginii din toate timpurile. Arabia Saudită s-a transformat în această perioadă într-un soi de ”El Dorado”, un miraj și o țintă pentru mulți, căci capacitatea de persuasiune a saudiților e suficient de mare, având la bază acel cuvânt care ne condiționează viețile și ne ține prizonieri: Banul. De bani au nevoie și cluburile, inclusiv bogații din Premier League, iar atunci când sumele sunt de ordinul zecilor și sutelor de milioane e greu să reziști, mai ales că în spatele acestor tentații există guri hulpave de impresari, prieteni sau cine știe ce membri de familie ce văd o reală posibilitate de a se îmbogăți pe spatele (a se citi picioarele) acestor fotbaliști.

Deja excepțiile, cei care refuză, Modric, Gundogan, Lewandowski, devin cantitate neglijabilă. Atunci când căpitanul lui Liverpool pune în balanță banii sau lupta (dificilă, ce-i drept) pentru un tricou de titular și, implicit, chemarea la ”națională” pentru Europeanul din vara viitoare (pe care Anglia chiar are șanse să-l câștige), dar alege banii, nu mai e nimic de comentat. Atunci când un fotbalist încă în putere și cu cotă bună, Milinkovic-Savic, alege același ban, iarăși nu mai avem ce comenta.  Mă gândesc totuși că atunci când s-au apucat de fotbalul, băieții ăștia au făcut-o din pasiune, visând, să zicem, la Balonul de Aur, nu doar la aur.

Atunci când întrebi un copil de câțiva anișori ce-ar vrea să fie când va fi mare, răspunsurile vor fi diverse, vreau să fiu ca mami ori ca tati, ca bunica sau bunicul, ca Messi ori Cristiano, ca Jordan sau Kobe, ca Nadal, Federer sau Djokovic, ca Nadia, Năstase ori Hagi și tot așa. Înclin să sper că niciun copil de câțiva anișori, care e crescut în condiții normale, în familii zdravene la cap, nu va da, la întrebarea de mai sus, un răspuns de genul: vreau să fiu milionar, să curgă banii pe mine, să-mi iau mașini, case și iahturi și să fac toate trăznăile ce-mi vin în minte.

Am tot spus-o, e bine să nu judecăm deciziile altora cu mintea noastră, căci nu știm ce se ascunde în viața fiecăruia. Câteva semne de exclamare, eventual și de întrebare, apar inevitabil în dreptul acestor jucători. Și mai apoi, dincolo de toate, se naște totuși o provocare: unde se vor opri saudiții? Că rezervele de petrol și gaze nu dau semne de oboseală. Exemplul Mondialul obținut de Qatar mă face să mă întreb când va apărea prima idee de a invita cluburile din Arabia Saudită să participe în Champions League. În Champions League-ul nostru, cel de aici, că ăla asiatic le va rămâne cam mic la cum le crește anvergura. În fond, vor avea tot ce le trebuie, nu? Și ce mai înseamnă în ziua de azi 5 ore de zbor.

P.S.

Am o singură frământare, apropo de subiect. Nu vi se pare că s-a stins brusc interesul față de fotbaliștii ori antrenorii români în acea zonă. Că n-am mai auzit, ca-n alți ani, de cine știe ce oferte. Noi acum ce facem, cum ieșim din încurcătura asta?