”La Barcelona nu există amicale, există oportunități”, spunea Xavi, acum un an, după ce câștiga împotriva lui Real Madrid, la Las Vegas. Declarația a fost luată ca atare atunci, nu s-a insistat foarte tare, dar toată lumea și-a amintit de ea săptămâna trecută, după ce Barcelona pierdea cu 5-3 în fața lui Arsenal, iar Xavi îi acuza pe londonezi că au băgat, cum s-ar zice pe la noi, ”material” cam tare pentru un meci totuși amical. Beneficiind, cum s-ar zice, de oportunitate. Mai apoi, fiindcă fotbalul e fix așa, Barcelona a profitat, la rându-i, de o nouă oportunitate și a câștigat un nou ”Clasico” disputat pe pământ american, la Dallas de această dată.

Merită să joci un ”Clasico” în perioada de pregătire și încă atât de departe de casă? A fost dezbaterea zilei de sâmbătă în Spania și-s convins că e dilemă pentru mulți. Dacă întrebarea ar fi adresată departamentului economic de la cele două cluburi răspunsul ar fi fost un ”Siiiii” cât se poate de rotund, eventual și cu un ”big smile” pe fețe. Antrenorii nu cred că sunt la fel de convinși, dar n-au cum să se opună. Ei știu că o astfel de confruntare, dincolo de oportunități, poate aduce și unele probleme. Nu-i peste măsură de comod să începi sezonul după ce ai luat bătaie de la eternul rival, mai ales dacă se lasă și cu un rezultat contondent.

Există însă o oportunitate și într-un eșec. Oportunitatea de a vedea lucrurile așa cum sunt. Iar la Real Madrid lucrurile sunt clare, indiferent de ce zic unii sau alții: lipsa unui număr 9 e vizibilă. Madrilenii au tras la Dallas de 27 de ori spre poarta Barcelonei, au trimis de 5 ori mingea în bară, Vinicius a ratat un penalty, iar Ter Stegen a avut și el câteva intervenții salvatoare. Din cele 27 de șuturi, doar 5 au fost pe spațiul porții, ceea ce confirmă că Benzema nu e atât de ușor de înlocuit, în ciuda eforturilor lui Vinicius, care, odată scos din contextul său preferat și pus să interpreteze un rol diferit, nu mai e același. Nimeni nu mai stă să contabilizeze ocaziile, statisticile rețin doar rezultatul, un sec 3-0 și încă o victorie a lui Xavi în fața lui Ancelotti. Italianul va spune din nou că echipa e completă și că nu mai are nevoie de nimeni, dar asta o va face în fața jurnaliștilor, pesemne că lui Florentino Perez îi va transmite un alt mesaj. Ceva de genul: ”Presidente, fă cumva și adu-l pe Mbappe mai repede!”. De parcă ar fi așa simplu, ar trebui să ofteze, ca răspuns, Florentino.

Dincolo, la Barcelona, se vorbește acum de alte oportunități. De exemplu aceea de a-l putea folosi, în sfârșit, pe De Jong pe poziția în care s-a făcut remarcat la Ajax. Cu Sergio Busquets în teren nu putea, cu Oriol Romeu (mulți au râs de acest transfer, dar e posibil să fie o carte pe cât de ieftină, pe atât de câștigătoare) sau Gundogan lângă el se poate exprima altfel. Sau de oportunitatea de a-l convinge pe Dembele că locul lui e la Barcelona, sub comanda lui Xavi, oricât de apetisant sună (mai ales pentru impresar) un transfer la PSG. Ousmane e la fel de imprevizibil și-n teren și-n afara lui, așa că e posibil orice cu el. Și, nu în ultimul rând, de oportunitatea pe care un astfel de meci o poate oferi unui tânăr fotbalist adus de la echipa a doua, Fermin Lopez pe numele lui, autor al unui gol și a unei pase de gol. Nimeni nu știe dacă și ce viitor va avea acest băiat, deocamdată și-a scrijelit o carte de vizită cât se poate de utilă. Xavi tot scrutează orizontul în căutare de întăriri, dar câteodată e foarte posibil ca soluția să fie exact în fața ochilor. Și încă gratis.

P.S. 1

Apropo de Arsenal și de intesitatea pe care Xavi o acuza după meciul cu Barcelona. Zice-se că nu fără motiv, căci el și Arteta stabilisiră să fie un joc mai domol. Felul în care au evoluat ”tunarii” poate însemna și altceva. Anume că lucrurile sunt luate foate-n serios la Arsenal, care și-a învățat lecția în sezonul trecut. ”Joci după cum te antrenezi” e o vorbă veche în fotbal, iar la Arsenal a apărut și concurența, după transferurile făcute. Nimeni nu vrea acum să-și piardă locul în echipă, iar asta nu poate aduce decât progres.

P.S. 2

Anecdota săptămânii trecute a fost dată de negocierile dintre Newcastle și Al-Ahli pentru Allan Saint-Maximin. Clubul saudit, finanțat de PIF (deja celebrul fond public de investiții din Ryad) a oferit un preț pe care Newcastle, club finanțat de același PIF, l-a considerat prea mic. În cele din urmă, ce surpriză, părțile (?!) s-au înțeles.