Dacă s-ar fi jucat la Madrid, probabil că refrenul ”Hei Jude” s-ar fi auzit în buclă, cum zicem noi pe la televiziuni, pe ”repeat”, cum zic cei din patria în care s-a lansat celebra melodie. Patrie care beneficiază, la nivel de echipă națională deocamdată, și de cel căruia astăzi îi este dedicată piesa, pe ”Bernabeu”, de fiecare dată când reușește să marcheze. Iar la acest început de sezon o face cu o perseverență la care zău dacă ne-am fi gândit.

Pentru cine nu știe, căci, oho, a trecut aproape o eternitate de la momentul lansării, piesa compusă de Sir Paul Mc Cartney e una mai degrabă tristă, căci a avut ca sursă de inspirație o despărțire, cea a lui John Lennon de prima sa soție, Cynthia, și implicit, de fiul lor, Julian. Acum, ea se leagă de un mariaj, cel al lui Jude Bellingham cu Real Madrid, iar tânărul fotbalist englez (abia a împlinit 20 de ani, dar, sincer, dacă n-ați fi aflat detaliul ăsta, nu cumva v-ați fi gândit că are măcar 24?!) reușește prin prestațiile sale să se ridice la înălțimea mult mai celebrului refren. Chestia asta, dacă stau bine să mă gândesc, e ușor relativă, căci mare parte din publicul țintă al lui Bellingham nu era născut atunci când Beatles era la apogeu și nici nu se emoționează prea tare când le aude melodiile, astfel că ”madrilenul” Jude face și un fel de ”endorsement” pentru legendarii săi compatrioți. Revenind la fotbal, nu știu cât s-a așteptat Ancelotti ca Bellingham să aibă un asemenea impact în startul de sezon al echipei sale, însă, dacă e să fim sinceri, foarte normal nu e. La Dortmund, Bellingham nu era un marcator, iar la Madrid n-a fost adus să dea goluri, căci se presupunea că de asta are cine să se ocupe, ci mai mult pentru a fi elementul de legătură între mijloc și atac.

STATISTICI LA NIVELUL LUI CRISTIANO RONALDO

Doar că astăzi, după doar 10 meciuri jucate în tricoul ”blanco”, Jude Bellingham are statistici de atacant și încă de unul foarte prolific: 8 goluri și 3 pase decisive. Și vorbim aici de primele sale 10 meciuri, fiindcă englezul a pătruns cu o autoritate uluitoare în primul ”11” al lui Ancelotti încă de la partidele de pregătire, iar acum e de neconceput un Real Madrid fără el. Vă mai ofer un detaliu printr-o întrebare: știți ce alt jucător al lui Real Madrid a avut un asemenea impact la debut? Răspunsul e, cred, ușor de intuit: Cristiano Ronaldo. Portughezul a strâns 9 goluri în primele sale 10 meciuri, iar Bellingham are, așa cum spuneam, 8. Există totuși niște diferențe: Cristiano avea 24 de ani, câștigase deja un Balon de Aur și o Ligă a campionilor și era o bestie competitivă. Bellingham, repet ceea ce am spus mai sus, căci mi se pare fascinant, are doar 20.

Adaug în context câteva date statistice din meciul câștigat de Real Madrid la Napoli: Bellingham e jucătorul cu cele mai multe recuperări din tabăra madrilenă, 4, e cel care a creat cele mai multe ocazii pentru colegi, tot 4, e cel care a dat cele mai multe pase în treimea adversă, 16. Adăugăm aici și detaliul că i-au reușit 3 driblinguri, peste Vinicius, de exemplu, și avem tabloul complet al unui fotbalist despre care n-am putea încă spune că a devenit complet, căci la 20 de ani așa ceva nu există. Marja sa de progres e așadar fantastică. Comparațiile cu Cristiano Ronaldo nu-l ajută, căci pozițiile și sarcinile din teren sunt altele, însă din ce în ce mai multă lume începe să-l pună alături de Zidane. Mai ales că poartă și același număr ca Zizou la Real Madrid (abia acum, când scriu aceste rânduri, realizez că lui Zidane nu i-a fost oferit tricoul cu numărul 10 la Real Madrid, așa cum de exemplu, s-a întâmplat cu Modric, după plecarea ui James Rodriguez. Când Zidane a venit la Real, cu numărul 10 juca Figo, dar după ce a plecat portughezul numărul a fost preluat de Robinho, nu de Zizou). Iar poziția în teren, zona de influență în  meciuri să zicem, începe să semene cu cea a francezului în perioada Del Bosque. Evident, până la Zidane și eleganța pe care o avea el în joc mai e de alergat, dar în momentul de față Bellingham se dovedește pentru Ancelotti cel mai bun medicament pentru eventualele angoase legate de parcela ofensivă. Real Madrid a stat inexplicabil de mult în așteptarea unui gest de la Kylian Mbappe și-acum atacul său stă în 3 oameni mari și lați, Vinicius, Joselu și Rodrygo, iar atunci când unul dintre ei are o problemă, vezi cazul lui Vinicius, depresia se conturează la orizont. Bellingham a funcționat perfect în rolul de calmant.

ROLUL ESENȚIAL AL FAMILIEI

Dincolo însă de calitățile fotbalistice, Bellingham are ceva ce-l ajută foarte mult: e și foarte bine dotat din punct de vedere intelectual. Bine mobilat la mansardă, zicem noi pe-aici. Fără asta nu se poate în fotbalul de azi, oricât de mult talent ai avea. Pe când era la Birmingham, de exemplu, începuse un curs de sociologie, în paralel cu fotbalul. Și ar mai fi ceva: anturajul, familia. Când a plecat din confortul casei părintești la Dortmund, Jude abia împlinise 17 ani, iar tatăl său, Mark, fost fotbalist, dar la un nvel mult inferior, a vizitat mai multe cluburi pentru a vedea care i se potrivește mai bine, nu din punct de vedere financiar. A ales Dortmund, dar acolo, când a fost să plece, nu s-a dus singur, ci cu mama lui, Denise, în vreme ce tatăl a rămas în Anglia cu fratele mai mic, Jobe, care acum joacă la Sunderland, dar atunci avea 14 ani. Nu e o situație comodă, trebuie să recunoaștem, pentru niște părinți în jurul vârstei de 50 de ani, oricât de ușoare au devenit astăzi călătoriile. Au făcut acest sacrificiu pentru că au crezut în acest vis. Denise i-a fost lui Bellingham și mamă și tată în toată această perioadă, bucătar și sfătuitor, chiar și șofer în primul an, căci Jude n-avea vârsta necesară. Ar merita aici adăugate două detalii: la primul său meci în tricoul Borussiei, în Cupă, Bellingham a dat gol, la primul său meci în Bundesliga, a dat pasă de gol. Avea 17 ani și-un pic.

La Real Madrid a ajuns urmând tot sfaturile familiei. În Anglia l-au vrut neapărat Liverpool și Manchester City. Jurgen Klopp și Guardiola. Și unii și alții îi ofereau mai mulți bani decât primește azi la Real Madrid (10 milioane de euro net pe stagiune, la fel ca Vinicius, dar sub Modric și Kroos). Probabil că exemplul Jadon Sancho a cântărit mult, însă familia Bellingham a considerat că Madridul e locul ideal pentru a trăi, sub umbrela presei madrilene și departe de mult prea zeloasa presă britanică, dincolo de aspectele meteorologice, iar Real Madrid e echipa perfectă pentru a evolua.

S-a tot vorbit de greutatea pe care un tricou precum cel al lui Real Madrid o poate avea pe umerii unui foarte tânăr jucător. Ei bine, iată că nu e întotdeauna așa. Astăzi, suta de milioane de euro plătită Borussiei pare pentru Florentino Perezo investiție extrem de sigură și rentabilă. O singură dilemă aș avea: obsesia lui Florentino pentru Mbappe o fi rămas intactă?

Cât despre refren, rămâne cum a stabilit sir Paul: ”Hey Jude, don’t make it bad / Take a sad song and make it better / Remember to let her into your heart / Then you can start to make it better”. Sper că nu aveți nevoie de traducere!