Zicea Cristiano Ronaldo deunăzi că Liga din Arabia Saudită, unde cu deminitate și foarte mulți bani concurează și doboară recorduri, că Liga saudită așadar ar fi crescut uluitor în valoare și că, într-o concurență ipotetică, s-ar situa sus în ierarhia campionateor europene, ba chiar ar fi peste Ligue 1. Cu alte cuvinte s-ar lupta la baionetă cu Serie A și Bundesliga pentru a prinde un podium, ipotetic vă reamintesc, unde primele două poziții sunt clar ocupate de Premier League și La Liga. La ele nu s-a referit Cristiano direct, dar a dat de înțeles, subliminal, că-n scurt timp vor fi și ele doborâte de competiția saudită. Care, în viziunea lui, are tot ce-i trebuie pentru a-și propune așa ceva.

Dacă prin ”tot ce-i trebuie”, Cristiano s-a referit la bani, atunci, da, are dreptate. Mare. La fel de mare precum sumele de bani pe care saudiții sunt dispuși și capabili să le investească. Doar că, sincer, comparația cu Ligue 1 pare deplasată și nu prea văd cum Al Nassr-ul său (și al lui Mane, Brozovic, Laporte ori Seko Fofana) ar face față unui duel cu, să zicem la repezeală, Stade de Reims, căci contra PSG-ului nici nu s-ar pune problema, nu mai zic de eventuale vizite pe ”Velodrome” ori la Lens sau Nice. Când zic duel mă refer la unul oficial, nu la vreo partidă amicală unde scopurile sunt altele. Cristiano pare a trăi într-o realitate ușor deformată de numărul uriaș de goluri pe care el le-a dat în 2023, însă adevărata realitate a campionatului în care prestează s-a observat la Mondialul Cluburilor, acolo unde Al-Ittihad-ul lui Benzema și Kante, cu mult lăudatul Marcelo Gallardo antrenor, a pierdut fără drept de apel în fața egiptenilor de la Al Ahly Cairo (3-1, dar golul saudiților a fost marcat de Benzema în prelungiri). După ce trecuseră, ce-i drept, de ”puternicii” Auckland City, din Noua Zeelandă.

Valoarea unui campionat nu stă doar în numărul de superstaruri ce-l populează (aici Liga saudită stă bine) ci în marea masă a jucătorilor și antrenorilor. Aici saudiții nu mai stau la fel de bine. Și nu doar în asta, ci și în felul în care se pregătesc aceste echipe, fizic, cunoscute fiind particularitățile climatice ale regiunii, dar și tactic, la fel de cunoscută fiind ”capacitatea” localnicilor de a pune-n practică tot ceea ce se discută la antrenamente.

Mai degrabă politicoși, francezii nu s-au aruncat să-i răspundă belicos lui Cristiano, considerând, pe bună dreptate probabil, că discursul lui a fost urmare a obligației pe care o are, conform contractului, de a susține promovarea fotbalul din această țară. Căci el, discursul, a venit după unele declarații sau gesturi făcute de alți jucători ce au ales, astă vară, paradisul saudit, dar care au început să simtă că paradisul nu-i chiar așa de paradis.

HENDERSON, PRIMUL PE LISTA DEZERTĂRLOR

A fost mai întâi Jordan Henderson. Care deja a plecat de-acolo și joacă la Ajax. Într-un campionat sub cel saudit, după părerea lui Cristiano, pe un salariu mult mai mic, dar în Europa, aproape de ochii selecționerului Southgate și cu perspective mult mai palpabile de a prinde lotul Angliei pentru euro decât dacă ar fi rămas la Al-Ettifaq, sub comanda lui Steven Gerrard. Fostul căpitan al lui Liverpool a povestit ulterior cât de greu s-a adaptat el, dar mai ales familia lui, la un fotbal și într-o țară cunoscută pentru rigorile vieții de zi cu zi. De altfel, pentru a ușura acomodarea, Henderson și familia locuiau la Manama, în Bahrain, el făcând zilnic o navetă de 75 de kilometri pentru a se antrena sau juca. Familia a e foarte importantă pentru oricine, copiii mai ales, iar aici trebuie doar să ne amintim de nefericirea lui Messi în sejurul său parizian, iar decizia lui Henderson de a pleca, renunțând practic la toți banii pe care-i avea de luat conform contractului (40 de milioane pe an!) e sigur legată de asta.

REALITATEA LUI LAPORTE

Un alt exemplu este Aimeric Laporte. Fostul fundaș al lui City și coleg cu Cristiano la Al Nassr, a dat de curând un interviu spaniolilor de la ”As” și a vorbit foarte deschis despre realitatea saudită. Care nu e cam ce și-a imaginat el și în niciun caz ce-și imaginează lumea, căci Arabia Saudită nu-i deloc Dubai sau Abu Dhabi. Laporte spune că mulți dintre cei veniți din Europa sunt dezamăgiți fiindcă lucrurile sunt departe de realitatea cu care ei erau obișnuiți, dar departe inclusiv de cele negociate înainte de parafarea contractelor. Nu se referă la bani, ci la celelalte aspecte ale vieții de zi cu zi, fotbalistic sau extra-fotbalistic vorbind. Internaționalul spaniol, care spune că petrece 3 ore pe zi în traficul ”de coșmar” din Riyadh, admite că e greu și pentru saudiți, căci ei n-au fost obișnuiți cu o asemenea invazie de superstaruri și abia acum deprind anumite lucruri, dar precizează că orice încercare de a face diverse tipuri de presiuni, amenințări, ultimatumuri, cam cum se întâmplă în Europa, nu funcționează defel.

BENZEMA, PRIZONIERUL DE LUX

Ultimul pe lista nemulțumiților e Karim Benzema. Oarecum surprinzător, aș zice, căci fiind musulman ar fi trebuit să se adapteze mult mai ușor. Kalidou Koulibaly, fostul fundaș de la Napoli și Chelsea, spune, apropo de asta, că el e foarte mulțumit de noua viață tocmai datorită statutului său de musulman. Benzema însă nu e și pare dispus la orice pentru a reveni în Europa. Scos din lot de antrenorul Marcelo Gallardo pentru că a întârziat 3 săptămâni la reunirea lotului, fostul Balon de Aur e prins însă într-un soi de colivie de aur, căci salariul său, 100 de milioane de dolari pe an, e imposibil de plătit în alte locuri. Statisticile sale, 12 goluri în 20 de meciuri, nu-s neapărat rele, dar evoluțiile nu prea sunt pe placul fanilor, iar felul în care se pregătește pare a se lovi de severitatea cunoscută a lui Gallardo. Visează la o revenire la Lyon, dar e un vis departe de realitate, căci saudiților nu prea le convine să fie luați de fraieri. E studiată inclusiv posibilitatea ca Benzema să fie ”transplantat” la o altă echipă aflată sub umbrela PIF (celebrul fond public de investiții saudit) dacă o coabitare cu Gallardo nu mai poate fi posibilă.

BANUL RĂMÂNE O TENTAȚIE SOLIDĂ

Mahrez, Firmino, Gabri Veiga sunt alte nume care ar vrea să părăsească paradisul saudit, mâine dacă ar fi posibil. Care paradis se vede treaba că nu-i chiar simplu de descifrat. Cel puțin la momentul de față, căci e doar începutul unui proiect de amploare, ce nu se va opri doar pentru că unul sau altul nu se acomodează. E o regiune în care lucrurile se fac lent, dar se fac, iar saudiții caută acum și jucători de mai mică anvergură, cu care să populeze și ligile inferioare, pentru a crea o bază suficient de solidă. Au bani și timp pentru asta.

Să ne întrebăm dacă aceste avertismente, lansate de numele pe care le-am amintit mai sus, vor avea urmări în migrația fotbaliștilor dinspre Europa spre Arabia Saudită? Mă tem că n-ar trebui, căci ne-am întreba degeaba. Banul e o tentație extrem de solidă și mereu se vor găsi dornici de a-l pune pe primul plan.