Kylian Mbappe a fost, miercuri, protagonist al primelor pagini din ”Marca” și ”As”. Cu titluri gen ”Imparabil” sau ”Devastator”. Publicațiile din capitala Spaniei nici nu se mai obosesc să-și disimuleze încântarea în fața prestațiilor celui care e anunțat deja ca viitor star al lui Real Madrid, chit că reprezentația lui tocmai scosese din Champions League o echipă din La Liga. Ar fi și culmea s-o facă tocmai acum, după ce ani de zile, vreo 7, au anunțat ca iminent transferul. Și, mai ales, ar fi culmea s-o facă după o nouă eveluție excepțională a lui Kylian.

La San Sebastian, Mbappe a dat un mic exemplu de ce ar trebui să-i aștepte pe apărătorii din Primera Division din august încolo. Și a dovedit încă o dată ce capacitate de intimidare posedă. Posibil nimeni altcineva din peisajul fotbalistic actual nu are azi această forță de a-și teroriza adversarii direcți prin simpla prezență. E de ajuns să luați ca exemplu primul gol de marți, cu doi oameni de la Real Sociedad limitându-se, în propriul careu, să-l privească, ferindu-se să intervină decisiv, ba chiar oferindu-i și spațiu de manevră. De care, evident, a profitat, stingând, după nici un sfert de ceas, orice flacără de speranță ce putea să pâlpâie printre fanii basci. Golul doi deja e unul clasic, de autor, parcă nici nu mai conta.

E din ce în ce mai clar că sunt ultimele dansuri ale lui Mbappe pe ”chansonette”-ele pariziene. Pe muzica lui Luis Enrique, dacă vreți. Antrenorul spaniol a fost în centrul atenției în ultimele săptămâni pentru tratamentul pe care i l-a aplicat fotbalistului său la partidele de campionat. Rezervă la Nantes, în 17 februarie (intrat în minutul 62, cu gol marcat spre final), schimbat cu Rennes, pe 25 februarie, în minutul 68 (la 0-1), scos la pauză la Monte Carlo cu Monaco (la 0-0), pe 1 martie, atunci când a și oferit imaginea meciului, urcând imediat în tribuna oficială și așezându-se lângă mama lui, care-i e și impresar. Alături de care a urmărit destul de relaxat ceea ce petrecea pe gazon. La San Sebastian, a fost din nou titular, ba a bifat toate cele 90 de minute. Din punct de vedere al energiei, cum s-ar zice, stătea bine Kylian, din punct de vedere al stării de spirit s-a văzut că stă la fel de bine. Un lucru e totuși destul de limpede, dacă în campionat Luis Enrique poate să facă tot ce îi trece prin cap, în Champions League orice pretenție ar avea se leagă de numele ”șeptarului” său. Care azi e de neînlocuit.

Mulți au spus că Luis Enrique face jocul lui Al Khelaifi și se răzbună. Îndrăznesc să spun că e aberant, căci strategii de genul ăsta nu se fac nici măcar pe la noi. Totuși Mbappe, dincolo de ceea ce reprezintă, e cel mai bine plătit jucător al Parisului și ar fi stupid de-a dreptul să nu te bazezi pe el, dacă tot îi livrezi lunar acele sume de-a dreptul indecente. Alții au tras concluzia că Luis Enrique deja se pregătește pentru sezonul viitor, idee alimentată chiar de el atunci când a spus că Parisul va trebui să se descurce fără Mbappe. Pare mai aproape de adevăr, căci dacă nici în contextul actual din Ligue 1 (locul doi e Brest și e la 9 puncte) nu faci unele experimente unde și când să le mai faci. Și nu puțini au readus în actualitate felul în care și-a gestionat Luis Enrique în trecut relația cu superstaruri, începînd cu Totti, continuând cu Messi, terminând cu Sergio Ramos. Tehnicianul spaniol nu-i un tip comod, are personalitate încă de pe vremea când era jucător, e ”drăcos” cum ar zice Gabi Balin, care a jucat împotriva lui, iar viața nu l-a ajutat defel să se mai calmeze și știți probabil la ce mă refer. Însă dincolo de orice, Luis Enrique e un antrenor care a făcut performanță, a câștigat cu Barcelona cupa mult dorită la Paris, vrea s-o facă din nou și-s convins că știe perfect că-n Campions League nu poate emite pretenții fără Mbappe.

NOUL CONTEXT AL LUI KYLIAN

Care Mbappe trebuie să se adapteze noului context. Va face cunștință mai des cu banca de rezerve în Ligue 1 și-n Cupa Franței, dar va putea să-și canalizeze energia spre meciurile care contează cu adevărat. Trecând peste toate hachițele sale, sunt convins că-și dorește o ieșire din scenă la înălțime, căci pentru suporterii PSG-ului el nu e Zlatan, Cavani, Messi ori Neymar. El e în primul rând parizian, francez, astfel că n-ar trebui să-i fie indiferentă impresia pe care o lasă la plecare.

Până una alta, muzica pe aceste ultime dansuri o pune Luis Enrique. Care la San Sebastian l-a readus pe Mbappe în poziția care-i convine lui cel mai mult, spre banda stângă. Acolo unde, apropo, îi convine cel mai mult să joace și lui Vinicius, dar asta va fi deja problema lui Ancelotti. Sunt puține meciuri în care Luis Enrique să nu vină cu ceva inedit, de data asta a fost poziția lui Dembele, scos din zona lui de confort, partea dreaptă, și mutat spre centru, mai aproape de numărul 10 pe care-l poartă pe tricou. De unde i-a și pasat decisiv ui Mbappe la golul de 0-1. Un soi de 4-3-1-2, cu Dembele acționând de multe ori ca 9 fals, desen tactic ce i-a surprins pe cei de la Sociedad, dar care a arătat unele fisuri spre final, când Dembele a și fost schimbat. Dacă asta e o variantă pe placul lui Luis Enrique vom vedea în jocurile care vin, timp și spațiu de experimente, am convenit deja, are.

Dincolo de asta, PSG e o echipă ce trebuie luată în calcul pentru acest sezon de Champions League. Nu poate fi exclusă, deși după mulți ani, nu e printre marile favorite. Dar nici Inter nu era cum un an și a ajuns în finală, ba chiar era s-o și câștige. Parisul are argumentele sale și, deocamdată, îl are pe Mbappe.