Se întrebau jurnaliștii de la ”Times”, duminică, în ziua disputării ultimei etape din Premier League, cu titlul pe masă pe ”Etihad” și ”Emirates”, dacă excelența nu e cumva plictisitoare. ”Boring”, ca să fiu mai precis, a fost cuvântul folosit. Excelența era, evident, a lui Pep Guardiola și a jucătorilor săi, pe cale să câștige al 4-la campionat consecutiv, plictiseala era iubitorilor fotbalului din Anglia și nu numai, văzând cum celebra frază a lui Garry Lineker de acum peste 30 de ani, ”fotbalul e un joc între 22 de bărbați pe care-l câștigă întotdeauna nemții”, se transformă ușor-ușor în: ”Premier League e un concurs între 20 de echipe pe care-l câștigă întotdeauna City”.

Să admitem că preocuparea jurnaliștilor englezi era și este explicabilă. Și nu doar a jurnaliștilor. Premier League e considerat, pe bună dreptate, campionatul cel mai spectaculos din lume. Ceea ce oferă Premier League week-end după week-end, etapă după etapă, nu se prea găsește în altă parte. Poate doar Bundesliga să se apropie, strict la nivel de spectacol. Dezbaterea e însă clară, de unde și preocuparea: e cel mai spectaculos campionat din lume și cel mai puternic? Dincolo de doza de subiectivism, căci răspunsurile țin mult de preferințele oamenilor, dilema se menține, fiindcă nu e suficient de clar criteriile după care se poate face o asemenea judecată. Dacă ar fi să ne luăm doar după reprezentarea internațională, îngrijorarea crește văzând prestațiile cluburilor engleze în acest sezon în cupele europene. Ținând cont că-n Europa, în Champions League în special, dar și-n celelalte competiții, detaliile pot face diferența, dilema majoră e următoarea: poate fi cel mai puternic din lume un campionat pe care-l câștigă o singură echipă de 4 ani, echipă ce pare greu de dat jos de pe soclul său și-n ediția viitoare?

Să-i lăsăm deocamdată pe englezi cu dilemele și preocupările lor și să ne îndreptăm un pic atenția către o altă întrebare: de ce întotdeauna City? Sau, dacă preferați, de ce întotdeauna Guardiola? Ce-i face pe ”cetățenii” lui Pep atât de speciali, atât de puternici în momentele esențiale ale unei curse de anduranță așa cum e Premier League. Atât de dură încât, apropo de dilemele de mai sus, facturile sunt achitate în cupele europene. Unii se vor grăbi, probabil, să spună că banii. Prea departe de adevăr nu sunt, dar nici foarte aproape. City a cheltuit mult de când a venit Guardiola, însă dacă e să facem o adunare simplă a sumelor investite în transferuri observăm că, din 2016 încoace, City a cheltuit 630 de milioane de lire sterline, în vreme ce Manchester United și Chelsea depășesc miliardul, Arsenal e peste, cu 702 millioane, Tottenham e foarte aproape, cu 570 de milioane, doar Liverpool e departe, cu 346 milioane.

Deschid o scurtă paranteză. Acest din urmă aspect, milioanele (puține) cheltuite de Liverpool în comparație cu celelalte oferă un posibil răspuns apropo de anvergura și meritele lui Jurgen Klopp în toată această perioadă în care rezultatele și trofeele nu sunt chiar formidabile. Am scris depre asta tot aici, acum ceva vreme, nu mai reiau subiectul și închid paranteza.

LINIȘTEA INSTITUȚIONALĂ, GARANȚIA PERFORMANȚEI

Așadar, banii sunt importanți, dar ei nu aduc fericirea, în fotbal cel puțin, dacă nu-s investiți cu cap. Și uite cum ne îndreptăm spre răspunsul la întrebarea de mai sus, de ce întotdeuna City? Sigur că există acele dubii, multe, a se citi capete de acuzare, în legătură cu nerespectarea regulilor impuse de Premier League, dar până ce nu vom avea un verdict e normal să marșăm pe prezumția de nevinovăție. Unde nu există dubii este nivelul la care a ajuns, din punct de vedere instituțional, Manchester City. Care ajută enorm din punct de vedere sportiv, oferindu-i lui Guardiola liniștea necesară.

Iar acum ajungem la Pep. De ce întotdeauna Guardiola?, era o altă întrebare. O să vă ofer, din nou, cîteva elemente statistice. La cele 6 campanii câștigate în 7 ani de antrenorul catalan, de 3 ori, adică jumătate, echipele cu care s-a luptat au obținut punctaje record pentru locul secund. Cele 97 de puncte ale lui Liverpool din sezonul 2018-2019 sunt un exemplu ce ar trebui să atragă după sine o droaie de semne de exclamare, dar nici aceste 89 de puncte ale lui Arsenal în acest sezon nu-s prea departe. Guardiola a găsit mereu soluții pentru a-și ține vestiarul în priză, motivat, chiar și-atunci (sau mai ales atunci) când dezamăgirile provocate de eliminările din Liga Campionilor putea fi decisive. N-au fost, iar meritul lui Pep aici e fundamental, dincolo de orice analize de ordin tactic am face. Finalurile de stagiune au fost întotdeauna fantastice, nu doar din punct de vedere mental, ci și din punct de vedere fizic, iar acest sezon, cu 57 de puncte obținute din ultimele 63 posibile, n-a fost cu nimic diferit.

OBIECTIVUL PRINCIPAL: INTRAREA ÎN ISTORIE

Insist pe zona mentală, a stării de spirit, care mi se pare aproape decisivă. Tot în ”Times” am găsit o poveste foarte interesantă. La începutul campionatului, cu o zi înaintea primei etape, Guardiola și-a strâns jucătorii într-o sală cu multe ecrane. Pe unul dintre ele trona o imagine cu niște munți, iar fiecare vârf avea în dreptul său o competiție. Surprinzător, cel mai înalt vârf nu era Champions League, ci Premier League, mai apoi veneau celelalte trofee pentru care echipa urma să lupte. ”Anul ăsta, ca să ajungeți în vîrf, veți avea mai multe pietre în rucsac decât oricând”, le-a spus Pep, ”anul ăsta va fi cel mai greu din toate”, a concluzionat el. Tot ”Times”, pe surse, scrie că Giardiola le-ar fi zis celor din staff și celor din club că se așteaptă la un ”massive drop-off”, o cădere adică, în perspectiva noului sezon. Se baza probabil pe experiențele trăite la Barcelona, de două ori, în cei doi ani de dublă reușită, campionat-Liga Campionilor, când performanțele n-au mai fost la fel de sus. Nimeni, nici măcar Real Madrid în acea serie de 3 Ligi cu Zidane n-a izbutit să repete ”dubla” în sezonul imediat următor, astfel că temerile sale aveau fundament. Și s-au dovedit a fi, în cele din urmă, corecte.

Premier League a fost ținta principală a lui City în acest sezon în principal fiindcă era o premieră. 4 campionate la rând n-a mai luat nimeni în Premier League, iar cu această performanță clubul a intrat în istoria Angliei. Ăsta a fost, de fapt, obiectivul de care vorbea Guardiola la momentul instalării sale, în vara lui 2016. Era întrebat despre șansele de a câștiga Champions League, iar Pep spunea că, mai întâi, City trebuie să-și câștige un loc în istoria fotbalului din Anglia, ceea ce nu era cazul la acel moment. Acum este.

Mai apoi, după discuția de mai sus, înainte să-și trimită echipa la vestiar, Pep le-a arătat alt ecran, cu imagini ale bucuriei de dupa finala Ligii de la Istanbul. ”Uitați-vă la aceste imagini, băieți! De ce am câștigat? Pentru că am fost puternici”. Dar asta n-a fost tot. Ajunși în vestiar, jucătorii au descoperit pe un perete un mesaj, un text pe care aveau să-l vadă de fiecare dată când ieșeau la antrenament sau la joc: : “No team has ever won four consecutive Premier League titles . . . YET”. Sună mai bine în engleză, poate nici nu-i nevoie de traducere, dar v-o ofer totuși: ”Nicio echipă n-a câștigat de 4 ori consecutiv Premier League.. ÎNCĂ”.

Ceva mă face să cred că știu deja ce mesaj vor vedea jucătorii înaintea sezonului viitor.