A fost ”Breaking news”-ul zilei e marți, din punct de vedere fotbalistic cel puțin. A fost ceva neașteptat, deși dacă stăm acum să analizăm lucrurile și să-l privim mai bine pe cel în cauză, poate că ar fi trebuit să ne așteptăm la asta. Toni Kroos a anunțat că pleacă. Nu de la Real Madrid, nu din Spania, ci din fotbal. 

Se termină un capitol pe care nu l-am fi vrut încheiat. Și care, dacă e să privim doar la acest sezon, nu dădea deloc semnale că ultimele sale rânduri sunt tot mai dificil de așternut pe hârtie. Dimpotrivă, totul părea atât de lin, atât de simplu, cuvintele păreau pictate, ca și pasele. N-am fi vrut încheiat acest capitol fiindcă Toni Kroos reprezintă, indiferent de echipa pe care o simpatizezi, genul de fotbalist la care nu te poți uita cu indiferență. Acest sport pe care-l urmărim cu toții cu pasiune și patos (uneori prea mult, e totuși un sport!) își împarte în două practicanții săi: jucători de fotbal și Fotbaliști, da da, chiar așa cum e scris, cu literă mare. Jucătorii de fotbal sunt mulți, fotbaliștii, cu F mare, sunt puțini. Iar Toni Kroos e unul dintre ei. Un om cu un caracter profund, un neamț adevărat, nu din cei absorbiți de politici dubioase, cu un ego ce nu explodează în vestiare, ori pe teren, către colegi. E din acea categorie a geniilor anonime. Nu știm exact ce mașină are, probabil că germană, n-ar fi exclus s-o păstreze pe cea primită din partea clubului, nu ne invadează televizoarele din reclame peste reclame, n-am auzit să-și piardă nopțile prin cluburi și nici nu-l bănuim în stare să fi sărit vreodată la gâtul antrenorului său, știm doar că e cap de familie și tată, mai știm că-n toți acești ani marele său regret a fost că n-a putut să fie atât de mult cap de familie și tată precum și-ar fi dorit. Viața de fotbalist nu e atât de simplă cum pare și pesemne că asta e și motivul acestei retrageri.

Într-un fotbal care se dorește din ce în ce mai rapid și-n care deciziile se iau în fracțiuni de secundă, Kroos a însemnat acea pauză, de parcă ar fi avut acea superputere de a controla timpul. E un mic exemplu cu valoare de simbol aici, întotdeauna e bine să gândești înainte să execuți. E imposibil să privești la succesele Madridului din ultimii 10 ani fără să-ți apară în fața ochilor figura liniștită a lui Kroos, ca un metronom controlând ritmul echipei și calmându-l atunci când devenea prea furtunos. Ca o respirație lungă și profundă atunci când starea de anxietate cuprinde un corp mult prea invadat de adrenalină.

Îi va fi greu Madridului fără Kroos. În teren lui Vinicius, în vestiar lui Ancelotti. Alături de Modric, a cărui continuitate mi se pare acum esențială pentru antrenorul italian, Kroos ar fi adus acel calm într-un colectiv plin de talente, dar și de ego-uri, de caractere, ar fi fost sigur acel lider tăcut, în fața căruia nu prea îți permiți cine știe ce ieșiri în decor. Venirea lui Mbappe în acest colectiv va ridica puțin temperatura, căci are și el aura lui, de campion mondial, pe care va căuta s-o impună, doar că-n fața lui Kroos i-ar fi fost un pic mai dificil. Îi va fi greu Madridului, dar se va descurca, așa cum a făcut-o și după plecarea lui Cristiano. E mare Kroos, e foarte mare, dar Real Madrid e și mai mare, iar asta va trebui să înțeleagă și Mbappe.

REGRETELE LUI GUARDIOLA

Guardiola l-a regretat enorm pe Kroos în perioada sa la Bayern. A încercat să-l aducă mai apoi la City, dar neamțul se integrase prea bine la Madrid și nu e genul de jucător care să-și dorească schimbări doar ca să mai adauge un milion sau două la salariul oricum foarte mare. N-ar fi vrut să plece din Germania natală și din Bavaria ce-l adoptase de copil (e năcut lângă Rostock, la vremea aia în Republica Democrată Germană), dar așa a fost să fie, Uli Hoeness n-a avut încredere în el și pesemne că a regretat enorm după. Bayern a vrut atunci să-l trimită la Barcelona, cu care avea relații bune (grație lui Pep) și de unde-l luase pe Thiago Alcantara, dar Luis Enrique l-a preferat pe Rakitic, iar Real Madrid s-a mișcat foarte repede, înțelegând că a da 25 de milioane (doar) pe un asemenea fotbalist e, cum se zice pe la noi, o castană. Kroos s-a integrat imediat, a luat un trofeu la prima lui partidă, Supercupa Europei, iar acum poate închide acest cerc cu un alt trofeu, Champions League. Atât de mult s-a integrat încât nici n-a vrut să audă de o continuare a carierei lui prin cine știe ce fotbal exotic, dar aducător de bani, încă o dovadă de caracter și simplitate într-o lume dominată de lăcomie, în care banii sunt o atracție enormă, culmea, pentru cei care au deja foarte mulți.

În vremurile de azi în care copiii își doresc să fie Mbappe sau Haaland, Messi sau Cristiano, Neymar sau Salah, Lewandowski sau Benzema, pentru că ei dau golurile și ei acaparează interesul tuturor, ar fi bine ca mai mulți să încerce să fie Kroos. Să aibă și acel bun simț cu care să se impună în fața adversarilor și colegilor. Acea generozitate în a da o pasă decisivă și a-l face pe destinar eroul partidei. Toni Kroos e un pic din ceea ce ne-am dori cu toții să fim.

Îmi permit să le dau un sfat celor care caută comparații cu orice preț. Să n-o facă! A încerca să-l pui într-o balanță pe Kroos cu Iniesta sau Xavi, doar pentru că au îmbrăcat tricoul marilor rivale, mi se pare aproape indecent. Niciunul dintre ei nu e genul de fotbalist care să fi căutat astfel de dezbateri. Au fost atât de buni toți încât nu merită, merită doar să ne amintim de acele linii de mijloc, probabil cele mai bune din istoria fotbalului: Xavi-Busquets-Iniesta, Modric-Casemiro-Kroos.

Și mai îmi permit ceva, tocmai în sensul celor spuse mai sus. Să preiau (și să adaptez) o bucată dintr-un text pe care l-am scris la momentul retragerii lui Xavi și pe care am preluat-o (și adaptat-o), ulterior, într-un alt text, la momentul plecării lui Iniesta de la Barcelona:

Aţi avut vreodată curiozitatea să priviţi, într-o seară senină, cerul înstelat? N-aţi avut senzaţia că totul e o dezordine, că nimic n-are legătură sau sens? Vă sugerez să încercaţi să vă luaţi un punct de referinţă, să vă concentraţi asupra lui! Veţi descoperi cum totul prinde contur.  Acesta e Kroos. Priviți-l în joc! Ne-au mai rămas câteva partide. Kroos e cel care a dat sens unui desen de multe ori imposibil, oferindu-se coechipierilor, ca un far marinarilor dezorientaţi sau ca un indicator alpiniştilor rătăciţi. Mereu cu capul sus, mereu căutând un coleg mai bine plasat, mereu disponibil să ajute, mereu acolo unde e mingea, pe care o calmează atunci când e prea nervoasă.

E o zi un pic tristă pentru fotbal. Rămânem fără unul dintre marii artiști ai acestui mileniu. Zic că-i cazul să-i mulțumim pentru tot și să-i oferim un ultim ”standing ovation”.

Auf wiedersehen și gracias por todo, genio!