Da, în principiu acesta este un text despre Mbappe. Chiar dacă titlul poate duce cu gândul la altceva, mai ales că de la finala Champions League de la Londra chiar n-a trecut mult timp. Este, de fapt, un text despre Mbappe, dar și despre Real Madrid, despre trecut, prezent și, mai ales, despre viitor. Trecutul e cel care a făcut posibil prezentul, iar asta l-a convins cu siguranță pe Kylian să accepte, în cele din urmă mutarea la Madrid. Dar viitorul? 

Până la viitor, să rămânem un pic la prezent. Și la acest nou succes al celor de la Real Madrid într-o finală de Champions League. Al 15-lea din istoria competiției, al 9-lea de când Cupa Campionilor s-a transformat în Liga Campionilor, al 6-lea în ultimele 11 sezoane. Am extins special statistica, pentru cei mai malițioși, care cred că cele 6 trofee luate între 1956 și 1966, pe când, ca să duc mai departe o glumă, mingea avea șiret și arbitrul șapcă, nu contează în mod special la numărătoare. Rămân totuși cele 9 cucerite în epoca modernă a competiției pentru care Real Madrid a dezvoltat (sau a dus mai departe, dacă preferați) o afinitate demnă de un studiu. Din 2013 încoace, Real Madrid a luat de 4 ori campionatul în Spania și de 6 ori Champions League, iar cu asta cred că am spus tot.

De ce întotdeauna City, de ce întotdeauna Guardiola mă întrebam eu acum vreo 3 săptămâni, după ce se consumase ultima etapă din Premier League, ce dusese la un nou succes al ”cetățenilor”, istoric la rândul său. Prea multe legături nu pot fi făcute, totuși un campionat e o competiție de anduranță, ce pretinde alte argumente, e un lung șir de bătălii unde e nevoie de excelență de la cap la coadă. Când a plecat prima dată de la Real Madrid, după ce luase de 3 ori la rând Champions League, Zinedine Zidane a spus că trofeul cel mai important pentru el rămâne titlul de campion în Spania. ”Nici nu vă imaginați ce greu e să câștigi un campionat!”, zicea Zizou atunci, completând: ”În Champions League e nevoie de două sau trei meciuri perfecte, alte două, trei rezonabile, câteva detalii și un dram de noroc, în campionat sunt 38 de examene la care nu te poți prezenta nepregăti”.

UN ADEVĂR BANAL: REAL MADRID E REAL MADRID

De ce întotdeauna Real Madrid atunci când vine vorba de Champions League? Cred că așa trebuia să sune întrebarea. Răspunsul poate părea banal: pentru că e Real Madrid. Dar nu e chiar atât de banal, dacă stați să vă gândiți ăsta e adevărul. Clubul ăsta, cu tot cu conotațiile ușor cenușii ce-l înconjoară și pe care le știe toată lumea, a fost construit de Santiago Bernabeu să domine Europa, nu Spania. Iar Florentino Perez a avut ambiția să ducă mai departe moștenirea lăsată de ilustrul său predecesor, aruncând în luptă toate cunoștințele sale de om de afaceri, toate tehnicile ce derivă de aici, reușind acum să-l întreacă. Don Santiago are 6 Cupe ale campionilor, Florentino, ”presi” așa cum îi spun apropiații, ”el ser superior”, așa cum îl perie jurnaliștii apropiați de club, are 7 Champions League. L-a întrecut care va să zică, iar Real Madrid de azi, beneficiind de vremurile în continuă schimbare, reprezintă cu mult mai mult decât reprezenta în anii lui Bernabeu.

În Champions League, Real Madrid are acea aură de echipă invincibilă în meciurile care contează. În finale, în principiu, dar și-n partidele cu iz de finală. Tricoul ”blanco” oferă celui care-l poartă acea liniște atât de necesară în a suporta sau întoarce orice situație potrivnică. Acea liniște care, vezi de exemplu meciul cu City din sezonul trecut, oferă și acceptarea fără crize de nervi a eșecurilor, atunci când adversarul e vizibil mai bun, pe ideea că oricum viitorul oferă repede perspectiva revanșei. În vreme ce-n alte părți există un soi de disperare, un soi de obsesie atunci când vine vorba de Liga Campionilor, la Real Madrid e liniște, iar rezultatul pare că vine de la sine. E liniște așadar și la eșecuri și va fi, sunt convins, aceeași liniște și-atunci când echipa va pierde prima finală în această competiție. Căci se va întâmpla și asta, mai devreme sau mai târziu. Sunt aproape convins că va fi un eșec acceptat, asumat, fără lacrimi, doar cu extra-motivație pentru ceea ce urmează.

CINE DE CINE ARE MAI MARE NEVOIE? MBAPPE DE REAL SAU INVERS?

Și cu asta cred că am spus tot. Așa că mult mai bine ar fi să ne aplecăm puțin atenția spre viitor. Iar de-acum încolo trec la subiectul zilei, oficializarea trecerii lui Mbappe la Madrid. Produsă a doua zi după fiesta de la ”Cibeles”, pentru că așa vrut, cu siguranță, clubul. Sub forma unui comunicat, atât de rece de parcă se vorbea de achiziționarea unui nou autocar, nu de aducerea unuia dintre cei mai buni fotbaliști ai momentului.

Mbappe a ales Real Madrid tocmai pentru că a știut că aici e locul potrivit pentru cariera lui. Tricoul PSG-ului îi rămăsese cam mic, în ciuda investițiilor venite masiv dinspre Qatar. Masiv, dar cam fără cap, aș zice eu, dar asta e altă poveste. Banii nu pot cumpăra istoria, nu pot cumpăra acel trecut ce stă la baza răspunsului la întrebarea din titlu. Mbappe n-a ales Real Madrid pentru bani. Sau doar pentru bani. Putea scoate și mai mulți de la qatarezi, căci, vorba aia, ar fi avut de unde. Putea scoate la fel de mulți de la Manchester City, de exemplu, de la Chelsea, chiar și de la Manchester United, la o adică. A vrut însă și altceva în afară de bani, iar în opinia lui și nu numai a lui doar la Real Madrid putea găsi asta. De ce întotdeauna Real Madrid? Pentru că poate.

Se pune practic punct unei perioade de 7 ani în care au fost atât de multe coperți la ziarele de sport din Madrid despre Mbappe și venirea lui încât el a părut doar împrumutat de Real la PSG. Se dă pagina, iar cel care trebuie să scrie următoarele rânduri e chiar Kylian. Supervizat de maestrul Carlo Ancelotti, eventual cu o sprânceană ridicată. Acel comunicat sec de care vorbeam mai sus se constituie într-un ușor avertisment subliminal adresat campionului mondial francez: ”Garcon, vezi că ai venit la un club mult mai mare decât tine, indiferent de ce ceea ce crezi tu că reprezinți!”. Senzația în acest început de iunie 2024 e că Mbappe are mai multă nevoie de Real Madrid decât invers. Astăzi, cu statisticile în față și cu amintrea sezonului proaspăt încheiat, se poate spune că, strict fotbalistic, Real Madrid nu avea neapărată nevoie de Mbappe. Însă fotbalul nu înseamnă doar statistici, înseamnă și strategie, înseamnă și marketing, înseamnă și oportunități ce nu trebuie sub nicio formă irosite. Iar Mbappe e o oportunitate de aur. Din toate punctele de vedere.

MINGEA LA KYLIAN

Misiunea lui Florentino Perez s-a terminat pe 3 iunie. De-acum intră-n scenă Ancelotti. Și zău dacă există un antrenor mai pregătit pentru asta. Pentru că tot se face trimitere la perioada ”galactică” a clubului, când ”presidente” era obsedat de Baloane de Aur, dar care perioadă n-a adus trofeele așteptate, cred că se poate spune că Florentino a învățat din acele greșeli. Vă aduceți aminte sloganul acelor vremuri? ”Zidanes y Pavones”. Cum ar veni ”galactici”, Baloane de aur, și jucători din academie. Acea strategie a condus la o discrepanță ce azi nu se mai regăsește, căci Florentino a înțeles că trebuie să bage mâna-n buzunar și pentru un Bellingham și pentru un Camavinga sau Tchouameni, pentru un Rudiger sau Alaba, pentru un Fede Valverde sau pentru tineri precum Vinicius ori Rodrygo. Și a mai învățat Florentino din greșeala demiterii lui Vicente del Bosque, și-a dat seama cu alte cuvinte că la Real Madrid succesul vine și cu un antrenor de acest tip, iar eu l-aș include și pe Zidane în această categorie. La Real Madrid performanța nu se face cu Mourinho sau Rafa Benitez, nici măcar cu stilul Guardiola, ci cu stilul Ancelotti.

Mă întorc la Mbappe și termin acest text, care s-a cam lungit. Cu convingerea că o să fie destul timp pentru alte analize. Pe spatele lui Kylian a fost lipită în toți acești ani o etichetă: jucător complicat. Dincolo de valoare, care e și e uriașă, s-a tot vorbit despre caracterul lui, despre modul răsfățat de a pune problema în vestiar. Și-s destule episoade în acest sens, inclusiv la ”naționala” Franței. Asta ar putea fi o mică problemă într-un colectiv atât de principial așezat, căci de aici ar putea apărea și dificultăți din punct de vedere tactic pentru Ancelotti. Felul în care a Kylian și-a început mariajul cu noul club, mult mai cald și sentimental decât ”răceala” acelui comunicat te poate duce cu gândul la o evoluție pozitivă. În orice caz, mingea e acum la el. Dacă nu va ști ce să facă și cum să facă, se va auto-exclude, căci un club ca Real Madrid nu poate fi în umbra niciunui jucător. Fie el și Mbappe.