Luni de dimineață mi-a sărit în ochi, pe una din rețelele astea ce ne-au acaparat existența, o glumă ce mi s-a părut bună. A unui fan Liverpool. ”Bine v-am regăsit la un nou <<deadline day>> spectaculos. Pentru alții. Sau <<a normal monday>> cum i-am spune noi la Liverpool”. Fină ironia, ușor amară poate, ea cuprinde într-un fel sentimentele încercate de suporterii liderului din Premier League văzând cum alte grupări din împrejurimi fac tot felul de tranzacții și acaparează ”breaking news”-urile site-urilor de știri.

Sigur, Liverpool nu e în situația lui Manchester City, despre care o să vorbesc mai jos. Și nu lipsa achizițiilor în această perioadă de mercato îi preocupă pe cei de pe ”Anfield”, căci Arne Slot nu pare să fi simțit vreo nevoie stringentă de a cheltui niște bani ca să îmbunătățească un lot ce arată oricum foarte bine și e suficient de echilibrat. Pe fanii lui Liverpool, iar aici chiar aș îndrăzni o generalizare, îi preocupă înainte de toate lipsa știrilor despre Salah, Van Dijk și Alex-Arnold. ”In that order”, vorba lui Gareth Bale, despre care, că tot a venit vorba, am și uitat că a existat în fotbalul mare.

La ideea de mai sus, cea cu cheltuielile, simt totuși nevoia unui comentariu. Scurt. Da, Liverpool nu dă impresia astăzi că ar fi avut nevoie de întăriri. Da, în general perioada de iarnă nu oferă prea mari perspective pentru tranzacții de succes, fiindcă, în principiu, în ianuarie cumperi extrem de scump. Însă nu trebuie uitat că fotbalul e imprevizibil și oricând pot apărea probleme, mai ales că de-acum înainte calendarul devine și mai complicat, fiindcă intervine și încărcarea mentală, nu doar cea fizică. Deocamdată Arne Slot a gestionat perfect vestiarul și a fost ocolit de accidentări, dar asta nu e garanție că necazurile nu pot apărea. Și, știm cu toți, ele nu vin niciodată singure. Iar teoria că iarna nu prea e bine să cumperi jucători a fost infirmată chiar de Liverpool. Van Dijk, Luis Diaz, Gakpo, Luis Suarez, Coutinho, toți au venit în ianuarie și nu se poate spune că n-au fost profitabili, dimpotrivă.

Se pare că la Liverpool acest nou tip de control financiar impus de Premier League, așa numitul ”PSR” (”Profitability and Sustainability Rules”), aduce după sine destule bătăi de cap. Fiindcă altfel nu se explică tergiversarea prelungirii contractelor a trei jucători de bază, unul dintre ei, Mo Salah, deja intrat în ”Hall of fame”-ul fotbalul englez, un altul, Van Dijk, căpitanul echipei, iar celălalt, Alexander-Arnold, un simbol totuși, ținând cont că el e chiar din Liverpool și un produs al clubului. În mare, acest ”PSR” spune că un club nu poate depăși 70 de procente din buget cu fondul de salarii, iar astăzi Liverpool e undeva în jur de 63 la sută. Iar de-aici încep tot felul de comentarii și calcule.

CE CALCULE ARE LIVERPOOL? DAR SALAH?

Dintre cei trei, doar Alex-Arnold vrea un salariu semnificativ mai mare decât are acum. Având în mână și oferta pe care o are de la Real Madrid, dar și avantajul vârstei. Salah și Van Dijk ar putea rămâne în parametrii actuali, ba chiar olandezul se zice că ar accepta și o scădere. Durata contractului la Salah mai ridică unele discuții, însă la cum arată, cum se pregătește și cum evoluează egipteanul nu pare că cei 33 de ani pe care-i face în iunie ar fi o mare problemă. Lewandowski face 37 și nu dă semne că a uitat cum se dau golurile.

Care să fie atunci problema? E totuși greu de înțeles, mai ales că nici dinspre club nu transpiră prea multe explicații coerente. Să fie deja făcute planurile și calculele pentru vară în privința achizițiilor? Poate fi o variantă. Să fie un soi de calcul economic sec, bazat pe realitatea din clasament, un calcul care spune că odată ce titlul va fi câștigat în siajul euforiei poate fi aglutinată și dezamăgirea despărțirilor? E o posibilitate, de ce nu, fotbalul de azi a încetat să mai fie prizonier al sentimentelor.

Își poate totuși permite Liverpool să-l piardă pe Salah? Mă refer doar la el, fiindcă Van Dijk e mai ușor de înlocuit, iar pentru Alex-Arnold deja există un backup. Răspunsul e, cred, suficient de categoric: nu. Câți bani ar costa aducerea unui fotbalist care să se apropie măcar de statisticile egipteanului? Și nu mă refer la cele generale, ci doar de la cele din acest sezon. Salah are, până azi, 25 de goluri și 17 pase decisive în 33 de meciuri. Mai citiți o dată! 25 de goluri și 17 pase decisive în 33 de meciuri, ceea ce se traduce prin participare la gol la fiecare 66 de minute. Cât ar costa un înlocuitor pe măsură? Suta de milioane cred că e puțin, fără să mai punem la socoteală salariul. Și cine să fie acela?

E posibil ca șefilor lui Liverpool să nu le fi plăcut felul în care Salah a încercat și încearcă să le bage, cum s-ar zice, pumnul în gură prin declarațiile pe care le face și prin atitudinea pe care o are. Sunt însă convins că golurile și pasele le-au plăcut. În afaceri, ca și-n viață, mai faci și concesii totuși. Iar dacă privim toată povestea asta ca un joc de poker, cel care are cărți mai bune acum e Salah. De aceea își permite o astfel de ”negociere”. Având în mânecă și propunerea venită din Arabia Saudită, de la Al Hilal, care i-ar da un salariu de 4 ori mai mare decât are acum și visează să-l folosească pe egiptean la Mondialul cluburilor din America. În contrapartidă, se mai zice că una din cărțile pe care le-ar avea Liverpool ar fi dorința lui Salah de a rămâne în Europa și de a mai juca încă doi ani la un nivel înalt (pe ideea că-n Arabia Saudită se poate duce oricând), dar și, implicit, puținele variante pe care le-ar avea în acest sens. Ceea ce e corect, fiindcă, dacă e să analizăm cu atenție, ce echipe și-l permit sau au nevoie de Salah azi? Real Madrid sigur nu, Barcelona la fel (îl are pe Lamine Yamal), City poate că da, dar probabil nu va merge el acolo, la fel Arsenal sau United, iar la Tottenham de ce s-ar duce. În Italia e greu, mai rămâne PSG, unde totuși Luis Enrique pare să-și dorească altceva, și, eventual, Bayern, care ar putea să încerce o ”nefăcută” (puțin probabil totuși) și să-i așeze pe Kane și Salah unul lângă altul.

Cam asta e situația la masa de joc. Ca de obicei, când vine vorba de bani, sentimentele trec în plan secund. Rămâne totuși un mare mister al acestei perioade felul în care Liverpool gestionează aceste trei situații.

P.S.

Spre deosebire de Liverpool, care a mai făcut totuși transferuri iarna (vezi mai sus), Manchester City obișnuia ca-n această perioadă să vândă. O singură excepție notabilă există la ”cetățeni”, Laporte, adus în ianuarie. De data asta Guardiola a ales terapia de urgență, ceea ce se traduce în fotbal cu o încercare disperată de a ieși din criză. O terapie de 200 de millioane, ce nu oferă însă prea multe garanții, căci fotbaliștii aduși nu-s consacrați, ci mai degrabă experimente. Fundaș central din Uzbekistan, totuși! Iar ultima mutare, Nico Gozales, venit de la Porto pe 60 de milioane (din care 2o merg la Barcelona) sună mai degrabă a disperare. Nico e băiatul lui Fran, fostul jucător de la Deportivo, și pe când era la Barcelona, având 19 ani, era văzut drept noul Busquets. N-a avut contextul necesar și a plecat. Acum Guardiola ar vrea să fie noul Rodri, dar e posibil ca el să înceapă să fie Rodri tocmai când Rodri își va reveni și va fi din nou apt de joc.

Surse bine informate din Barcelona spun că primul pe care Guardiola l-a sunat pentru a-i cere ajutorul a fost, cine altul?, tocmai Busquets. Care ar fi fost tentat la început, dar mai apoi, după ce s-a gândit un pic, a realizat că o întoarcere în Europa poate că e posibilă, dar o întoarcere în timp încă nu. Guardiola avea nevoie de Busquets din 2015, nu de cel din 2025.