Dubla manșă dintre Bayern și Juventus reprezintă unul dintre argumentele pentru care a fost inventată această competiție numită Champions League. Campioana Germaniei și campioana Italiei au oferit 4 reprize de fotbal fantastic, completate apoi de 30 de minute de prelungiri, pentru că una dintre ele, din păcate, trebuia să piardă duelul. Spun din păcate fiindcă mi se pare limpede că nici una nu merita. A trecut în cele din urmă Bayern, dar nu fiindcă nemții cîștigă întotdeauna, cum credea Lineker acum vreo 30 ani – între timp s-au mai schimbat lucrurile în fotbal – ci pentru că acele detalii despre care am tot spus că sînt atît de importante în această competiție s-au aliniat în dreptul lui Pep Guardiola. Citeste mai mult …
Inițial, titlul era ”Atletico merge mai departe”, dar a înlocui subiectul nu aduce o mare diferență. Fiindcă, așa cum am mai spus de foarte multe ori, acest Atletico înseamnă aproape în totalitate Diego Simeone. E creația lui, e filozofia lui în joc, deci sînt rezultatele lui. Ale lui și ale acestor fani de pe ”Vicente Calderon”, care trăiesc fiecare partidă la cote maxime, ca pe o finală. Stă în ADN-ul lui Simeone să nu obțină nimic simplu. Nici pe teren, pe vremea cînd era jucător, n-a făcut-o, nici acum, ca antrenor n-o face. O singură întrebare îmi persistă în minte: ce se va întîmpla cu această echipă atunci cînd Cholo va decide să plece? Sînt convins, nimeni de la Atletico nu-l va invita s-o facă, el va decide cînd va simți că a venit timpul. Acela va fi adevăratul moment de cotitură pe ”Calderon”. Citeste mai mult …
Cînd a preluat cu puteri depline pe PSG, în octombrie 2011, șeicul Al-Khelaifi structura un soi de plan cincinal, la capătul căruia echipa pariziană să cîștige, fotbalistic vorbind, tot ce se poate cîștiga. Nici acum nu-s clare motivele pentru care șeicul a ales PSG, la fel cum nu prea sînt clare motivele pentru care Manchester City a devenit brusc marea dragoste a unui alt șeic plin de bani. De fapt, nici nu contează, nu mai stă nimeni acum să-și pună această problemă. Important e că s-a găsit cineva capabil să scoată clubul la lumina pe care o merită o reprezentantă a Parisului. Ne aflăm în al cincilea sezon al proiectului. Introduc în calcul și sezonul 2011-2012, căci octombrie e mult mai aproape de start decît de finiș. Pe plan intern lucrurile sînt în grafic. Pe plan extern, încă nu. Citeste mai mult …
Pentru orice echipă din lumea asta, un 2-0 în prima manșă a unei competiții eliminatorii, pe terenul rivalului, este un avantaj ce, în general, oferă procentaje de calificare aproape de maxim. E greu să întorci un 0-2 pe terenul tău, indiferent cum te numești. Acestea erau datele de plecare pentru Real Madrid înaintea confruntării cu Roma de pe ”Bernabeu”. Situația prin care trece însă clubul madrilen a făcut ca avantajul să fie trecut oarecum în plan secund și altele să fie considerentele de luat în seamă. Citeste mai mult …
Germania și-a trăit în week-end-ul pe care tocmai l-am părăsit reperul fotbalistic al ultimilor ani. Mass-media l-a denumit ”Der Klassiker”, sub acest hashtag s-au regăsit de exemplu pe twitter toate informațiile referitoare la acest duel. Nu toți nemții ai îmbrățișat denumirea, căci Bayern-Borussia n-a fost în trecut un duel care să merite această titulatură, dar realitatea acestei perioade spune că, de cînd Jurgen Klopp a preluat gruparea din Dortmund, asta a devenit. Mai corect ar fi fost poate ”Der Neue Klassiker”, dar cine mai stă să se gîndească la corectitudine atunci cînd vine vorba de mediatizare. Borussia-Bayern este astăzi meciul numărul unu la export al Bundesligii, confruntarea ce aduce audiențe remarcabile și-n alte colțuri ale planetei. Citeste mai mult …
”Being John Malkovich”. E un titlu suficient de cunoscut printre amatorii de film. Dacă nu l-ați văzut încă, merită s-o faceți. Pe scurt, căci nu o să încerc defel să trec la cronici cinematografice, e vorba despre cineva pe nume Craig, personajul principal, păpușar de meserie, care găsește el o modalitate de a pătrunde în mintea lui John Malkovich, un actor suficient de mare și el în zilele noastre. Pentru 15 minute. Miercuri seară, în timp ce comentam meciul Realului cu Levante, m-am gîndit pentru o clipă că tare mi-ar plăcea să pot intra și eu, poate mai mult decît 15 minute, în mintea lui Florentino Perez. Citeste mai mult …
Caută-mă!