Nu știu ce-o fi fost Simeone într-o existență anterioară, dar e mai mult decât posibil să fi fost pisică. Sau, în fine, motan. Ce nu și-a consumat cele 9 vieți pe care se zice că le posedă și le-a pasat către actuala trecere pe pământ a lui Cholo. Altfel nu se explică! Fiindcă atunci când vine vorba de Simeone (și de Atletico) avem mai mereu o certă senzație de deja-vu. Citeste mai mult …
Există un film celebru, poate că l-ați văzut, ”Being John Malkovich”, dacă nu l-ați văzut există suficiente modalități să-l găsiți și eu zic că merită. Pe scurt, căci nu o să încerc defel să trec la cronici cinematografice, e vorba despre cineva pe nume Craig, personajul principal, păpușar de meserie, care găsește el o modalitate de a pătrunde în mintea lui John Malkovich, un actor suficient de mare în zilele noastre. Pentru 15 minute. Zilele astea, văzând și citind tot ceea ce se întâmplă în jurul lui Ousmane Dembele, m-am gândit că mi-ar plăcea și mie să intru în mintea jucătorului francez de la FC Barcelona. Citeste mai mult …
Paradoxul ultimilor ani în Premier League: pe cât e de spectaculos, pe atât de puțin suspans oferă acest campionat în a doua sa parte, atunci când vine vorba de lupta pentru titlu. În afara acelui sezon formidabil (2018-2019), când City și Liverpool au luptat umăr la umăr până-n ultima etapă și-n care, sincer, ar fi trebuit să se acorde trofeul ambelor fiindcă niciuna nu merita să-l piardă (eventual și al sezonului 2013-2014, când cu ”alunecarea lui Steven Gerrard) în celelalte am avut un câștigător detașat, cunoscut de cele mai multe ori de prin martie. Cam așa pare să se întâmple și-acum, căci City, mai ales după acest 1-0 cu Chelsea, e din nou foarte greu de ajuns. Citeste mai mult …
A existat, în preziua acestui ”Clasico”, o destul de pregnantă senzație că partida mai degrabă inoportunează decât ajută. ”Clasico de Arabia”, așa cum, cu destul năduf, au numit ziariștii spanioli această nouă confruntare între cei doi coloși ai fotbalului spaniol, năduf venit din frustrarea, logică oarecum, de a-și vedea unul din produsele tradiționale transportat peste mări și țări din motive financiare, pe care cei în drept nici n-au catadicsit să le mascheze. Dar cum astăzi banii contează și dictează, jurnaliștii n-au avut ce face și au luat și ei drumul Arabiei, căci, altceva n-aveau de făcut. Mai rău a fost de jurnaliste, căci în Spania sunt destule ce au curaj să practice această meserie, care s-au trezit că tribuna presei de pe ”King Abdullah Stadium” (pe care saudiții îl numesc ”Perla”) nu există toalete pentru femei, din motive lesne de intuit. Citeste mai mult …
Anul trecut, pe la începutul lui octombrie, eram anunțați că un nume nou își găsise loc la masa bogaților din fotbal. Și nu doar că-și găsise un loc, ci se așezase fix în capul mesei, rugând respectuos să nu fie stresat și eventual deranjat, căci dacă se enervează îi cumpără pe toți ceilalți comeseni și-i trimite la spălat vase. E vorba, poate v-ați prins, de Newcastle, club devenit, grație proprietarului de drept, prințul saudit Mohamed bin Saman, colocvial cunoscut drept MbS, cel mai bogat din lume. N-o să mă apuc acum să-i creionez un portret lui MbS, căci nu el e subiectul, iar toate lucrurile ce țin de el, mai ales latura sa obscură, sunt ușor de găsit cu o simplă căutare pe Google. Nici să mă apuc să reamintesc manifestările aproape detestabile de bucurie stradală ale fanilor ”coțofenelor” nu vreau, s-a vorbit în termeni destul de critici despre ele la momentul respectiv, chit că ele aveau mai degrabă legătură cu fostul proprietar Mike Ashley. Vreau să vorbesc despre prezentul celor de la Newcastle. Citeste mai mult …
Hai să vorbim puţin despre fericire! E o noțiune suficient de relativă, pentru care orice individ are o definiţie proprie, un termen mai degrabă idilic ce s-a convertit în obiectivul prioritar al existenţei noastre. Unii cred că secretul fericirii stă în a face întotdeauna ceea ce îţi place. Alţii schimbă puțin direcțiile de mers și spun că fericirea vine atunci când îţi place întotdeauna ceea ce faci. Există și teoria cum că fericirea ar fi o sumă de mici chestii care apar în viețile noastre, iar mai apoi dispar cu aceași viteză. Aici se presupune că din ce în ce mai mulți gândesc pragmatic și zic, da, fericirea e o sumă de mici chestii: o mică maşină, o mică vilă, un mic iaht, un mic cont cu 6 mici zerouri într-o mică bancă, eventual dintr-o mică insulă cu impozite mici. Fiecare vrea să fie fericit, dar fiecare simte senzaţia de fericire după propriile gusturi. Eu sunt fericit într-un fel, iar asta nu înseamnă că alții trebuie să fie fericiți în același fel ca mine. Din punctul de vedere al acestei noțiuni, definiția este la fiecare în parte. Citeste mai mult …
Caută-mă!