Probabil că dacă lui Guardiola i s-ar propune acum să renunțe la victoria de sâmbătă de pe ”Stamford Bridge” ca s-o primească în schimb pe cea de la Porto, din mai, ar accepta în următoarea secundă. Dar asta nu se poate, fotbalul nu e film, iar trecutul rămâne trecut, cu regretele și lamentările sale. Prezentul e cel mai important, iar acest prezent ne arăta, sâmbătă dimineață, un Chelsea despre care se vorbea doar la superlativ și un Tuchel ce stârnea doar admirație. Citeste mai mult …
FC Sevilla-Valencia e genul de partidă în care sunt implicate două echipe din așa numită clasă de mijloc a fotbalului spaniol. La fel cum forța reală a economiei unei țări este dată de capacitatea clasei de mijloc de a o susține, la fel și în fotbal, forța unui campionat este generată în principal de marile cluburi, dar este direct proporțională cu valoarea și capacitatea competitivă a celor din clasa de mijloc. FC Sevilla și Valencia au stat umăr la umăr în ultimul timp, luptând pentru aceleași obiective, mai puțin însă în ultimii doi ani, când la Valencia s-au petrecut tot felul de lucruri bizare la nivel instituțional, ce n-aveau cum să nu aibă urmări la nivel sportiv. Citeste mai mult …
Când un antrenor face două schimbări în finalul unei partide, iar unul dintre cei abia intrați pe teren marchează golul unei victorii mai degrabă nemeritate, se cheamă că a avut inspirație, nu? Și, în mod normal, aprecierile ar trebui să curgă. Asta dacă nu trăiește într-o realitate complet diferită. Citeste mai mult …
Dacă ar exista o rețetă magică pentru câștigarea Champions League și ea ar fi, prin cine știe ce manevre, scoasă la vânzare, în mod sigur PSG și Manchester City ar fi avut o obsesie în minus. Cum nu banii sunt problema la cele două cluburi-stat, clar că ar fi cheltuit oricât pentru a pune mâna pe această rețetă. Doar că, ghinion, vorba cuiva. Nu există așa ceva. Există însă ingrediente, iar ele sunt cunoscute, e nevoie însă de o mână pricepută pentru a crea acel orgasm al papilelor gustative. Citeste mai mult …
Probabil că mulți dintre cei care sâmbătă s-au grăbit să-și ocupe locurile pe ”Old Trafford” au fost acolo și pe 10 mai 2009, atunci când Cristiano Ronaldo marca ultimul său gol pentru Manchester United, într-un derby cu City câștigat cu 2-0. Probabil că au fost și pe 16 mai, la ultimul meci al lui Cristiano Ronaldo pe ”Old Trafford”, un 0-0 al deja campioanei United cu Arsenal. Și poate că destui au fost și la Roma, la acea finală de Champions League pierdută cu Barcelona, ultima reprezentație a lui Cristiano în tricoul ”diavolilor”. Și sigur toți aceștia au visat la ziua în care Cristiano va reveni pe ”Teatrul viselor” nu ca adversar, ci ca lider al unei echipe ce și-a pierdut constant din anvergură după plecarea lui. Citeste mai mult …
După ani buni în care fotbalul italian a fost condus de Juventus, ceea ce s-a întâmplat în sezonul trecut, victoria finală a celor de la Inter adică, a deschis noi orizonturi în Serie A. O dictatură a ”Bătrânei Doamne” nu mai pare posibilă, mai ales în contextul despărțirii de Cristiano Ronaldo, iar actuala campioană și-a pierdut, la rându-i, din consistență după abandonul lui Conte și plecarea lui Lukaku. Astfel că s-a creat un context suficient de favorabil ca duelul pentru ”scudetto” să fie foarte echilibrat și eventual să includă mai multe pretendente. Citeste mai mult …
Caută-mă!