Fix cu o zi înaintea finalei de la Porto s-au făcut 10 ani de când Guardiola câștiga Champions League cu Barcelona. În acea finală de pe ”Wembley” cu Manchester United, apogeul carierei sale de antrenor. În toată această perioadă, Pep a fost singurul tehnician din fotbalul european căruia i s-au numărat trofeele necucerite. Mai exact cel mai important dintre ele, căci, de altfel, în anii ăștia, catalanul n-a stat chiar degeaba, dimpotrivă. Citeste mai mult …
Din fericire pentru fotbal, din fericire pentru noi, acel proiect hrăpăreț numit Superliga Europei a fost, deocamdată, tras pe linie moartă. Zic deocamdată căci eu unul nu-s convins că în câțiva ani el nu va deveni o realitate. Însă o Superligă a giganților, a greilor, a unui grup restrâns de ”David”, nu ne-ar permite să asistăm la victorii epice precum cea a lui Villarreal de miercuri seară, dintr-un ultim act al Europa League ce va rămâne în istorie pentru ceea ce s-a petrecut la loviturile de departajare, dar și pentru că l-a transformat pe Unai Emery într-un legendar campion la finale. Citeste mai mult …
Pe Luis Suarez ți-l poți imagina într-o sumedenie de feluri. Marcând goluri, celebrându-le în stilul atât de bine cunoscut, ratând, simulând, cerșind penalty-uri, certându-se cu arbitrii, ciondănindu-se cu adversarii, mușcând din ei, la propriu. Dar parcă lăcrimând, nu ni-l putem imagina. Tocmai pe el, parcă nu. Citeste mai mult …
După ce Franța a câștigat Cupa Mondială în 2018, lumea s-a întrebat cum ar fi arătat ”cocoșul galic” și cu Karim Benzema în atac. Dilema avea oarece sens, căci Didier Deschamps s-a bazat aproape în totalitate atunci pentru această poziție, după unii cea mai importantă într-o echipă de fotbal, aproape exclusiv pe Olivier Giroud. Ale cărui statistici la acel turneu final au fost suficient de mult comentate, zero goluri și zero șuturi pe spațiul porților adverse. Sigur, rolul unui număr 9 n-ar trebui judecat doar prin prisma golurilor marcate ori a ocaziilor de gol create, căci importanța lui în jocul colectiv înseamnă mai mult decât atât, totuși acel mare zero a arătat destul de ciudat. Mai ales într-o echipă ce avea să cucerească trofeul suprem. Citeste mai mult …
Știm cu toții cât de subțire poate fi granița dintre fericire și nefericire, dintre succes și eșec. Știm cu toții cât de ușor se poate strica o construcție la care s-a muncit enorm, cât de mică e distanța dintre zâmbet și lacrimi și cât de lesne se poate degrada un vis frumos. Citeste mai mult …
La un turneu final, iar când spun asta mă refer și la unul de campionat mondial și la unul de campionat european, mi-am dorit să ajung încă de când eram elev și citeam cu pasiune, uneori cu patimă, cărțile lui Ioan Chirilă. Mi se părea o lume fabuloasă, cea a ziariștilor, cu toate discuțiile dintre ei, cea de la masa presei, de la centrele de presă, tot ce înconjura o competiție de o asemenea anvergură. Cei tineri poate că nu prea înțeleg sentimentul, căci azi avem cărți suficiente, inclusiv în materie de sport, dar nu prea mai găsim timp să citim, însă atunci Ioan Chirilă reprezenta o pată de culoare prin ceea ce scria în universul cenușiu al vremurilor dominate de rânduri elogioase despre ”tovarășul” și ”tovarășa”. Citeste mai mult …
Caută-mă!