A fost meciul unei națiuni. Chiar așa, cu Albania cum a fost el. Chiar am crezut că putem să ne depășim condiția, că putem și noi să arătăm că avem caracter, că știm și altceva în afară să ne plângem că ne-au furat arbitrii, că n-avem bani și că, în general, soarta ne e potrivnică. Sau că putem fi altceva decât frustrați. Citeste mai mult …
O să fie un text scurt, de data asta. Cel puțin așa îmi propun, sper să-mi și reușească. N-o să fie un text de analiză, pentru că analize s-au făcut destule după meciul cu Elveția, ca și după meciul cu Franța. Ar fi cred inutil să mai încerc și eu una. Sincer, mi-e greu să înțeleg anumite mutări ale selecționerului nostru, așa că prefer să le consider planuri care n-au funcționat. Refuz de exemplu să cred că un jucător care a impresionat pe toată lumea la meciul cu Franța, într-o poziție cheie la mijlocul terenului, a fost lăsat pe bancă fără un calcul tactic. Citeste mai mult …
La Mondialul american din 1994, cel ce avea să marcheze un ”înainte” și un ”după” în istoria noastră fotbalistică, Elveția ne-a fost de asemenea al doilea adversar în grupă. Ca și-acum. Și-atunci se venea după o primă partidă grea, ca și acum, contra unui adversar, Columbia, apriori mai bun decât Elveția, diferența față de ceea ce întâmplă azi fiind dată de victoria obținută atunci la Pasadena, spre deosebire de eșecul de vinerea trecută din partida cu Franța. Între înfrângerea cu Franța și victoria cu Columbia poate părea o diferență de la cer la pământ, dar aș vrea să vă recomand din nou ceea ce v-am recomandat și înainte de meciul inaugural, să ne măsurăm lungul nasului, să vedem cine suntem cu adevărat în acest sport și mai ales să nu mai trăim din amintiri. Diferențele dintre atunci și-acum sunt limpezi, există însă și o asemănare. Avem tendința, după prestația rezonabilă spre bună din partida cu Franța, să privim Elveția drept un adversar abordabil, pe care ar trebui să-l batem destul de ușor. Citeste mai mult …
Tocmai ce am revăzut meciul Franța-România. E avantajul pe care ți-l oferă tehnologia de azi. Practic l-am văzut, căci e un fel de a spune l-am revăzut. Pe stadion e altceva. Tensiunea e mare, inima-ți bate cu putere, ai un nod în gât la fiecare centrare, la fiecare pasă greșită, la fiecare dribling al adversarului. Acum, știind și rezultatul, am privit totul cu alți ochi. Citeste mai mult …
Așteptarea a luat sfârșit. Pregătirile s-au încheiat, ultimele detalii au fost deja reglate. De azi începe Europeanul. Care e și al nostru, căci după mult timp suntem și noi părtași la festivalul fotbalistic al continentului. Un festival cu mai multe voci decât de obicei, cu mai multe meciuri decât de obicei, cu mai multe prezențe inedite decât de obicei, dar un festival la care, indiferent de situație și de finalitate, trebuie să ne bucurăm că suntem prezenți. Prea multe veri de genul ăsta am fost implicați în turnee finale de dat cu părerea, prea multe veri de genul ăsta le-am petrecut privind la alții și gândindu-ne cum ne-ar fi stat nouă acolo, în prea multe veri de genul ăsta ne-am dorit fie și să putem critica, dar să avem, pe cine. Scufundată într-o mare de indiferență națională, după ce naufragiase într-un ocean de mediocritate, ”naționala” de fotbal a României își revendică din nou dreptul de ne reprezenta ca nație. Suntem la Euro, suntem în Franța, ba mai și jucăm deschiderea chiar cu Franța. Până una alta, să ne bucurăm! Citeste mai mult …
Se fac, iată, 30 de ani de când, vorba unui promo, am fost şi noi stăpânii lumii. Vai, ce mult a trecut! Ce mult am îmbătrânit! Și ce repede! Cât am vrea cu toții să dăm timpul înapoi, să mai trăim o dată acele zile, să mai fim încă o dată tineri! Din păcate nu se poate, trebuie să trăim prezentul, dar să nu uităm niciodată să ne onorăm trecutul. 7 mai rămâne o bornă importantă în fotbalul românesc, poate cea mai importantă. Pe 7 mai 1986 o echipă din România aducea Cupa Campionilor Europeni la Bucureşti. Și conducea, vorba acelui promo, lumea. Citeste mai mult …
Caută-mă!