A fost nevoie să vina Ziua Îndrăgostiților pentru ca acest îndrăgostit de fotbal care este Unai Emery să arate că n-a fost adus dintr-o întâmplare la Paris și că nu degeaba a câștigat trei trofee Europa League de manieră consecutivă. A trebuit să vină această zi a îndrăgostiților pentru ca un alt îndrăgostit de fotbal, Leo Messi, să facă probabil cel mai slab meci al carierei. Și a fost nevoie de acest 14 februarie pentru ca toți îndrăgostiții de Barcelona să observe că nu întotdeauna calitatea individuală poate salva o situație proastă. Vine câteodată și o astfel de zi, când nimic nu-ți iese, când adversarul nu e lasă să respiri și să gândești, când pur și simplu acel adversar e mai bun ca tine fără să fie neapărat mai bun ca tine. Citeste mai mult …
Cred că am început să ne obișnuim din ce în ce mai mult cu lumea schimbătoare a fotbalului din zilele noastre. Am învățat să înțelegem că dacă azi ceva este alb, mâine poate deveni negru și invers. ”From zero to hero” este o expresie frumoasă, parcă este și titlul unei melodii, în orice caz este o realitate. Fără să fi fost vreodată chiar la nivelul ”zero”, Leonardo Jardim e pe cale să devină ”hero”, căci tot ceea ce realizează el la AS Monaco are accente de eroism, în condițiile date. 75 de goluri în 25 de etape, lider în Ligue 1 cu 3 puncte în fața PSG-ului, în cursă pentru Cupa Franței și Cupa Ligii, calificată în primăvara Champions League și în fața unei duble manșe cu Manchester City în care nu cred deloc că pornește cu șansa a doua, cam asta e realitatea ce se respiră acum în Principat. Și se respiră, îndrăznesc să spun, grație acestui antrenor portughez fără pretenții de vedetă, cu o clară imagine de anti-star, dar care tinde să devină la mare modă. Eu unul, dacă îmi este permis, aș mai adăuga la lista performanțelor de mai sus încă una: readucerea în prim-plan a unuia dintre cei mai buni atacanți din ultimii ani, Radamel ”El Tigre” Falcao. Citeste mai mult …
Dintre toate națiunile europene, Anglia este probabil țara în care tradițiile sunt cel mai bine conservate. E de ajuns să calci o singură dată dincolo de Canalul Mânecii ca să te convingi de asta. Iar fotbalul de acolo se înscrie la cuvânt prin cea mai veche competiție din lume, Cupa Angliei. Trăim vremuri în care banii contează și dictează, dar englezii au știut an de an să aibă grijă de această competiție și să n-o lase să se piardă în umbra colosului care a devenit Premier League. Sezon după sezon povești incredibile și personaje amuzante își fac apariția în FA Cup, iar asta ține trează atenția tuturor și menține această aură ce s-a țesut de mai bine de 100 ani în jurul acestei competiții. Citeste mai mult …
Victoriile aduc victorii. Așa se spune în fotbal, parcă de când lumea. Pare o expresie ușor artificială, dar e un adevăr niciodată explicat, dar de multe ori verificat. Ține în primul rând de starea de spirit, mai mult decât forma sportivă. De acea conștientizare a valorii, de risipire a oricărui semn de îndoială. Starea de spirit lua de multe ori locul formei sportive, iar victoriile cădeau ca popicele bine țintite de un lansator îndemânatic. Totul e frumos, cu soare și cer albastru, până la primul rezultat negativ. Atunci apar semnele de întrebare, cerul devine noros, iar albastru devine mai întâi gri, apoi cenușiu, câteodată chiar negru. Aici apare mâna antrenorului. Sau ar trebui să apară. Citeste mai mult …
La 10 puncte distanță de liderul Chelsea, cu posibilități minuscule de a mai participa la lupta pentru titlu, locul 5 în clasament, în afara zonei de Champions League, un joc care pur și simplu nu spune nimic, un cor de critici în presa engleză și prime semne de nemulțumire în rândul propriilor fani. Cam asta era panorama pe care, probabil, o avea în fața ochilor Pep Guardiola în acel moment din repriza a doua a meciului cu Everton în care a fost surprins de camerele televiziunii engleze privind în gol câteva secunde bune. Iar acel cadru se petrecea la 2-0 pentru Everton, rezultatul final urmând să-i aducă lui Pep cea mai drastică înfrângere din carieră într-un meci de campionat. Mai existaseră momente grele în trecutul său, vezi acel 0-4 cu Real Madrid de la Munchen ori acel 0-3 de la Barcelona, dar era vorba de Champions League și de adversari foarte puternici, care ulterior aveau să câștige trofeul. Nici măcar acel 1-4 de la Wolfsburg nu se poate apropia ca impact de ceea ce i s-a întâmplat pe ”Goodison Park”, căci Bayern era atunci un lider destul de liniștit, posibilitatea de a pierde titlul în Bundesliga fiind atunci chiar mai mică decât posibilitatea ca Manchester City să-l ia în acest sezon în Premier League. Citeste mai mult …
Se vorbește foarte mult și cu foarte mult respect despre Monchi. Pe numele său întreg Ramon Rodriguez Verdejo (pe care sincer cred că nu-l cunoaște multă lume), a fost portar la FC Sevilla între 1990 și 2000, timp în care a fost coleg la clubul andaluz și cu Ilie Dumitrescu. De altfel, Ilie vorbește foarte frumos despre el și spune mereu că încă de atunci i se puteau citi calitățile manageriale. Adevărata anvergură însă Monchi a cunoscut-o după ce s-a lăsat de fotbal și a devenit director sportiv. Numărul mare de jucători pe care i-a propus la FC Sevilla, procentul foarte mare de reușită al transferurilor și beneficiile financiare ulterioare au mărit considerabil aura lui Monchi până aproape de transformarea sa într-o veritabilă legendă, el devenind un fel de Messi sau Cristiano Ronaldo al birourilor. Citeste mai mult …
Toți ceilalți îți spun ce se întîmplă, eu îți spun și de ce se întîmplă
Recomand
Caută-mă!