Marți dimineață, în fine, cât poate fi și dimineața asta de dimineață pentru un jurnalist sportiv, am fost la ”Matinalul” lui Dan Filoti de pe Digisport 1. Un alt invitat era și Daniel Isăilă, proaspăt numit selecționer al echipei naționale de tineret. Printre mai multe teme de discuție s-a ajuns, evident, și la tinerii jucători de la noi și la maturizarea lor extrem de târzie în comparație cu maturizarea celor de afară. ”Ai noștri se maturizează greu, trebuie lucrat cu mare grijă cu ei”, a spus la un moment dat Daniel Isăilă, după care a adăugat un lucru extrem de important: ”Valoarea nu ține cont de numărul anilor”. Nici într-un sens, al tinereții, dar nici în celălalt, al bătrâneții, aș încerca eu să-l completez. Subiectul e amplu, de acord, și ar avea nevoie de multe ore de dezbatere, dar o întrebare tot mi-a rămas în minte. De ce oare tinerii noștri se maturizează mai greu decât tinerii lor? Citeste mai mult …
Două meciuri a jucat FC Barcelona în acest an 2017, iar ideea din titlu cred că e destul de limpede pentru oricine. Într-adevăr, Barcelona are o problemă, dar ea nu este dată de arbitrii din Spania ori de prestațiile acestora în aceste două partide, ci de propria neputință de a gestiona dueluri cu adversari incomozi. Iar ceea ce s-a întâmplat în aceste două partide nu vine decât ca o prelungire a unor săptămâni de toamnă care au ridicat nivelul de atenție până aproape de tragerea semnalului de alarmă. Încă nu s-a terminat turul din Primera (mai sunt două etape), iar Barcelona a cedat puncte cu Alaves, Atletico, Celta, Malaga, Real Sociedad, Real Madrid și Villarreal, iar din ultimele 11 partide jucate în toate competițiile a câștigat doar 5. Privind din nou către titlul acestui articol, cred că putem la fel de bine să spunem că Luis Enrique are nu una, ci mai multe probleme. Citeste mai mult …
Anul 2017 a început cum nu se poate mai bine pentru Real Madrid. O victorie extrem de clară în prima manșă a Cupei Spaniei, asupra unei echipe de pe podiumul Primerei, calificată în primăvara Ligii Campionilor și având suficiente pretenții în această competiție a cărei finală a jucat-o acum câteva luni, dar mai ales o prestație convingătoare în cele mai multe tronsoane ale partidei au ridicat nivelul de optimism la Madrid. A fost primul joc al madrilenilor cu ștampila de campioană mondială a cluburilor pe piept, detaliu deloc lipsit de importanță căci în ultimii ani a existat o certă problemă pentru fiecare câștigătoare a acestei competiții în parte. Victoria cu FC Sevilla a marcat cum nu se poate mai frumos anul lui Zinedine Zidane pe banca tehnică a Realului. Citeste mai mult …
Puține lucruri s-au schimbat în fotbalul italian față de sezonul trecut. Și în niciun caz schimbările n-au apărut în lupta pentru titlu. Rămâne o cursă în care există un singur nume, varianta aceea caricaturală în care o echipă aleargă de una singură și termină pe locul doi fiind mai degrabă apanajul unui cataclism decât al unui miracol. ”Bătrâna Doamnă” impune ritmul și-n acest campionat, iar restul competitoarelor, chit că dau senzația că ar putea ține pasul, se pierd la duelul direct. Cum a fost cazul sâmbătă seară cu Roma. Citeste mai mult …
Pentru Real Madrid, locul doi n-a fost niciodată un premiu. Nu stă în ADN-ul acestui club să fie mulțumit cu poziția secundă, să fie vicecampion, să vadă cum alții primesc coronița premianților. Iar în Champions League cu atât mai mult. An după an, la fiecare start al acestei competiții atât de legată afectiv de clubul ”blanco” obiectivul lunii decembrie e terminarea grupei pe locul 1. E un soi de obligație naturală, un fel de pact existent în vestiar. De data asta situația e un pic diferită. Locul 1 n-a fost obținut, dar posibila amărăciune e îndulcită de realitatea imediată a competiției. Căci în acest sezon, pentru Real Madrid cel puțin, perspectivele unei trageri la sorți favorabile pornind din urna a doua sunt vizibile, spre deosebire de situația în care ar fi terminat pe primul loc. Egalul cu Borussia Dortmund este așadar unul dulce-acrișor, dar despre avantaje ori dezavantaje vom putea vorbi abia în martie. Citeste mai mult …
Rar se întâmplă că o ultimă etapă din faza grupelor Ligii Campionilor să aibă atât de puține în joc, să ofere atât de puține partide cu miză adevărată. Un Bayern-Atletico, de exemplu, ce trebuia să fie o finală pentru locul unu, s-a transformat mai degrabă într-un joc de pregătire, de genul celor de la International Champions Cup, duelul la distanță dintre Barcelona și Manchester City nu s-a mai produs, mai mult, catalanii s-au distrat în fața nemților de la Monchengladbach chiar cu o echipă experimentală. Doar grupa B, în care trei echipe se luptau cu șanse pentru prima poziție, ținea steagul sus, în vreme ce grupa A, unde lucrurile păreau clare, a oferit surpriza serii. Și asta pentru că PSG și-a continuat seria reprezentațiilor bâlbâite de când regizor al pieselor e Unai Emery. Citeste mai mult …
Toți ceilalți îți spun ce se întîmplă, eu îți spun și de ce se întîmplă
Recomand
Caută-mă!