S-a vorbit destul de mult despre Stefano Pioli înaintea acestui examen pe care Milanul său urma să-l susțină în fața acestui PSG, antrenat de Luis Enrique, pentru care Champions League nu e deloc o himeră, după cele trăite în perioada Barcelona. S-a spus despre Pioli că nu mai ”on fire”, s-a zis că mai degrabă e ”in fire”, căci eșecul din Serie A cu Udinese pe propriul teren, asociat și cu alte prestații cenușii, readusese în discuție posibilitatea unei debarcări. Citeste mai mult …
Privindu-l pe Harry Kane în tricoul lui Bayern cred că mulți au în minte o idee: cât timp a pierdut băiatul ăsta stând la Tottenham! Pe de altă parte, privindu-i pe cei de la Tottenham descurcându-se surprinzător de bine fără jucătorul lor emblemă ne dăm seama că-n fotbal interpretările sunt fix așa, interpretabile. Citeste mai mult …
Nu-mi plac despărțirile. Nu-mi place să pedalez pe strada lamentărilor ori a regretelor. Iau totul ca atare, îmi spun că așa fost să fie și că, e credința mea dintotdeauna, totul se-ntâmplă cu un scop. N-o s-o fac nici acum, deși momentul pare propice pentru așa ceva. Să fie ăsta ultimul meu text într-un ziar tipărit, pe ”print” cum se mai zice? Poate că da, poate că nu, nu-mi place nici să jonglez cu certitudini. Citeste mai mult …
O să încerc să fiu scurt, pentru că n-aș vrea să mă lungesc prea tare pe o temă ce oricum s-a transformat într-o enormă scenă de discuții în contradictoriu, în care nimeni nu ia în seamă părerea celuilalt pentru că, nu-i așa, e libertate, trăiască social media! S-a dat luni seară Balonul de Aur, iar festivitatea a putut fi urmărit de la cap la coadă aici, pe Sport Extra. Și a luat Messi un nou Balon, al 8-lea. Probabil, ultimul. Citeste mai mult …
Nu cred că a fost o întâmplare faptul că, în momentele de dinainte de ”Clasico”, protagonistul imaginilor televizate a fost Mick Jagger. Prezența lui în tribună (și a lui Ronnie Wood, evident) i-a cam eclipsat pe actorii din teren. Pe bună dreptate ar zice unii, totuși bătrânul Mick e un monument al muzicii și nu numai, ca să nu mai vorbesc de energia pe care o afișa (are totuși 80 de ani), însă aș vrea să ne gândim un pic dacă asta s-ar fi întâmplat pe la începutul deceniului trecut. Atunci când regizorul transmisiunii nu mai știa spre cine să îndrepte camerele de filmat, ca să surprindă un schimb de priviri între Messi și Cristiano, un gest al lui Guardiola sau Mourinho, o mișcare a lui Xavi spre Iniesta ori a lui Ramos spre Xabi Alonso, o atitudine a lui Pique, o freză a lui Neymar, o gleznă a lui Benzema, o gheată a lui Bale ori, de ce nu?, dinții lui Luis Suarez. Cred că atunci un singur cadru cu Mick Jagger ar fi fost de ajuns, astăzi însă lucrurile s-au schimbat, căci și ”Clasico” a fost atins de trecerea timpului. Rămâne un reper pentru orice iubitor al fotbalului, stârnește interes și audiențe bune în toată lumea, dar nu mai împarte, ca pe vremuri, planeta în două. Citeste mai mult …
Orice s-ar spune sau scrie despre el, un lucru e cert: Harry Maguire este ceea se numește un personaj. Pe care, sincer, ți-e și greu să-l definești. Dacă te-ai lua după rețelele sociale, e o calamitate, un fotbalist ce n-ar trebui să joace nici prin liga a doua de la noi, un fundaș ce nu e capabil să se bată decât cu bodyguarzii din Mykonos, ieșind și din aceste dueluri destul de șifonat. Dacă te-ai lua după Gareth Southgate, a cărui poziție de selecționer îi oferă dreptul de a avea și alte păreri, Maguire e de neînlocuit în ”naționala” Angliei. Dacă te-ai lua după Ten Hag, totuși antrenorul băiatului de la echipa de club, Harry pare genul de jucător pe care l-ai băga doar dacă într-adevăr n-ai altă soluție. Citeste mai mult …
Caută-mă!