4 meciuri la rând fără victorie, 3 puncte luate din 12 posibile și o cădere până pe locul 4 în clasament, iată suficiente motive pentru ca mulți jurnaliști și, prin intermediul lor, mult mai mulți suporteri să se întrebe dacă și ce se întâmplă la Manchester City. Nu vorbim totuși de o echipă oarecare, ci de cea care a stăpânit de manieră aproape dictatorială fotbalul englez și european în a doua parte a sezonului trecut. Și cea de la care se așteaptă să meargă pe aceeași linie și-n acest sezon. Citeste mai mult …
Imediat după victoria noastră cu Israel, care ne-a adus și mult dorita calificare, scriam tot aici un text cu titlul ”Avem un Euro, cum procedăm?”. Vorbeam acolo despre faptul că mulți dintre suporterii echipei noastre naționale nu prea știu cum să apuce această calificare. În sensul că nu prea știu să se bucure de ea, scoțând la înaintare tot felul de alte perspective, norocul fiind cea mai pregnantă dintre ele. Ulterior am bătut Elveția și am început să realizăm ceea ce am obținut. Citeste mai mult …
E foarte frumos Crăciunul la Paris. Mai bine zis, zilele de dinainte, căci marea sărbătoare, în sine, ar trebui petrecută în mijlocul familiei. Se aprind și mai multe lumini în ”Orașul luminilor”, totul e strălucitor, mult ”glamour”, așa cum ar merita să fie întotdeauna acest oraș splendid, din ce în ce mai greu de guvernat (și de vizitat) astăzi. Dar în aceste zile, da, totul e ”magnifique”. Iar unii dintre parizieni primesc chiar daruri. Cu anticipație. Citeste mai mult …
”For the good of the game”. Așa suna un slogan al celor de la FIFA, acum mai bine de 10 ani. Între timp l-au lăsat baltă, că oricum nu mai credea nimeni în el după ce s-a dovedit că binele fotbalului pe care-l tot scoteau la înaintarea s-a dovedit un mare fâs, binele căutat fiind, în realitate, al lor, al celor de la forul ce tutelează și, în teorie, ar trebui să împartă dreptatea peste sportul rege. Dar nu despre FIFA mi-am propus să scriu azi, ci despre Premier League, pornind de la sloganul de mai sus și după super-duelul dintre City și Liverpool de sâmbătă. Citeste mai mult …
Am tot auzit de-a lungul anilor că fotbalul nu e doar o chestiune de viață și de moarte, e mai mult decât atât. Spusă de o legendă precum Bill Shankly, chiar scoasă oarecum din contextul inițial, ideea poate părea în regulă, în special din punct de vedere motivațional. Până la un punct. Acel punct în care viața și moartea își dau întâlnire, dar nu pe un teren de sport, ci pe parcursul existenței unei persoane. O persoană care, dragă cititorule, poți fi chiar tu. Abia atunci realizezi că oricât de mare e impactul pe care-l are asupra omenirii, fotbalul e doar un sport. Și-așa trebuie să și rămână. Pentru că viața e mult prea importantă și, aici vine deosebirea esențială față de sport, eșecul e ireversibil.
Fac parte din categoria oamenilor optimiști. Cel puțin așa cred, nu știu dacă și alții au percepția asta față de mine. Chestie de zodie, mereu caut să descopăr și să extrag elemente pozitive din orice situație. Chiar și-așa, n-am fost peste măsură de optimist înainte de preliminariile astea. Veneam totuși după dezastrul din Liga Națiunilor, deci aveam motive pentru care pesimismul să câștige lupta pentru guvernare în interiorul meu. Și uite că am greșit. Eu și alții ca mine. Din nou fotbalul mi-a dat (ne-a dat) o mică palmă peste față și ne-a reamintit că atunci când credem că știm foarte multe despre el, de fapt nu știm nimic. Citeste mai mult …
Toți ceilalți îți spun ce se întîmplă, eu îți spun și de ce se întîmplă
Recomand
Caută-mă!