Cel mai bun start posibil în UEFA Champions League, cel mai prost start posibil în Bundesliga. Cam acesta e paradoxul în care trebuie să trăiască în aceste zile suporterii Borussiei Dortmund. Dacă prin absurd, prin cine știe ce experiment bizar, unul dintre ei ar fi adormit anul trecut pe vremea asa și s-ar fi trezit acum, ar fi avut un șoc. În Champions League, anul trecut, Borussia era în ”grupa morții” cu Arsenal și Napoli, încă nu-și rezolvase calificarea, pierduse la Napoli și acasă cu Arsenal, dar urma s-o obțină în ultimele două partide. În Bundesliga însă situația era încă stabilă, un singur punct despărțea Borussia de Bayern, cu toate că în următoarele etape, după victoria bavarezilor la Dortmund, situația avea să se deterioreze de manieră ireversibilă.
BILETE DE INTRARE LA MECIURILE DIN CHAMPIONS LEAGUE GĂSIȚI AICI:
Borussia nu arăta însă anul trecut cele două fețe pe care le arată în acest sezon. Se mai întîmpla să piardă, dar o făcea în stilul său, la fel cum, în general, meciurile cîstigate erau de o manieră proprie. Astăzi, bizarul e la putere la Dortmund și mi se pare destul de clar că e marele mister al acestei toamne. Deja calificată în primăvara Champions League, în mod normal de pe primul loc, Borussia e penultima în Bundesliga și doar generozitatea cu care Werder Bremen încasează goluri face ca echipa lui Jurgen Klopp să nu fie ultima, căci cele două sînt egale la număr de puncte, 7. Distanța pînă la Bayern e abisală, 17 puncte (erau 11 puncte pe vremea asta în sezonul în care Bayern și Borussia jucau finala de pe ”Wembley”), iar cea pînă la locul 4, care duce în play-off-ul Ligii, e de 10 puncte.
Pentru a injecta o și mai mare doză de mister, Borussia a jucat între bine și foarte bine meciurile care au contat în acest sezon. Supercupa cu Bayern, meciul cu Anderlecht, pe care-l privim altfel acum, ”dubla” cu Galata, cu Arsenal, plus ”clasicul” ultimilor ani în Bundesliga, duelul cu Bayern, de sîmbata trecută. Acesta din urmă pierdut, dar la capătul unei partide vibrante, electrizante, una dintre cele mai bune văzute de mine în ultimii ani, peste finala de pe ”Wembley” de care am amintit. Borussia putea chiar cîștiga, deși Bayern a ratat uluitor pe alocuri și a reușit un meci mai bun chiar decît cel de la Roma. Borussia își dedublează personalitatea într-un mod pe care nici Jurgen Klopp nu pare să-l priceapă: ”nu facem chiar atît de multe erori în Bundesliga față de Champions League”. Jucătorii săi par alții în Liga Campionilor față de campionatul intern, lucru văzut și-n victoria cu 4-1 obținută în fața Galatei. Veți spune că Galata nu e un adversar de mare calibru, însă eu nu cred că echipa din Istanbul, cu Prandelli pe bancă și cu numele pe care le propune în teren, e mai slabă decît Mainz, Hannover sau Koln, echipe care au bătut Borussia în campionatul Germaniei.
În alte circumstanțe, la alte echipe, probabil că antrenorul ar fi fost deja demis. Știți povestea, celebrul șoc de care ar avea nevoie echipa. Am citit undeva această variantă, dar mie mi se pare cam fantezistă. Klopp e prea identificat cu acest proiect Borussia ca să fie dat afară, iar el e prea orgolios ca să plece acum. Probabil că o va face la un moment dat, totul are un sfîrșit pe lumea asta, îl va avea cu siguranță și povestea de iubire dintre Klopp și Borussia. La un moment dat, poate că Jurgen va dori să vadă care-i este adevărata valoare și-n altă parte, în alt campionat eventual, unde să scape de povara unei concurențe cu Bayern Munchen căreia Borussia nu-i poate face față. Am scris ”eventual”, căci la cum merg lucrurile în fotbalul german să nu vă mirați dacă atunci cînd Pep va pune punct aventurii bavareze nu va fi Klopp cel care-i va lua locul. În fotbal s-au văzut multe, iar a gîndi cu minte de suporter în locul unui profesionist e o mare eroare.
Care ar fi totuși explicațiile acestui parcurs de coșmar în Bundesliga? Am citit cîteva analize și cea mai plauzibilă mi se pare aceea conform căreia adversarii germani au învățat jocul lui Klopp, au învățat cum să-l contracareze. Borussia nu e echipa care să atace, în stilul Realului de azi, care a devenit un reper al fotbalului ofensiv. Klopp preferă altceva și a construit echipa pe alte principii. Pe care adversarii le-au cam învățat. Pînă și Guardiola, care la Barcelona era cam încăpățînat cînd venea vorba de stilul de joc care, vă amintiți placa?, ”nu se negociază”, și-a modificat ușor strategia în meciul direct pentru a-l surprinde pe Klopp. În paranteză fie spus, mi se pare că Guardiola a învățat ceva din primul său sezon la Bayern și a renunțat la acele principii cu care venise, apropiindu-se ușor de un stil mai german.
BILETE DE INTRARE LA MECIURILE DIN BUNDESLIGA GĂSIȚI AICI:
Pentru Klopp vin însă și vești mai bune. Ușor-ușor, accidentații săi își revin. Inclusiv Gundogan, un alt mister, care a reapărut după un an și jumătate de pauză. Și-a revenit și Bender, așa că perechea de forță a echipei, Bender-Gundogan, începe să se recompună. Va mai dura însă, cine se așteaptă să-l vadă imediat pe Gundogan din 2013 nu știe ce vorbește. La fel și pe Bender. O absență de lungă durată lasă urme. Și Kagawa începe să dea semnale că și-a reamintit de fotbalul de dinainte de Manchester, mai rămîne de incorporat Immobile, ceea ce iarăși e un lucru de durată. În plus, va fi și pauza de iarnă, numai bună pentru ca Jurgen Klopp să meargă undeva la cald, cu toată echipa de data asta și să încerce să schimbe ceva în joc. Să-l varieze puțin, astfel ca și-n dueluri cu adversari ce invită Borussia să aibă posesie și să atace să nu mai apară probleme.
Obiectivul numărul unu e calificarea în Champions League. Ar fi un dezastru ratarea sa. Bundesliga nu mai poate fi cucerită, e de presupus că anul ăsta Bayern va cîștiga mai clar decît a făcut-o în sezonul trecut, cînd a luat campionatul în martie. Iar al doilea obiectiv e Champions League. O competiție unde Borussia pare că se simte bine și din calculele căreia zău că n-ar trebui exclusă. Din primăvară vor veni dueluri cu adversari de primă mîna, dar asta n-a deranjat defel la Dortmund. Astăzi, o dublă a Borussiei cu Real, Chelsea sau Bayern nu cred că ar avea un favorit cert. Pe cît de rău sta în Bundesliga, pe atît de bine arată Borussia în Ligă. Eu unul o văd capabilă de suprize în acest sezon.
Cred că știți cu toții foarte bine expresia ”mai rău de atît nu se poate”. Și cred că mulți dintre noi, după ce o rostim, conștientizăm într-un viitor mai mult sau mai puțin îndepărtat, depinde de situație, că mai mereu se poate și mai rău. Cel puțin la noi, în tot ceea ce ne înconjoară. Am spus despre un anume președinte că mai rău decît el nu se poate. Și s-a putut. Am spus despre un anume premier că mai rău nu se poate. Și iar s-a putut. Despre un anume primar am spus același lucru. Și iar verificăm, din păcate, tristul adevăar că se poate. Iar exemplele pot continua pe orice palier al vieții publice.
Citeste mai mult …
Despre Pep Guardiola s-au scris ceva cărți pînă acum. Proabil că se vor mai scrie. Deși e foarte tînăr, ca antrenor mă refer, Guardiola are palmaresul unui veteran, iar faptul că e foarte tînăr, ca antrenor, repet, lasă deschisă larg ușa viitoarelor sale performanțe. În toate cărțile scrise despre Guardiola există mai multe elemente comune, care-i caracterizează cumva parcursul în această meserie. Unul ar fi studiul aprofundat, pînă la obsesie uneori, al adversarilor. Faptul că nu poate mînca nimic în ziua meciurilor, din pricina tensiunii, nu-l consider decît o completare. În precedentul artico, de pe acest blog scriam despre Marcelo Bielsa și aventura sa la Marseille și spuneam că fotbalul întoarce în general serviciile celor care-i slujesc interesele cu pasiune. Cineva mi-a atras atenția că nu-i o regulă și are dreptate, există sufieciente exemple, dar Guardiola e unul dintre cei cărora fotbalul le-a întors, și încă destul de generos, serviciile.
BILETE LA TOATE MECIURILE LUI BAYERN MUNCHEN DIN ACEST SEZON GĂSIȚI AICI:
Nu știu cît de mult studiază Pep înaintea unui meci cu, exemplu luat la întîmplare, Augsburg, din Bundesliga. Probabil că mai puțin decît a făcut-o în situația de față. A avut și suficient timp la dispoziție să studieze Roma în cele mai mici amănunte, căci pauza competițională rezervată echipelor naționale l-a ajutat. Cînd ești Guardiola și viața ta se învîrte în jurul fotbalului ce poți să faci în acele zile în care îți rămîn la dispoziție o mînă de jucători, căci ceilalți sînt plecați care-ncotro? De antrenat n-ai pe cine, așa că îți omori timpul studiind viitori adversari. Și gîndind tot felul de scheme.
Faptul că Guardiola a studiat Roma s-a văzut limpede din startul partidei. Pep a înțeles că Rudi Garcia, pentru care și-a manifestat de mai multe ori admirația, are un stil ușor depărtat de fotbalul italian. Roma nu duce mingiile direct pe atacanți, asta și pentru că Totti, Iturbe și Gervinho nu posedă acel fizic care să le permită să cîștige astfel de dueluri. Roma elaborează jocul, începe totul de la linia de apărare, trece prin cea de mijloc și abia apoi ajunge la atac. Bayern a oprit această progresie pozitivă a Romei printr-un pressing agresiv și extrem de avansat. Practic, Guardiola a împărțit echipa în două. O linie de 3 fundași centrali (ca anecdotă, UEFA a prezentat pe grafica sa o formulă cu 4 fundași și cu Bernat în dreapta, pesemne că puține lucuri știu cei care alcătuiesc acea grafică despre Guardiola!!), Benatia-Boateng-Alaba plus Xabi Alonso pe de-o parte, ceilalți 6 de partea cealaltă a centrului terenului. La cei 3 din apărare trebuie neapărat unit un al patrulea, Manuel Neuer, a cărui importanță în acest sistem e foarte mare, căci fundașii au garanția că-n caz de presiune o pasă înapoi către propriul portar nu generează probleme. Cei 6 din fața lui Xabi Alonso au blocat orice cale de ieșire a balonului din acea zonă către Iturbe, Totti și Gervinho.
Am comentat meciul pe Digi Sport 2. Nu cred că am rostit numele lui Pjanici și Nainggolan de prea multe ori în prima repriză. Iau ca reper doar prima repriză, căci a doua nu prea mai are relevanță. O altă consecință a fost dispariția lui Totti din joc. Nu știu cîte mingi a atins în prima repriză, nu-s pasionat de statistici, dar oricum extrem de puține. Lui Totti nu-i poți cere să facă o imensă risipă de efort și să alerge pe tot terenul în căutarea balonului. Schimbarea sa la pauză a fost un exemplu că Rudi Garcia e un antrenor care știe ce face. N-avea nici un rost să-l expună pe Totti într-un meci ce se îndrepta evident spre dezastru.
Și a mai fost o capcană întinsă de Guardiola. În general, Bayern orienta jocul spre stînga, acolo manevrau și Xabi Alonso și Gotze și Bernat și Thomas Muller, de multe ori și Lewandowski. Iar dreapta? Dreapta îi rămînea lui Robben, care se regăsea de multe ori în situație de unu contra unu cu Ashley Cole. Cole e un fundaș rezonabil, dar s-au adunat anii și peste el, plus că atunci cînd Robben e în formă e greu cu el în situație de unu contra unu. Sau doi contra doi, cum a fost la faza primului gol marcat de olandez. Poate că absența lui Maicon a ușurat misiunea Bayern-ului în banda aceea, căci Maicon e mai mult mai dinamic decît Torosidis.
BILETE DE INTRARE LA TOATE MECIURILE ROMEI DIN ACEST SEZON GĂSIȚI AICI:
E greu de explicat și analizat un astfel de scor. Roma nu e o echipă rea, dimpotrivă. A demonstrat asta cu Juventus, cu City și-n alte situații. E o candidată la titlu în Serie A, o posibilă cîștigătoare deci. E însă departe de Bayern în momentul ăsta, căci Bayern mi se pare, alături de Chelsea, Real Madrid și Barcelona (în ordinea asta, poate cu Chelsea în pole position) favorită certă la cîștigarea trofeului. În Roma-Bayern am văzut diferența dintre o echipă bună și o echipă mare. Din păcate pentru fotbalul italian, care acum vreo 10 ani stăpînea Europa prin Milan și chiar prin Juventus, nici o echipă de azi din Serie A nu poate fi catalogată drept o echipă mare. E, dacă vreți, diferența dintre Benatia și Yanga-Mbiwa.
Pe cei de la Roma nu i-a ajutat prea tare nici atmosfera creată în jurul meciului. Iluziile au fost mari la Roma, s-au depășit recordurile la încasări, dar toată această stare i-a urcat pe cei de la Roma, vorbesc de jucători, la un nivel emoțional foarte înalt. La 0-2 au căzut de la acea înălțime și, ca de obicei, atunci cînd cazi mai de sus ai nevoie de timp pînă să-ți revii.
Întrebările ce se pun acum sînt logice. Iar răspunsurile le vom afla în timp. Va reuși Roma să-și revină din acest șoc? Prima reacție ar trebui să fie sîmbătă, cînd joacă la Genova cu Sampdoria. Va repeta Guardiola acest gen de meci și-n fața unui alt tip de adversar? Asta cred că vom vedea pe 1 noiembrie, atunci cînd Bayern primește pe teren propriu pe Borussia Dortmund. Mie mi s-a părut marți seară că Bayern a împrumutat multe din strategia lui Jurgen Klopp din zilele bune ale Borussiei, vezi acel 4-1 cu Real Madrid din 2013, asta și pentru că, în mod cert, Lewandowski și Gotze știu cîte ceva din noțiunea de pressing avansat.
Și ar mai fi o întrebare, pe care mi-o pun de mult, ca simpatizant declarat al lui Guardiola: oare cum s-ar descurca Pep într-un campionat precum Serie A?
BILETE LA TOATE MECIURILE DIN CHAMPIONS LEAGUE DIN ACEST SEZON GĂSIȚI AICI:
Lui Marcelo Bielsa i se spune ”El Loco”. Și nu din vreun motiv medical ci din felul în care el înțelege să-și facă meseria. Iubește fotbalul la nebunie, îi oferă totul, cîteodată exagerează, căci își pune în pericol sănătatea, iar mai devreme sau mai tîrziu fotbalul îi va întoarce servicile pe care Bielsa i le-a făcut. Marcelo Bielsa e unul dintre acei nebuni fără de care acest sport și-ar pierde esența, într-o perioadă în care marketingul și tactica stau la aceași masă și negociază primul 11. Și nu de puține ori cîștigă marketingul. Bielsa nu e un om al marketingului, nu e un om de imagine, rar îl vezi ieșit din treningul său și puține sînt meciurile în care nu parcurge kilometri buni în spațiul care-i este destinat pe marginea terenului. Dacă preferați o veche vorbă de lemn a trecutului, e ca un leu în cușcă la fiecare meci, numai că eu, sincer, n-am văzut niciodată leii agitîndu-se în cuști, la toate grădinile zoologice la care am fost, și am fost la cîteva prin Europa, bieții regi ai animalelor păreau la fel de plictisiți precum bugetarii de pe la noi, așteptînd mîncarea, fix ca bugetarii de la noi salariul.
BILETE LA TOATE MECIURILE DIN LIGUE 1 GĂSIȚI AICI:
Ideea că mai devreme sau mai tîrziu fotbalul îi va întoarce lui Bielsa tot ceea ce argentinianul din Rosario i-a oferit a început să devină un soi de speranță la Marsilia. Oraș fierbinte prin excelență, periculos și atrăgător în același timp, Marsilia a început să viseze. Iar întrebarea ”ce-ar fi dacă?” a început ușor-ușor să fie rostită cu voce tare, ba chiar să fie înlocuită de o alta: ”E oare posibil?”. E oare posibil ca Marseille să cîștige titlul în fața atotputernicilor din Paris. E oare posibil ca o echipă ce nu traversează cele mai fericite momente din punct de vedere financiar, care și-a pierdut cel mai important jucător, Valbuena, să se ia la bătaie cu PSG-ul. Expresia ”să se ia la bătaie” poate nu e cea mai fericită, căci ea e una comună atunci cînd vine vorba de suporterii celor două echipe și meciul lor direct. Al echipelor și al fanilor.
E oare posibil ca Marcelo Bielsa să realizeze ceea ce pare mai degrabă un miracol? Deocamdată e devreme să răspundem la întrebarea asta. Eu unul nu cred, căci nebunia și pasiunea unui om nu pot compensa valoarea uriașă existentă în cealaltă tabără. În momentul ăsta, dacă ar fi să facem comparații, nu cred că există vreun jucător de la Marseille care ar avea loc la PSG, inclusiv pe banca de rezerve. Nici măcar Gignac, care e golgeterul campionatului, dar care ar trebui pus în balanță cu Ibrahimovici și Cavani. Apropo de Gignac, o confirmare a perioadei mai puțin faste prin care trece clubul, el își termină contractul în vara viitoare și aproape sigur va pleca, ba încă va pleca gratis. Se vorbește de Juventus, dar unii spun că și PSG ar arăta, mai nou, un interes, copiind un pic din stilul în care Bayern își lucrează rivalele din Bundesliga.
Comparația dintre cele două tabere, pe care v-am propus-o mai sus, nu se referă și la antrenori. Între Blanc și Bielsa eu îl prefer pe Bielsa. Cu toată nebunia lui, cu cafelele pe care le bea în timpul meciului, mi se pare mai dedicat fotbalului decît Blanc. Pe de altă parte, nu-s foarte sigur că Bielsa, cu stilul său, ar putea lucra cu vedete de genul celor de la PSG. El are nevoie de jucători care să-l asculte, care să-i suporte eventual unele ieșiri, căci acel ”El Loco” vine și din așa ceva. Nu cred că Zlatan sau David Luiz ar fi foarte dornici.
Marseille n-a început grozav campionatul. Un 3-3 în Corsica și un 0-2 acasă cu Montpellier ridicaseră un pic temperatura pe noul ”Velodrome”, care, în paranteză fie spus, arată grozav după modernizare. Au venit și acele declarații ale lui Bielsa, cu trimitere directă la președintele Vincent Labrune și la campania de transferări. Nu prea se obișnuiește ca un antrenor să-i spună direct pe jucătorii pe care-i viza pentru transferuri, dar Bielsa e un pic ”loco”, nu?, așa că a făcut-o. ”I-am cerut pe Manquillo, Jara, Isla, Coke, Ocampos, Tello, Medel sau Stambouli și n-a venit niciunul”, a spus Bielsa, al cărui viitor părea legat mai mult de Chateau d”If al Contelui de Monte Cristo decît de Stade Velodrome.
BILETE LA TOATE MECIURILE LUI OLYMPIQUE MARSEILLE DIN ACEST SEZON GĂSIȚI AICI:
Doar că, așa cum se întîmplă în fotbal, au început să apară rezultatele și totul s-a calmat. Bielsa a schimbat sistemul, trecînd de la modulul lui preferat, 3-3-3-1 la un 4-2-3-1 mai aproape de fotbalul francez, unde doar Toulouse, ultima victimă a lui Olympique, folosește sistemul cu 3 fundași centrali. Nimeni nu mai vorbește de cei ce ar fi trebuit să vină, ci de Romao și Imbula, perechea de mijlocași închizători, ori de Thauvin-Payet-Ayew, linia de 3 din spatele lui Gignac. OM are acum un avans destul de confortabil față de PSG, are și avantajul de a nu juca în cupele europene, de unde posibilitatea de a se reface și a exersa din ideile lui Bielsa, iar meciul direct, programat duminică 9 noiembrie la Paris, e deja o bornă incendiară în calendarul finalului de an.
Nu-s puțini cei care reamintesc de finalurile de sezon mai puțin fericite ale echipelor lui Bielsa. E un detaliu de luat în seamă. Bielsa e adeptul contractelor scurte, de un an, care se prelungesc ori nu, depinde de situație. E conștient pe undeva că jucătorii pe care-i antrenează ar putea fi sufocați de efortul, mai ales cel mental, pe care-l fac într-un sezon. Ceea ce reușește însă Bielsa, și a făcut-o perfect la Bilbao, e să readucă în rîndul fanilor acel orgoliu de care cam uitaseră. Pe cînd era la Bilbao, Athletic a jucat cu Manchester United în Europa League și 12.000 de basci au mers pe ”Old Trafford” simțind că pot trăi un vis chiar pe ”Teatrul viselor”. Sînt convins că dacă ar putea, dacă ar fi lăsați, ceea ce nu se va întîmpla din considerente ce țin de alte aspecte, 12.000 de fani ai lui OM ar merge pe ”Parc des Princes” pentru a-l ajuta pe David să-l înfrîngă pe Goliat. Fie și pentru că a reușit asta, Bielsa își merită banii.
BILETE LA TOATE MECIURILE LUI PSG DIN ACEST SEZON GĂSIȚI AICI:
Caută-mă!