Pe lângă foarte multe părți rele, despre care am tot vorbit și zic că n-are rost să le repetăm la infinit, că oricum nu ajută la nimic, are Mondialul ăsta și o parte bună. Ne ajută să punem frână la tendințele apărute în ultimul timp, de a analiza totul, a da verdicte și, cel mai rău, a face previziuni. Oricât am crede noi că ne pricepem și oricât ne-am dori, pentru ca orgoliul nostru să fie bine periat, ca tot ceea ce spunem să se și adeverească, vine fotbalul și ne aruncă în față realitatea. Citeste mai mult …
Din start trebuie să spun că s-ar putea să fiu un pic subiectiv. Am ținut cu Spania la acest Mondial, la fel cum am ținut la toate turneele finale din 1994 încoace (din motive sentimentale, ce țin de o anumită importanță pe care această țară a avut-o la dezvoltarea mea profesională). Dar am ținut în primul rând cu Luis Enrique și mi-aș fi dorit enorm ca el să aibă succes. Aici motivele țin, în principal, de ceea ce i s-a întâmplat lui în viață (nu știu alții, dar eu nu mă pot uita la acele imagini în care apare alături de fetița pe care a pierdut-o fără să simt un gol în stomac și furnicături în ochi), dar și fiindcă îmi plac teribil oamenii care nu renunță așa ușor la ideile lor, la filozofia lor și care riscă totul pentru asta. Citeste mai mult …
Despre calificarea Braziliei în sferturile Mondialului există deja mai multe curente de opinie. Cel încântat, ”jogo bonito”, demonstrație de fotbal, super-fotbaliști, super-faze, super-siguranță defensivă, deci super-favorită la câștigarea trofeului. Și cel pretențios, mai degrabă dezgustat de scenariile pe care Neymar și ai lui le pun în practică de fiecare dată când dau gol, dar și de giumbușlucurile pe care Neymar și ai lui le oferă când nu e cazul, scoțând în evidență o altfel de realitate: ”Selecao” n-a prea avut adversari până acum. Citeste mai mult …
Despre Argentina s-a spus înaintea Mondialului că ar fi una dintre marile favorite. Iar pentru Messi s-a vorbit că ar fi ”The last dance”, plecând, evident, de la seria ce l-a avut ca protagonist pe Jordan. Acest ultim dans al lui Messi, să-i zicem tango, ca să rămânem în repere argentiniene, a pornit cu un pas fals contra Arabiei Saudite, dar pare că și-a regăsit cadența contra Mexicului. Cum rămâne acum cu statutul Argentinei? Citeste mai mult …
S-a dus deja prima etapă a acestui Mondial atipic și cam gri. Sau gri-petrol, ca să păstrăm contextul. Primul Mondial în care nu prea se bea bere, nu doar pe stadioane și în jurul lor, ci și prin fața televizoarelor, fiindcă, pur și simplu nu-i anotimpul, și singurul, sper, când așteptăm finala nu ca să plecăm mai apoi la mare, în vacanță, ci ca să vedem dacă și cu ce vine Moș Crăciun în tolbă. Citeste mai mult …
Într-un Mondial destul de gri, hai să-i zicem gri-petrol ca să nu ieșim din context, unde surprizele mai acoperă din jena ce se ivește când și când din nispul deșertului, Spania e o pată de culoare. Roșie, așa cum o știm cu toții. Un roșu furios, așa cum ar vrea ibericii s-o știm. Iar omul ce stăpânește pensula cu care mai aprinde sau mai stinge din acest roșu, selecționerul său, e la rându-i un caz aparte. Citeste mai mult …
Toți ceilalți îți spun ce se întîmplă, eu îți spun și de ce se întîmplă
Recomand
Caută-mă!