Când Franța a luat titlul suprem în 2018, Oliver Giroud a fost mai degrabă ținta ironiilor decât a laudelor. Elogiile au mers atunci spre Mbappe, spre Griezmann, spre Pogba, la Olivier au ajuns glumele, multe dintre ele proaste, cu un omor discutabil de malițios, pornite din statistica seacă, dar ușor de folosit ca argument: nouarul (de atunci) campioanei mondiale nu doar că n-a dat niciun gol, dar n-a nimerit nici măcar o dată poarta adversă pe parcursul turneului final. Chiar și-acum, la mai bine de 4 ani distanță, zerourile acelea îl urmăresc pe atacantul Milanului și-l însoțesc prin diverse comentarii, în diverse ocazii. În special atunci când ratează. Căci, ce să vezi, Olivier Giroud mai și ratează. Citeste mai mult …
În dicționarul urban britanic, expresia ”just another day at the office” se referă la acele situații în care ziua de muncă a fost doar una obișnuită, fără nimic ieșit din comun, în care n-ai făcut cine știe ce lucruri, eventual un pic ”boring”. Aș zice că definiția se potrivește la fix pentru ceea ce a realizat Haaland sâmbătă la prânz. Citeste mai mult …
După acel ”auf wiedersehen” destul de tumultuos din vară, acest ”wieder sehen” de marți seară îl transforma pe Robert Lewandowski în actorul principal al peliculei de mare succes numită Bayern-Barcelona. Sigur, afișele sunt afișe, iar scenariile sunt scenarii, dar n-aveai cum să-l scoți pe polonez din prim-plan, chit că derularea acțiunii promitea un pic altceva decât ceea ce am văzut în precedentele filme cu același afiș. Citeste mai mult …
Am tot auzit de-a lungul anilor că fotbalul nu e doar o chestiune de viață și de moarte, e mai mult decât atât. Spusă de o legendă precum Bill Shankly, chiar scoasă oarecum din contextul inițial, ideea poate părea în regulă, în special din punct de vedere motivațional. Până când viața și moartea își dau întâlnire pe un teren de fotbal. Abia atunci realizezi că oricât de mult s-a dezvoltat el și oricât de mare e impactul pe care-l are asupra existenței noastre, fotbalul e doar un sport. Și-așa trebuie să și rămână. Pentru că viața e mult prea importantă și, aici vine deosebirea esențială față de sport, eșecul e ireversibil. Citeste mai mult …
Îmi programasem pentru astăzi un alt subiect. Mă gândeam să scriu ceva despre acest nou proiect al PSG-ului, cu Christophe Galtier în frunte, despre șansele parizienilor de a câștiga Champions League cu un antrenor ce adunase, până în vară, mai puține participări în această competiție decât unii tehnicieni de pe la noi, despre meciul ăsta cu Juventus, chiar și despre concubinajul lui Max Allegri cu ”Bătrâna Doamnă” îmi propusesem să amintesc, eventual aveam de gând, la un P.S. pe acolo să abordez și subiectul Benzema, pentru care Real Madrid nu are, în momentul de față, un back-up. În fine, toate ideile au rămas pentru altădată, căci actualitatea a venit brusc sub forma unui ”Breaking News”, dinspre Londra. Dinspre ”Stamford Bridge”, mai exact. Citeste mai mult …
Spuneți repede după mine: Khvicha Kvaratskhelia! Dacă nu vă iese ori vă iese ceva stâlcit, nu-i bai, li s-a întâmplat și italienilor. Care au găsit repede soluția: Kvara. ”Kvara-cine?”, poate că o să vă întrebați din nou, cam ca jurnaliștii englezi în septembrie 1996, ”Arsene who?”, celebrul titlu dat atunci când Wenger era numit antrenor la Arsenal. Kvara, adică Kvaratskhelia, noua senzație a lui Napoli și noua revelație a fotbalului italian. 4 goluri și o pasă decisivă în 5 etape, cel mai bun debut din istoria lui Napoli de la Maradona încoace, plus sentimentul că avem în față o bijuterie ce încă n-a fost pe deplin șlefuită și a cărei valoare ar putea să crească enorm. Citeste mai mult …
Caută-mă!