E luni dimineață și, în mod normal, aș fi trecut în revistă aici lucruri importante petrecute peste week-end în fotbalul european. Din păcate, lucrurile care se întâmplă nu-s vesele, dar tristețea asta am început s-o privim altfel acum. Săptămâna trecută am citit în ”El Pais” un editorial cu un titlu care m-a emoționat de-a dreptul: ”Eram fericiți și nu știam asta”. Acum suntem triști, dar o știm. Poate că e bine. Poate că vom învăța ceva. Citeste mai mult …
A trecut primul week-end fără fotbal și va trebui să ne obișnuim, căci vor mai fi. Câte, nu știe nimeni în momentul ăsta. Am experimentat și vom experimenta cu toții situații noi și poate că nu-i rău, poate că dacă există o componentă bună a acestui virus mizerabil și parșiv tocmai aceasta este, faptul că vom face lucruri pe care până acum n-aveam timp să le facem. Sau, cel puțin așa credeam. Citeste mai mult …
Da, acesta e fotbalul! Greu de explicat de foarte multe ori, greu de descifrat, greu de integrat în diverse formule matematice ori geometrice. Acesta e fotbalul și de-aia ne și place teribil, de-aia ne gândim acum cu tristețe că e foarte posibil să se oprească. Fotbalul nu ține cont de repere, de logică, de statistici și de calcul al hârtiei. Iar câteodată nu are nici simțul realității. Citeste mai mult …
Zidane vs Guardiola. Ce afiș frumos, ce invitație la fotbal-seminar, ce dorință de a vedea, în sfârșit, un duel care pe care al acestor doi antrenori ce fac parte din grupul restrâns al tehnicienilor ce au marcat fotbalul ultimilor 10-15 ani. Și când zic restrâns, cred că îi putem număra pe degetele unei singure mâini, căci în afară de Zizou și Pep ar mai fi Klopp și Simeone (știu, unora nu le place, dar dacă azi există Atleti printre forțele Europei e doar pentru că există Cholo) și, eventual, Mourinho. Citeste mai mult …
Caută-mă!