Să recunoaștem, să dai afară un antrenor după o victorie cu 4-0 în Liga Campionilor, care certifică o calificare în primăvară, nu e chiar cel mai obișnuit lucru. Dar trebuie să mai recunoaștem că nici Napoli nu e cel mai normal loc de pe planetă. Iar cine a trecut măcar o dată prin zonă înțelege ce spun. Totul acolo se judecă altfel, factorul emoțional e deosebit de prezent și important, fierbințeala vulcanului pe care-l vezi dimineața când te trezești și seara când te culci parcă se teleportează în mințile oamenilor, fie că au putere de decizie, fie că nu. Iar deciziile, că tot veni vorba, nu respectă neapărat algoritmi, ci se bazează foarte mult pe starea de spirit. Citeste mai mult …
Nu vi se pare că, de câțiva ani, Balonul de Aur a devenit un premiu parcă mai râvnit, analizat, comentat și evocat decât o Cupă Mondială sau Champions League. Vorbim totuși de un trofeu individual acordat unui practicant al unui sport de echipă. Pare mai important astăzi cine ia Balonul de Aur decât cine câștigă Liga Campionilor, se vorbește despre el încă din ianuarie și indiferent cine izbutește să și-l adjudece există contestări, unele chiar vehemente, la fel cum, evident, există și aprecieri, unele lipsite de coerență. Balonul de Aur a devenit și el prizonier al unor vremuri dominate de rețelele sociale, unde fiecare își poate permite să spună orice, să aibă o părere și să creadă despre ea că e adevărul absolut. Balonul de Aur s-a integrat în timpurile pe care le trăim, în fotbalul industrializat și radicalizat care se hrănește mai mult din ură decât din pasiune. Citeste mai mult …
Când a fost instalat pe banca Interului, Antonio Conte n-a promis titluri. Chit că a promite nu costă nimic. Sau poate că da, costă, costă un pic din credibilitate la momentul când promisiunea nu poate fi onorată. Conte a promis în schimb că va lupta. A promis că va încerca să fie un partener de dans pentru ”Bătrâna Doamnă”, a promis că va căuta chiar să ducă acest dans spre pașii care-i sunt la îndemână. Nu s-a aventurat spre hazard, poate și pentru că nu-l mai avea pe Eden, pe umerii căruia și-a construit succesul în Anglia, a oferit în schimb speranța. Și o certitudine, că al său Inter va lupta până la capăt și va pune câte bețe-n roate va putea acestei mașinării infernale numită Juventus. Citeste mai mult …
Pare straniu să spui asta după ce știi rezultatul de pe ”Camp Nou”, dar pericolul Europa League a existat în mod cert pentru Barcelona. Iar acest sentiment a fost și mai pregnant după ce Dortmund a avut prima ocazie de gol când abia trecuseră 30 de secunde. Amenințarea era reală, căci jocul catalanilor nu funcționa de ceva vreme, Borussia părea capabilă de orice, iar un potențial duel cu calificarea pe masă la Milano, în fața unui Inter reinventat de Conte și cu statisticile Barcelonei în deplasare nu transmitea optimism. În cele din urmă pericolul a trecut, Barcelona și-a câștigat deja grupa, va fi în primăvara Ligii, dar acest succes n-a alungat decât puține din umbrele ce pluteau și încă plutesc peste jocul echipei lui Valverde. Citeste mai mult …
De când a fost dat afară de Manchester United, acum aproape un an, Jose Mourinho a tot stat în așteptare. Acest joc de glezne nu-i era tocmai familiar portughezului, dar, ce să-i faci, în viață nu faci întodeauna ce vrei și cum vrei. Iar Jose s-a adaptat impecabil, căci el, deși absent, a fost suficient de prezent. Ba prin studiourile de televiziune, cu analize și fraze preluate ulterior în media din întreaga lume, ba pe diverse stadioane. În tot acest timp, Mourinho a fost vehiculat pe la mai toate echipele cu probleme, inclusiv la unele mai deloc pe profilul lui, vezi Lyon sau Dortmund, iar semnalele venite de la el mergeau în aceeași direcție: dorința de a reveni era mai mare ca orgoliul, astfel că părea dispus să accepte și variante pe care altădată le-ar fi refuzat din start. Citeste mai mult …
Guardiola vs Klopp. Nu știu dacă există în fotbalul de azi un afiș mai apetisant. Mai ales de când fascinantul Messi vs Cristiano a ieșit din prim-plan, urmare a deciziei portughezului de a se aventura în mai puțin mediatizatul și competitivul ”Il Calcio”. Guardiola și Klopp sunt, e părerea mea, cei mai buni antrenori ai momentului, oamenii capabili să transforme, cu ideile și mijloacele de care dispun, echipele pe care le conduc în mășinării aproape perfecte, spun aproape, căci perfecțiunea în sport nu știu în ce măsură există. Ceva îmi spune că duelul lor va continua într-un viitor mai mult sau mai puțin îndepărtat și-n alte locuri, pentru că antrenori de genul lor au mereu nevoie de provocări, de restart, de a-și arăta lor în primul rând că nu s-au aplatiza. Citeste mai mult …
Toți ceilalți îți spun ce se întîmplă, eu îți spun și de ce se întîmplă
Recomand
Caută-mă!