Acum 10 ani, pentru aproape 100 de milioane, Real Madrid îl aducea la Madrid pe Cristiano Ronaldo. Umplea ”Santiago Bernabeu” la o simplă prezentare și combina entuziasmul cu optimismul în rândul unui public ce tocmai fusese obligat să digere triplul succes al Barcelonei lui Guardiola, cu aperitiv acel 6-2 de pe terenul madrilenilor. Chiar și-așa, la vremea respectivă se vorbea că-s foarte mulți bani, se foloseau cuvinte precum ”exagerat”, chiar ”ridicol”. Florentino Perez a avut și el o vagă durere de inimă atunci când a semnat cecul ce urma să plece spre ”Old Trafford”, iar jena asta s-a prelungit mulți ani în relația particulară pe care avut-o cu Cristiano. Nu era transferul lui, palma cu Sir Alex Ferguson fusese bătută de fostul președinte, Ramon Calderon (cel care se umplea de ridicol la București la un prânz cu Gigi Becali, când s-a mânjt pe mâini cu gemul de la papanași pentru a arăta presei, ce înghițea pe-atunci pe nerăsuflate orice trasnaie a finanțatorului din Pipera, cum au devenit ei doi frați de sânge). Florentino a acționat” cu mintea omului de afaceri, căci dacă n-ar fi dat cele 94 de milioane era nevoit să plătească vreo 30 de milioane daune. ”Decât 30 de milioane la United și jucătorul tot acolo, mai bine 94 și jucătorul la noi, vedem ulterior cum îl rentabilizăm”, a gândit el, iar viața a demonstrat că a avut dreptate. Citeste mai mult …
”Am nevoie de o echipă care să corespundă dimensiunilor mele”. Chestia asta nu putea fi spusă de altcineva decât de Jose Mourinho. Pentru care e prima vară din 2002 încoace când stă degeaba. Mulți ar fi încântați să poată face asta, chiar el recunoaște că toți prietenii l-au sfătuit să se bucure de moment, Mourinho nu este însă un oarecare. El este, sper că n-ați uitat, ”The Special One”. Sau, mai bine zis, era. Citeste mai mult …
Puține lucruri importante se întâmplă în fotbalul european în aceste zile. Transferurile importante s-au făcut, acum e o perioadă în care toată lumea își face calcule, își numără banii din conturi și așteaptă ultimele ore din mercato, când cu siguranță că vom avea ceva lovituri. Continuă în schimb aceste meciuri de vară, aceste ”amicale” ce s-au adaptat și ele vremurilor când se caută bani din piatră seacă. S-au dus acele meciuri de pregătire când conta mai puțin rezultatul și erau mult mai importante experimentele, încet-încet ne vom obișnui cu fotbalul de vară devenit o competiție în sine, la care e nevoie de strategii aparte, căci una e să fii Liverpool și să te bată Napoli, alta e să fii Real Madrid și să te demoleze Atletico. Citeste mai mult …
Gareth Bale a aterizat la Madrid în vara lui 2013 și rămâne, cu 101 milioane sumă, cea mai scumpă achiziție a celor de la Real Madrid. În acest moment. Peste Cristiano, liderul echipei în ultimul deceniu, peste Eden Hazard, cel chemat să fie liderul pentru următorul cincinal, belgianul fiind luat cu 100 de milioane plus diverse bonusuri, dar care bonusuri, în acest moment, nu sunt atinse. Și Bale tot ca să fie lider a fost adus, Florentino Perez văzând în el un potențial înlocuitor al lui Cristiano din toate punctele de vedere, sportiv și mediatic (a se citi marketing), aspect deosebit de important pentru ”presidente”. După 6 ani, cu 4 trofee Champions League, un titlu de campion și alte câteva mărunțișuri de genul supercupelor ori Mondialul cluburilor, Bale se găsește într-o situație cât se poate de stranie. ”Gareth Sale” scria deunăzi cotidianul ”As” pe prima pagină, dar mă tem că e un obiectiv un pic îndrăzneț pentru madrileni, fiindcă ”sale” ar însemna să scoată ceva bani dintr-un eventual transfer, ceea ce e complicat. Va fi mai degrabă ”Gareth gratis” sau ”Free Gareth”, dacă vă sună mai simpatic, asta dacă nu cumva Zidane își va schimba opțiunile, urmare a accidentării lui Asensio, și-l va păstra măcar pentru încă un sezon. Citeste mai mult …
S-a mai dus un turneu pentru Argentina, s-a mai adunat o decepție pentru Leo Messi. Sunt 26 de ani de când Argentina n-a mai reușit o performanță majoră în fotbalul planetar, în vreme ce pentru Messi e deja al 9-lea turneu important (4 Mondiale și 5 Copa America) în care nu izbutește să-și pună amprenta pe jocul reprezentativei din Țara Tangoului. Rămâne doar cu aurul olimpic de la Beijing, și-acela obținut grație lui Guardiola, care l-a lăsat să se ducă la Jocuri deși erau primele lor zile de colaborare, iar Barcelona tocmai se despărțise e Ronaldinho și Deco, din motive ce se legau cumva de Messi. Această serie de insucese cu ”naționala” Argentinei pesemne că ar merita studiată în viitor, căci e greu de explicat astăzi cum e posibil ca avându-l pe Messi să nu reușești mai nimic. În contrapartidă vin cele 34 de trofee cu Barcelona plus cele 5 Baloane de Aur, suficientă apă la moară celor care cred că Leo datorează foarte mult iluștrilor săi coechipieri și antrenori din Catalunya. Parțial adevărat, căci și viceversa e valabilă, spun parțial pentru că la ”națională” Messi n-a dus lipsă de staruri în jurul lui. Poate că de antrenori, dar asta e deja o altă discuție. Citeste mai mult …
Sau, mai bine zis, avem o generație, căci la tot ceea ce se întâmplă în aceste zile n-au contribuit doar cei care au călcat iarba din Italia, ci și cei care au participat, în mai mică ori mai mare măsură, la întreaga campanie. Avem o generație ce ne oferă, dincolo de bucuria acestor zile, pe care noi, cei trecuți de 40 de ani, n-o mai credeam posibilă, iar cei sub 30 de ani încă n-o trăiseră, șansa de a privi spre viitor cu încredere, ne oferă un orizont plin de optimism și ne oferă perspective. Citeste mai mult …
Toți ceilalți îți spun ce se întîmplă, eu îți spun și de ce se întîmplă
Recomand
Caută-mă!