Mai bine de două săptămâni au trecut de când îmi exprimam pe acest blog părerea că sunt mult mai mari șansele ca Neymar să plece de la FC Barcelona decât să rămână. Erau abia primele zile ale acestei adevărate telenovele de vară, care a captat atenția presei din întreaga lume. S-au scris mii de rânduri pe această temă, au fost foarte multe pagini întâi ale ziarelor, nu doar în Catalunya și Franța, regiuni implicate emoțional în poveste, ci și în alte părți, s-au livrat o sumedenie de opinii despre subiect ale diverșilor editorialiști ori specialiști, s-au trimis zecii de mii de mesaje pe rețelele de socializare având hashtagul Neymar. Am intuit bine atunci, chit că am primit în acest răstimp o grămadă de mesaje, care mai de care mai malițioase, care mai de care mai ironice, toate plecând de la neîncrederea unora în ceea ce înseamnă mass media. E un fenomen îngrijorător, având din păcate explicații și motivații reale, e un fenomen global, nu se întâmplă doar la noi, la noi însă tendința de a pune din prima ștampila ”minciună” pe orice informație e un pic mai profundă. Uite că se mai întâmplă ca ziariștii să aibă dreptate, căci nu trebuie uitat că de la un ziarist a plecat toată această tevatură, acel jurnalist brazilian care a dezvăluit, în premieră, că Neymar vrea să plece. De unde a avut el informația e mai puțin important, cert e că a avut dreptate. Citeste mai mult …
Da, Neymar este un caz! Titlul este corect, chit că se vor găsi unii care să pedaleze pe tema exagerărilor din presă, în căutare din ce în ce mai asiduă de senzațional, chit că dinspre FC Barcelona se transmit mesaje de calm și asigurări că nimic nu e adevărat și că sunt doar zvonuri fără acoperire. Neymar e un caz și va rămâne un caz indiferent dacă, în cele din urmă, el va continua la FC Barcelona. Citeste mai mult …
Foarte grăbiți noi în a porni al nostru campionat, un pic nejustificat aș zice, fiindcă sincer nu văd de ce ar fi nevoie să terminăm mai repede acest sezon în perspectiva Mondialului din Rusia, foarte grăbiți noi, așadar, ne situăm cumva pe un alt plan față de ceea ce se întâmplă în campionatele importante ale continentului. Unde pregătirile sunt în toi, la unii abia au început, iar disputele de pe terenuri, până va începe o nouă ediție din International Champions Cup parcă mai explozivă decât precedentele, s-au mutat acum în birouri. Nu se vorbește de șuturi, de pase, de așezări, acum e momentul în care milioanele de euro se mișcă dintr-o parte în alta, se încearcă transferuri, se ratează transferuri, se realizează transferuri, se forțează transferuri. Mailurile sunt mereu conectate, telefoanele directorilor sportivi și ale impresarilor nu sunt niciodată pe ”silent”, cuvântul de ordine fiind cel repetat voit în rândul de mai sus: transferuri. Citeste mai mult …
Nu, nu este nicio greșeală în titlu. Și nici startul unei analize amănunțite asupra finalei de Champions League de sâmbătă seară. A trecut ceva timp de atunci, impresiile s-au mai așezat, teoriile făcute la cald au devenit fie certitudini, fie au fost date uitării. Voi explica mai jos care este semnificația acestei constatări. Căci, dincolo de a fi titlul unui articol, este o constatare. Zidane a câștigat în acest an și jumătate de când e antrenor toate bătăliile posibile. Cea mai grea este însă victoria obținută asupra lui Cristiano. E de fapt o victorie a ambilor, căci unul lângă altul, Balon de Aur lângă Balon de Aur, superfotbalist lângă superfotbalist, Zizou și Cristiano au reprezentat alfa și omega acestei superechipe ce s-a născut pe ”Santiago Bernabeu”. Citeste mai mult …
Mărturisesc că de fiecare dată când văd cum un fotbalist își termină cariera mă încearcă emoțiile. Mai ales atunci când e vorba de nume mari, cu care am fost într-un fel contemporan, pe care i-am admirat ani de-a rândul. E pe undeva și un soi de ciudă a mea pe anii care se scurg, un regret că timpul nu poate fi oprit din trecerea lui, iar de întors clepsidra asta a anilor nici nu poate fi vorba, o amară constatare că totul în viață trece atât de repede, parcă prea repede. Mereu am un nod în gât văzând cum unii dintre acești mari fotbaliști nu reușesc să-și stăpânească lacrimile în momentul acela, când nisipul din clepsidră a curs de tot și e timpul să-și facă ieșirea din verdele ierbii spre o nouă viață. Mă gândesc mereu, văzându-le lacrimile ori tentativele, de cele mai multe ori nereușite, de a și le stăpâni, că acești băieți deveniți între timp bărbați chiar au iubit profund ceea ce au făcut, chiar au jucat fotbal mai întâi din plăcere și abia apoi pentru bani. Altfel nu s-ar explica aceste lacrimi din partea unor oameni care au suficient de mulți bani încât să nu aibă, ei și familia lor, grija zilei de mâine. Cred că în acele lacrimi stă și cheia succesului lor. Atunci când îți pare rău că nu mai poți face un lucru, înseamnă că ai iubit profund acea activitate. Iar atunci când iubești ceea ce faci, banii câștigați chiar nu contează, mulțumirea e mult mai mare. Citeste mai mult …
E o vorbă în fotbal care spune că finalele trebuie câștigate, nu jucate. Cu alte cuvinte, dacă tot ai ajuns într-o finală, e bine să o și câștigi, altfel ai cam ajuns degeaba. ”The winner takes it all, the loser has to fall”, parcă așa era melodia, nu? Nu știu cât de fan al trupei ABBA este Jose Mourinho, dar știu sigur, căci i-am urmărit cu destulă atenție traiectoria prin fotbal în ultimii 15 ani, că e mare fan al victoriilor. Al victoriilor sale. Pe care încearcă să le obțină, indiferent de prețul pe care-l plătește și indiferent de imaginea pe care o lasă. Iar miercuri seară, pe ”Friends Arena” din Stockholm, a mai adăugat un trofeu la un palmares cu adevărat impresionant. De când Mourihno e în fotbal, doar Bayern Munchen a câștigat mai multe trofee decât el, bavarezii beneficiind însă de avantajul de a veni dintr-un fotbal pe care-l controlează cu ferocitate, iar Barcelona e pe același nivel cu tehnicianul portughez. Pe care-l poți critica, pe care-l poți detesta chiar, dar care nu-ți poate rămâne indiferent. Și despre care n-ai cum să spui altceva decât că e un antrenor mare. Citeste mai mult …
Toți ceilalți îți spun ce se întîmplă, eu îți spun și de ce se întîmplă
Recomand
Caută-mă!