Real Madrid a bătut marți seară la Roma, dar asta nu e neapărat o știre. Succesul deținătoarei trofeului într-un meci de Champions League, fie el și contra unei echipe importante în peisajul fotbalistic european, nu iese nicidecum din sfera normalului. Cine n-a văzut partida de pe ”Olimpico” poate gândi în felul acesta. Iar un fan al Madridului care, din cine știe ce motive, n-a urmărit disputa de marți poate trage concluzia că e o victorie ce pune capăt crizei de personalitate prin care trece Real Madrid în aceste zile. Evident, se pot găsi și oameni care au văzut meciul și să tragă această concluzie. Eu cred însă că nu e chiar cea mai corectă. Real Madrid n-a ieșit, deocamdată, din criză, dar o poate face, căci are din plin capacitățile necesare. Citeste mai mult …
Parcă nu era atât de bun acest Mohamed Salah în momentul în care era vândut de Roma la Liverpool! Era un atacant cu o certă capacitate de a-și depăși adversarii, cu abilitate în a manevra balonul în regim de viteză și cu o prezență rezonabilă atunci când venea vorba de marcarea golurilor. Jucase la Chelsea și nu impresionase peste măsură, chit că acum Mourinho e arătat cu degetul pentru proasta gestionare a relației cu atacantul egiptean. Arătase câte ceva la Fiorentina, care ar fi vrut să-l păstreze, motiv ulterior de ceartă cu Roma, a progresat apoi evident după ce a ajuns în Capitală, dar de aici și până la posibilitatea de a a intra în luptă cu cele două ”bestii” numite Messi și Cristiano pentru Balonul de Aur era cale destul de lungă. I se spunea ”Messi al Egiptului”, dar părea mai degrabă o invenție jurnalistică decât o realitate. Trecerea la Liverpool a reprezentat cu siguranță cea mai importantă mișcare din cariera lui Salah. Întâlnirea cu Jurgen Klopp avea să fie începutul unei explozii pentru el, dar si a unei ușoare senzații de ”deja vu” pe care o trăim atunci când vorbim despre tehncianul german. Pentru care acest 5-2 din turul unei semifinale de Champions League nu e deloc o premieră. Amintiți-vă doar de acel 4-1 cu Real Madrid, pe când pregătea pe Dortmund. Citeste mai mult …
Foarte grăbiți noi în a porni al nostru campionat, un pic nejustificat aș zice, fiindcă sincer nu văd de ce ar fi nevoie să terminăm mai repede acest sezon în perspectiva Mondialului din Rusia, foarte grăbiți noi, așadar, ne situăm cumva pe un alt plan față de ceea ce se întâmplă în campionatele importante ale continentului. Unde pregătirile sunt în toi, la unii abia au început, iar disputele de pe terenuri, până va începe o nouă ediție din International Champions Cup parcă mai explozivă decât precedentele, s-au mutat acum în birouri. Nu se vorbește de șuturi, de pase, de așezări, acum e momentul în care milioanele de euro se mișcă dintr-o parte în alta, se încearcă transferuri, se ratează transferuri, se realizează transferuri, se forțează transferuri. Mailurile sunt mereu conectate, telefoanele directorilor sportivi și ale impresarilor nu sunt niciodată pe ”silent”, cuvântul de ordine fiind cel repetat voit în rândul de mai sus: transferuri. Citeste mai mult …
Mărturisesc că de fiecare dată când văd cum un fotbalist își termină cariera mă încearcă emoțiile. Mai ales atunci când e vorba de nume mari, cu care am fost într-un fel contemporan, pe care i-am admirat ani de-a rândul. E pe undeva și un soi de ciudă a mea pe anii care se scurg, un regret că timpul nu poate fi oprit din trecerea lui, iar de întors clepsidra asta a anilor nici nu poate fi vorba, o amară constatare că totul în viață trece atât de repede, parcă prea repede. Mereu am un nod în gât văzând cum unii dintre acești mari fotbaliști nu reușesc să-și stăpânească lacrimile în momentul acela, când nisipul din clepsidră a curs de tot și e timpul să-și facă ieșirea din verdele ierbii spre o nouă viață. Mă gândesc mereu, văzându-le lacrimile ori tentativele, de cele mai multe ori nereușite, de a și le stăpâni, că acești băieți deveniți între timp bărbați chiar au iubit profund ceea ce au făcut, chiar au jucat fotbal mai întâi din plăcere și abia apoi pentru bani. Altfel nu s-ar explica aceste lacrimi din partea unor oameni care au suficient de mulți bani încât să nu aibă, ei și familia lor, grija zilei de mâine. Cred că în acele lacrimi stă și cheia succesului lor. Atunci când îți pare rău că nu mai poți face un lucru, înseamnă că ai iubit profund acea activitate. Iar atunci când iubești ceea ce faci, banii câștigați chiar nu contează, mulțumirea e mult mai mare. Citeste mai mult …
Nu cred că spun o mare noutate afirmând că fotbalul e atât de schimbător încât a încerca să dai verdicte la o anumită dată e un demers extrem de riscant. Ceea ce azi e alb, peste o lună poate deveni foarte ușor negru, iar ceea ce azi e roz se poate lesne transforma în gri. Aș zice că nu doar fotbalul e așa, ci și viața-n sine, a oricărui om de pe planeta asta, dar acest blog este despre fotbal, nu despre lecții de viață. Deși cine are ochi își poate extrage și ceva lecții. Ceea ce se întâmplă azi cu FC Sevilla e cea mai bună personalizare a schimbărilor ce se pot petrece în viața unei echipe fără ca nimeni să le anticipeze, dar e și cea mai bună confirmare a ideii că starea de spirit a unui vestiar e extrem de importantă în obținerea sau nu a rezultatelor. Citeste mai mult …
Puține lucruri s-au schimbat în fotbalul italian față de sezonul trecut. Și în niciun caz schimbările n-au apărut în lupta pentru titlu. Rămâne o cursă în care există un singur nume, varianta aceea caricaturală în care o echipă aleargă de una singură și termină pe locul doi fiind mai degrabă apanajul unui cataclism decât al unui miracol. ”Bătrâna Doamnă” impune ritmul și-n acest campionat, iar restul competitoarelor, chit că dau senzația că ar putea ține pasul, se pierd la duelul direct. Cum a fost cazul sâmbătă seară cu Roma. Citeste mai mult …
Toți ceilalți îți spun ce se întîmplă, eu îți spun și de ce se întîmplă
Recomand
Caută-mă!