Celta Vigo-Real Madrid. Iată o confruntare dintre primele două clasate în Primera Division pe care puțini ar fi anticipat-o pentru etapa a 9-a. Cu victorie concludentă în fața Barcelonei, Celta așteaptă cu încredere vizita unui Real Madrid cu destule probleme de lot, dar întărit de recentul egal de la Paris cu PSG. Alte meciuri interesante ale zilei de azi ar fi cel dintre Arsenal și Everton, din Premier League, dar și duelurile din Serie A, Bundesliga și, evident, Liga 1 de la noi. Citeste mai mult …
Meciuri interesante și astăzi, posibilități destule pentru petrecerea timpului liber în fața televizoarelor, savurînd fotbal de calitate. După eșecul surprinzător al celor de la City, pe teren propriu în fața lui West Ham United, Manchester United caută să scurteze distanța față de rivali în deplasarea de la Southampton. În Franța, Lyon și Marseille se confruntă într-un ”clasic” al ultimilor ani în Ligue 1, în vreme ce, în Bundesliga, Borussia Dortmund și Leverkusen promit un duel spectaculos. La fel de spectaculos ar trebui să fie și FC Porto – Benfica, duel de Champions League din campionatul portughez. Citeste mai mult …
Dacă Arda ar da și goluri mai multe. Asta voiam să spun în titlu, dar nu mi-a ajuns spațiul. Arda Turan e dintre puținii jucători ai lui Atletico Madrid ce pot pretinde un premiu consistent după acest meci retur cu Bayer Leverkusen. Un meci urît, cenușiu, friguros, cam ca vremea de la Madrid la acea oră. Un meci în urma căruia Atletico merge mai departe în Champions League, dar mai departe merg și semnele de întrebare pe care această echipă le-a generat în ultima vreme. Paradoxal, de la acel 4-0 cu Real Madrid în campionat, lucrurile n-au mai mers așa cum trebuie la campioana Spaniei. Iar asta se vede, indiferent cît de mare ar fi euforia dată de calificarea în ”sferturi”.
Dacă Arda ar fi și un finalizator pe măsura jocului pe care-l generează, ar fi ideal. Dacă Arda ar avea constanță în jocuri, ar fi fotbalistul ideal. Turcul are însă o doză de superficialitate, aproape la fel e mare pe cît are clasă, care uneori cîștigă bătălia în fața talentului. Chestiune balcanică, ar zice unii. Posibil. Marți seară, Arda Turan a fost cel mai bun om al lui Atletico. A părut în multe situații vărul turc al lui Andres Iniesta. Acel Andres Iniesta, nu cel de azi, care e departe de formidabilul ”don Andres” de acum vreo 3-4 ani. Arda Turan aduce plusul de inventivitate într-o echipă cu alte valențe, să-i zicem muncitoare, unde gleznă fină precum a turcului ar mai avea doar Koke, dar nici el în exces. Și, ca să fim sinceri, nici nu cred că ar mai încăpea încă una în filozofia propusă de Diego Simeone. Marți seară a fost și Cani pe teren. Gleznă fină, nimic de zis, omul a fost luat de Villarreal în 2006, cu bani destul de mulți, în calitate de cel mai bun pasator al unui campionat în care jucau, printre alții, Zidane, Ronaldinho, Xavi, Deco sau Beckham. Dar Cani nu e omul pentru potrivit pentru acest Atletico, sincer nici n-am înțeles prea bine de ce a fost adus. Probabil că la vară va pleca. Arda, în schimb, este.
BILETE DE INTRARE LA MECIURILE DIN CHAMPIONS LEAGUE GĂSIȚI AICI:
Nu-s puțini cei care spun că-n Bundesliga aspectul tactic e de multe ori neglijat. Și că foarte mulți antrenori nici nu lucrează această latură. Wolfsburg a cîștigat un titlu, acum cîțiva ani, cu Magath antrenor, fără să apeleze la acest aspect. Dar lucrurile s-au cam schimbat, iar defilarea pe care Bayern-ul lui Guardiola o reușește în campionat vine și din această dominare pe care o impune, din punct de vedere tactic, față de mulți adversari. Leverkusen a făcut un meci prost pe ”Calderon” în fața unui adversar care a jucat, la rîndu-i, prost. Nu și-a propus mare lucru, i-a fost frică să încerce, deși se vedeau clar carențele celor de la Atleti. S-a jucat foarte puțin, de exemplu, pe partea lui Gamez, care, era limpede, nu se simțea tocmai bine. Nu s-a insistat deloc pe zona lui Miranda, deși nici brazilianul nu se simțea tocmai bine. Schimbările au fost post pe post, nici o alterare a modulului inițial, nici o tentivă de a surprinde. Ceea ce s-a întîmplat la penalty-uri poate fi un alt exemplu că fotbalul te mai și pedepsește cîteodată. Așa cum e, cu stilul său atît de cunoscut, Atletico a fost echipa care a servit fotbalul marți seară. Iar felul în care Omer Toprak a bătut un penalty aproape decisiv ar trebui, dacă nu trimis la DNA-ul nemțesc, măcar îndreptat spre un cabinet medical, căci, am mai spus-o, medicina a făcut miracole. Pe comentariu în direct am fost ușor surprins și am spus că eu crezusem că Toprak se dusese să-și așeze din nou mingea, eventual la solicitarea arbitrului. Mulți au luat-o drept glumă, dar eu chiar am fost serios, căci nu mi-a venit să cred că te poți îndrepta atît de agale și delăsător ca să execuți un penalty așa de important. Măcar Kiessling a vrut să dea tare și a dat peste poartă, iar lacrimile sale de după trădau un onorabil sentiment de vinovăție.
Revenind la Atletico, această calificare în ”sferturi” are părțile ei bune, dar poate aduce după sine o veste grozavă. Parțile bune vin din faptul că, rămînînd în competiție, echipa are marjă de creștere. În plus, aici depinzînd și de sorți, Atletico ar putea redeveni în ”sferturi” echipa outsider, echipa cu șansa a doua, postură care i-a convent foarte mult. În afară de Monaco și, poate Porto, deși FC Porto e o echipă tare frumoasă prin fotbalul pe care-l propune, dar tocmai de aceea vulnerabilă în fața lui Atletico, în afară de cele două deci, celelalte posibile adversare ar pleca din poziția de favorite într-un eventual duel cu Atletico. Ceea ce tare-i convine lui Simeone. El poate pune în scenă din nou stilul cu care a reușit anul trecut să ia campionatul în Spania și să fie la un minut distanță de a cîștiga Liga Campionilor. Cu Leverkusen, Atletico a fost favorită, iar haina asta nu i-a căzut deloc bine, a cam strîns-o la umeri. Nu-i priește lui Simeone acest costum, lui ii vin bine uniformele muncitorești. Fotbalistic vorbind, evident, căci vestimentar Diego Simeone obține note destul de bune din partea specialiștilor în domeniu.
BILETE DE INTRARE LA TOATE MECIURILE LUI ATLETICO MADRID GĂSIȚI AICI:
Vestea grozavă vine chiar de la Simeone. Își va prelungi contractul cu campioana Spaniei. Actuala înțelegere expira în 2017, deci nu era o mare urgență. Noul contract îl va lega pe argentinian de proiectul Atletico pînă în 2021. Pentru fanii lui Atletico ar trebui să fie motiv de șampanie și artificii. Simeone e unul de-al lor, iar ei îl adoră pe argentinian. Dincolo de asta, trebuie că Simeone a pus și ceva condiții, căci la cîte oferte a primit și va primi și-n continuare, partea financiară va trece în plan secund, iar partea sportivă va trece în față. Neputînd să-i ofere lui Simeone contractul pe care i l-ar oferi, să zicem, Manchester City, Atletico îi va oferi garanții că drumul pe care a pornit acest club nu se va bloca în cine știe ce lucrări de mentenanță. Că dezvoltarea va continua, că vor continua să vină fotbaliști de calibru, că proiectul Simeone nu va fi blocat de cine știe ce intervenții birocratice ale conducerii.
Bănuiesc că în vară va fi un soi de revoluție în lotul lui Atletico. Mulți dintre fotbaliști au obosit, nu mai pot susține efortul, fizic dar mai ales psihic pe care-l propune Simeone. Nu-i ușor să ții pasul cu el. Destui au o cotă foarte bună și vor aduce bani clubului, bani ce vor fi reinvestiți. Așa cum au fost aduși, de exemplu, Godin, cu 8 milioane, Miranda gratis, Jimenez cu un milion (uruguayanul din apărare, cel ce se anunță a fi de mare viitor), așa vor putea fi aduși și alții. dar și după ideile lui Simeone, Veniți cu motivația extra, aceea de a lucra cu tehnicianul argentinian. Pînă la vară însă mai e ceva drum. Bătălia în Primera continuă, căci locul 3 e extrem de important și de nicăieri a apărut Valencia ca o amenințare pentru prezent, dar mai ales pentru viitor. La fel cum continuă și bătălia în Champions League. În septembrie 2013, întrebam pe acest blog dacă vi se pare că există echipe care să fie sigure de calificare într-o dublă manșă cu Atletico Madrid. Atenție, era septembrie 2013, abia începuse campionatul pe care urma să-l, cîștige Atletico și Liga Campionilor pe care era s-o cîștige Atletico. Aceeași întrebare o pun și acum. Chiar într-o formă mai puțin bună ca-n 2103, vi se pare că echipele rămase în Champions League pot fi sigure de calificare într-o dublă mansă cu Atletico? Nu mai pun la socoteală amănuntul unui posibil retur pe ”Calderon”. Mie nu mi se pare.
BILETE DE INTRARE LA MECIURILE DIN CHAMPIONS LEAGUE GĂSIȚI AICI:
Bayer Leverkusen e locul doi în Bundesliga. După Bayern, dar înaintea celor de la Borussia Dortmund. Știu, poate fi o situație de conjunctură, dar asta era realitatea înaintea confruntării dintre Bayer și Manchester United. Care Manchester United e destul de jos în Premier League, pe locul 6, sub Arsenal, Liverpool, Chelsea și City, doar peste Tottenham, asta ca să numesc doar echipele din niul ”Big 6”, căci despre vechiul concept ”Big 4”-ul de acum ceva vreme mi se pare deja inutil să mai vorbim. Știu, și asta poate fi o situație de conjunctură, dar, din nou, asta era realitatea înaintea confruntării din Germania.
Manchester United a cîștigat suficient de clar încît nu putem ocoli observația că, în momentul de față, Bundesliga trăiește în Europa doar prin două echipe, Bayern și Borussia. Leverkusen demolată acasă de Manchester United ce nu traversează cel mai bun moment, Schalke dominată de Steaua la București în multe momente, cam astea au fost datele nemților în Champions League în această etapă. Bayern și Borussia aparte. Pe cît e de frumos și atractiv, pe cît e de apetisant de privit și lesne de comentat, campionatul Germaniei a devenit clar unul bicefal. Într-un moment în care în Spania apariția lui Atletico Madrid a adus o undă de imprevizibil în eternul duel Real-Barcelona, cînd în Italia, Juventus nu mai pare chiar așa de sigură de cîștigarea unui nou titlu, cînd în Anglia e o adevărată nebunie, căci a paria acum pe viitoarea campioană e un risc destul de mare la cum se desfășoară lucrurile, Bundesliga tinde să devină un monolog al celor de la Bayern, pe care doar Borussia îndrăznește să spere că-l va putea întrerupe. Asta nu înseamnă că e un campionat prost, dimpotrivă, e doar o realitate de care nemții sînt conștienți și pe care, așa cum îi știm, vor căuta s-o combată. Nici nu știu cît e de rău asta, în fond atunci cînd Barcelona domina clar fotbalul mondial luptîndu-se în Spania doar cu Real Madrid, naționala iberică a luat un titlu mondial și unul european, bazîndu-se mult pe cele două cluburi.
BILETE DE INTRARE LA MECIURILE DIN CHAMPIONS LEAGUE GĂSIȚI AICI:
Revenind la meciul de la Leverkusen, cineva comenta la Euro Fotbal că Manchester United a avut emoții doar la aterizarea în Germania. Ciudate coincidențe sînt în viața acestei echipe. Fac parte dintre cei pentru care călătoria cu avionul, fie ea și foarte scurtă, e o mică povară, astfel că mă gîndesc că n-a fost deloc plăcută senzația de la aterizarea la Koln, cu aeronava ridicîndu-se brusc, în plină manevră de aterizare, la doar 400 de metri deasupra pistei, pentru a nu se lovi de un alt avion. Poate, dacă tehnologia era la fel de avansată ca astăzi și acum 55 de ani, dacă avioanele erau la fel de moderne și dacă piloții erau la fel de bine pregătiți, tragedia de la Munchen a celor de la Manchster United putea fi evitată și aproape o întreagă generație de fotbaliști, se spune excepționali, ar fi fost salvată.
Mie nu mi s-a părut că, pînă la 1-0, United a făcut un meci fabulos la Leverkusen. Cînd privești scorul, te gîndești la un măcel, dar pînă la 1-0 nimic nu era foarte clar. United a fost însă în multe aspecte o echipă lentă, cu o construcție greoaie, fără acel fotbalist de mijlocul terenului care să facă diferența. Prea mult echipa asta depinde de Rooney, care e mai mereu eroul de sacrificiu. El trebuie să joace peste tot, el trebuie să se sacrifice. Trebuie să joace la fel și lîngă Van Persie și fără Van Persie, și în bandă și în centru, ba chiar, la o adică, și-n apărare. Vorbeam la Euro Fotbal că ar putea juca și fundaș central, dacă ar fi cazul. Rooney mi se pare exemplul perfect de star, de vedetă, de legătură între individ și culorile clubului. Dacă, printr-un absurd dus la extrem, un meci ar trebui să se decidă printr-o bătaie la mijlocul terenului între un reprezentant al fiecărei echipe, eu unul sînt convins că Rooney n-ar sta pe gînduri și ar fi primul care s-ar propune. Sigur că pentru asta cere măriri de salariu mereu, sigur că se mai răsfață, dar poate că și merită să i se dea această atenție.
BILETE DE INTRARE LA MECIURILE DIN PREMIER LEAGUE GĂSIȚI AICI:
Înapoi la echipă. Vorbeam aici despre Guardiola și despre procesul de omogenizare al Bayern-ului cu el. Cam asta e și situația lui David Moyes, care nu are la dispoziție lotul fantastic al lui Pep la Bayern. O să spuneți poate că exagerez cu laudele la adresa campioanei Germaniei și a Europei, e posibil, dar eu cred că această simbioză dintre Bayern și Guardiola va aduce multe performanțe. Moyes trebuie să mai lucreze la jocul de construcție, la asocierea fotbaliștilor săi atunci cînd nu beneficiază de spațiile pe care le-a oferit Bayer în repriza a doua. În repriza a doua, da, am văzut un Manchester United pe alocuri strălucitor, dar asta ar trebui să-l preocupe pe Moyes, această imagine oferită oarecum pe contraatac de ai săi, în condițiile în care jocul pozițional, la 0-0, a fost de multe ori tern.
Manchester United n-are meci ușor cu Sahtior în ultima etapă. Echipa lui Mircea Lucescu e imprevizibilă și capabilă de orice, căci acei brazilieni sînt în stare de lucruri mari și mici în același meci. Din păcate pentru ea, Sahtior e obligată să cîștige pentru a se califica, în vreme ce pentru United e valabil și egalul pentru a avea locul unu, element important, căci se știe ce-a fost în primăvară, după o ieșire din grupe pe poziția secundă. Totuși, cred că Leverkusen se va califica la San Sebastian, nu mizez prea tare pe o reacție de orgoliu a celor de la Real Sociedad, care au dezamăgit în această toamnă de Liga Campionilor.
Cît despre proiectul lui David Moyes, el continuă. O cură bună de aspirine Bayer poate folosi întotdeauna.
Caută-mă!