Argentinienii îi spun Lio. De la Lionel. Mi se pare logic. De unde pînă unde noi, aici în Europa, îi spunem Leo zău dacă știu. Nici nu prea conteaza, sincer. ”Lio de Janeiro” a fost titlul cu care cotidianul ”Ole” a ieșit pe copertă în ziua în care ”naționala” Argentinei ateriza pe pămînt brazilian. Așteptat de toată lumea, acuzat în Spania că se păstrează pentru Mondial și-n Argentina că nu pune la fel de mult suflet ca-n Spania, Lionel Messi ”de Janeiro” a apărut pe scena turneului final cu 45 de minute care ne-au amintit de cea mai bună versiune a sa. Dincolo de gol, celebrat cu furie, ca și cum toată frustrarea unui sezon se adunase într-un singur șut, jocul lui Messi din repriza a doua a partidei cu Bosnia a ridicat mult nivelul de optimism al argentinienilor și al celor care și-au ales să susțină această echipă la Mondial.

Vă invit să revedeți o fază din ultimele minute. Atacat criminal de Spahici pe gleznă (oricare dintre noi cei care doar privim fotbalul am fi ajuns direct la spital după așa ceva), Messi s-a văitat un pic, dar apoi s-a ridicat și a făcut două sprinturi exact pe partea opusă, pentru a recupera mingea. O imagine pe care n-am mai văzut-o de mult la el, cel puțin în acest sezon, la Barcelona, n-am văzut-o niciodată. Ceea ce mă determină să spun că Messi e mai montat ca niciodată la acest Mondial.

Argentina nu înseamnă doar decarul său. Înseamnă un număr 10 și alți 10 jucători. Plus un antrenor, care mi se pare că încă nu știe prea bine ce trebuie să joace echipa lui. Am văzut în prima repriză cu Bosnia o Argentina oribilă căteodată. Beneficiind de un nesperat ajutor, acel autogol din debut, Argentina n-a mai avut practic nici o ocazie de gol în prima repriză, iar Messi redevenise acel Messi de la Barcelona, care mergea pe teren și pierdea mingi una după alta. Și nu doar Messi. Di Maria a fost invizibil, Aguero la fel, iar argentinienii care apăreau în prim plan erau Mascherano și portarul Romero.

Desenul tactic conceput de Sabella pentru sartul partidei, pe care l-am văzut și-n ultimul ”amical” cu Slovenia, de la Buenos Aires, cu 5 oameni pe linia de fund, nu-i ajuta defel pe Messi, Aguero și Di Maria. Deși ar putea suna la fel, acest 5-3-2 al Argentinei din prima repriză n-are nici o legătură cu cel propus de Van Gaal în meciul Spania-Olanda. Olandezii, pe faza de atac, erau așezați într-un 3-3-3-1 ce asigura o densitate propice jocului combinativ, iar pe faza de apărare stăteau într-un 5-3-1-1 ce nu permitea spaniolilor să-și dezvolte jocul. Argentinienii stăteau mereu cu 5 oameni în linie, inclusiv Zabaleta și Rojo, jucătorii de bandă, ceea ce făcea că mingea să ajungă extrem de greu la cei din față. Se căsca o prăpastie vizibilă între ”defensivi” și ”ofensivi”, iar Messi, Di Maris și Aguero se sufocau 30 de metri mai în față.

La pauză Sabella a schimbat. Că a observat el, că i-au atras atenția cei de care aminteam mai sus, asta n-avem de unde să știm. Cert e că a schimbat. Iar Argentina a arătat altfel. Și nu neapărat datorită lui Higuain, așa cum am tot auzit, ci mai degrabă datorită lui Gago, care a preluat rolul de pasator în zona de mijloc, de filtru al baloanelor venite din apărare. Bun sau rău, Gago e unicul din lotul Argentinei care poate face asta, iar cu el în teren, Messi cîștigă un pasator în spatele său. Ceea ce e important. Argentina a schimbat în 4-3-1-2, cu Messi plasat între linii, zona care-i convine cel mai mult. Așa a venit golul de 2-0, cu Higuain dispus la combinație, un gol pe care l-am văzut de cîteva ori la Barcelona.

Argentinienii celebrează acum revenirea la viață a lui Messi. Ar trebui să fie însă și un pic preocupați, căci nu prea e normal ca o echipă ce-și dorește cîștigarea campionatului mondial să nu poată gestiona un 2-0, pe fondul unui joc ce-i convenea. A fost de ajuns ca Bosnia să marcheze pentru ca un soi de panică să se instaleze în jocul argentinienilor. Anormal totuși.

E de presupus că, în grupă cel puțin, Argentina nu va reveni la formula din prima repriză. Ar fi ilogic. Argumentele Argentinei sînt cei din atac, strălucitori în anumite momente. Să nu uităm că mai există și un Lavezzi pe acolo. Argumentul principal e însă Messi. Dacă Messi se va simți bine pe teren, Argentina se va simți bine. Apropo de Gago și mijlocul argentinienilor, să ne imaginăm doar cum ar fi arătat Argentina dacă l-ar fi avut acolo pe Oscar. Nu mai vorbesc de Iniesta. Chiar și așa, cu argumentele de care vorbeam, Argentina și-a arătat disponibilitatea de a cîștiga acest Mondial. E limpede că are destule carențe, dar mă întreb, privind și programul ce ar urma după grupe, ce echipe ar putea specula aceste carențe?

P.S. Două vorbe despre Italia. De fapt despre Pirlo. Cam așa cred eu că ar trebui să îmbătrînească un fotbalist. Pirlo a mai dat o demonstrație de fotbal și a inventat un nou concept: pasă decisivă fără să atingă mingea. Mare atenție așadar la Italia!