Cred că suntem cu toții de acord, atunci când vine vorba de fotbal cea mai mare așteptare pe care o avem de la acest 2021 este să readucă publicul în tribune. Să refacă esența și spiritul acestui sport, născut în primul rând pentru cei care veneau în jurul terenurilor și-abia apoi pentru cei din fața televizoarelor. Citeste mai mult …
Madrid, ”Santiago Bernabeu”. 14 februarie 2018, ”Valentines Day”, care de ceva vreme a devenit ziua îndrăgostiților de fotbalul din Champions League. Real Madrid și PSG sunt la egalitate, 1-1, după o oră și un pic de joc foarte frumos, în care se vedea cu ochiul liber câtă calitate există în ghetele fiecăruia dintre cei 22 de oameni din teren. Un astfel de meci de obicei se decide la detalii, o eroare de arbitraj, o greșeală de marcaj, o doză de șansă ori o schimbare. La acest ultim detaliu aș vrea să ajung. În minutul 65, Unai Emery face o modificare: iese Cavani și intră Meunier. O modificare ce avea să schimbe tot modulul inițial al parizienilor într-un 4-4-2, menit, probabil că așa gândea Unai, să asigure dominația totală asupra centrului terenului, dominație ce se întrezărea de câteva minute, pe fondul oboselii evidente a unor fotbaliști madrileni. Schimbarea, criticată de mulți ulterior, nu iese din sferele logicii. Dani Alves nu se apără la fel de bine ca Meunier, în schimb poate fi foarte util la mijlocul terenului, alături de Verratti, Rabiot și prea puțin expertul Lo Celso. Următoarele minute au fost cele mai bune ale Parisului pe ”Bernabeu”, practic fiecare acțiune lăsa impresia că se poate termina cu gol. Citeste mai mult …
În Champions League, lunile noiembrie și decembrie nu decid nimic. Ele sunt un fel de rodaj, un soi de exercițiu pentru echipele ce se pretind favorite la cucerirea trofeului. Exercițiu în diverse ipostaze și cu diverse scenarii, mai bune sau mai rele, cu care te poți, la o adică, întâlni pe parcursul unui singur meci, atunci când chiar contează. Adică în martie, aprilie și mai, când competiția devine dură și marja de eroare e foarte foarte mică. Însă, chiar dacă nu decid nimic, lunile noiembrie și decembrie, cu ale sale meciuri din faza grupelor, pot scoate în evidență anumite aspecte. Și pot ridica destule semne de întrebare, dacă nu cumva chiar de exclamare. Citeste mai mult …
Marile stadioane nu-și fluieră, în general, echipele favorite. Vorbim de arene grandioase, ce aparțin unor cluburi grandioase, cu istorie, cu trofee, cu muzee garnisite de cupe și medalii. Se mai întâmplă, dar rar, iar atunci când se întâmplă înseamnă că situația este realmente gravă. Iar măsurile radicale se apropie. Pe marile stadioane în schimb, când, din varii motive, spectatorii sunt nemulțumiți, apare acel murmur care e greu de descris, dar care n-are cum să nu fie auzit. De regulă, el e doar preludiul acelor fluierături generale, dar cât durează între o fază și cealaltă ține de tradiție, de temperament, de educație și de starea de spirit. E însă un avertisment serios pentru orice antrenor. Citeste mai mult …
Caută-mă!