Între Mourinho și Guardiola rivalitatea s-a aprins atunci când ambii antrenau în Primera, pe Real Madrid și pe FC Barcelona. Ea existase și înainte, căci mai fusese un duel între ei pe când portughezul pregătea pe Inter, dar Guardiola doar a dus-o mai departe pe cea născută cu ocazia numeroaselor confruntări ale lui Mourinho, în perioada Chelsea, cu Barcelona. Astăzi, departe de avalanșa mediatică mondială dată de duelurile Real-Barcelona, cei doi se află iar față-n față, dar în calitate de aspiranți la coroana Premier League. E prima lor întâlnire de când au devenit vecini în Manchester, iar ”Old Trafford” este gazda perfectă a unei partide, programată special la o oră care să-i permită o acoperire perfectă și pe alte continente, având la bază imaginea celor doi tehnicieni. Ceva mai devreme, în Scoția, pe ”Celtic Park”, e programat unul dintre cele mai importante derby-uri ale lumii, ”Old Firm”, Celtic-Rangers, cu prima ediție disputată în 1888 și care revine în atenție după o întrerupere de câteva sezoane. United-City și Celtic-Rangers sunt în mod evident capetele de afiș ale zilei. Toate detaliile mai jos. Citeste mai mult …
Ieri, de ”Boxing Day”, am avut spectacolul pe care l-am așteptat, dar și destule surprize. Manchester United și Arsenal n-au izbutit să ofere prea multe cadouri fanilor săi, ba chiar proporțiile eșecului cu care au pierdut ”tunarii” să devină un record negativ al grupării în această zi specială. Etapa a fost cu beneficii pentru Manchester City, care a profitat de eșecul liderului surpriză Leicester pentru a se apropia de primul loc, în vreme ce o altă revelație, Watford, și-a confirmat statutul și a scos un 2-2 pe terenul lui Chelsea, stricîndu-i debutul lui Guus Hiddink. Următoarele meciuri din Premier League vor avea loc mîine. Pînă atunci, programul zilei de azi e asigurat de partide din campionatele Scoției, Belgiei și Turciei. În Scoția, toată lumea se întreabă dacă Celtic poate fi oprită din drumul spre un nou titlu. Trupa din Glasgow tocmai a fost egalată de Aberdeen în fruntea clasamentului, iar deplasarea de azi de la Edinburgh, pe terenul lui Hearts, nu e deloc simplă, gazdele ocupînd locul 3. Citeste mai mult …
M-am numărat printre cei care credeau că PSG nu va avea un meci ușor la Valencia. Am și scris-o, tot aici, pe acest blog Mizam pe ”Mestalla”, pe capacitatea de luptă a Valenciei pe care am văzut-o cu Barcelona, pe absența lui Thiago Silva din apărarea parizienilor, dar și pe eventuale carențe pe faza defensivă ale echipei lui Ancelotti, plină de fotbaliști ofensivi.
În general mi-a ieșit avancronica. Un singur aspect mi-a scăpat. Nu m-am gîndit că Ancelotti va forța cu tripleta Pastore-Lavezzi-Lucas Moura de la început, toți 3 împreună. Mă gîndeam că Menez nu trebuie să lipsească, pentru că era într-o formă deosebită. Ei bine, uite că a lipsit. Iar lui Ancelotti i-a ieșit perfect. Cei trei de care vorbeam au făcut o partidă fenomenală, au destabilizat continuu o apărare greoaie, mult mai imobilă decît cea a francezilor, de la care se aștepta această caracteristică, mai ales că lipsea Thiago Silva.
Valencia a avut mingea în acest meci. A se citi posesia. Dar asta nu garantează rezultatul positiv. PSG-ul a avut spațiile oferite de adversar. Cu generozitate, căci deplasarea în teren a băieților lui Valverde a fost lentă și, în unele momente, greu de înțeles. Valencia a avut și posesie, dar a și alergat mai mult. PSG a avut mai puțin mingea, a alergat mai puțin, dar a făcut-o cu mult folos.
Rezultatul e, la cum s-a jucat, bun pentru Valencia. Și asta pentru că, la pauză, Valverde l-a scos pe Banega, cel mai slab de pe tern în prima parte. L-a mai scos și pe Jonas, care n-a produs nici el mai nimic și a schimbat sistemul. Valdez lîngă Soldado și Canales pe zona lui Lucas Moura. Ancelotti a înțeles mișcarea și a mutat la rîndu-i cu Chantome în locul lui Moura, ca să echilibreze terenul.
Ibrahimovici și-a făcut numărul. E un fotbalist colosal. Are însă carențe evidente la nivel disciplinar. Aș îndrăzni să spun că are carențe la nivel de educație, o educație cam precară primită, după cum chiar el a recunoscut, în copilărie. E absolut anormal să faci ceea ce a făcut el, într-un moment în care nervii nu-și aveau justificare. Va lipsi la retur, dar mai rău pentru PSG e că va lipsi și Verratti. A jucat iar senzațional și este un jucător de care vom mai auzi. PSG-ul a pus mîna pe o bijuterie și a plătit destul de puțin pentru ea. Juventus l-a vrut, Conte a fost convins că va semna și, se spune, s-a enervat teribil cînd a auzit că pleacă la Paris. Fără Verratti și fără Ibra, cu acest 1-2 final, meciul retur oferă o oarecare doză de neprevăzut.
Pe care, de exemplu, nu o oferă celălalt joc. Juventus a bătut cu 3-0 la Glasgow, așa că returul e doar un fel de obligație de serviciu. E o diferență prea mare între cele două echipe, dar mai ales între cele două campionate! Rămași fără rivalul de la Rangers (acum federația scoțiană studiază posibilitatea de a o reprimi pe Rangers în prima ligă, tocmai pentru că și-a dat seama că a distrus o competiție ce se menținea doar grație acestui duel) cei de la Celtic n-au obișnuința torinezilor de a juca la nivel înalt de concentrare aproape meci de meci. Și nici n-au lotul lui Juve.
S-a văzut de altfel din modul în care a fost făcut primul ”11” la unii și la ceilalți. La Celtic a jucat Ambrose, deși venise de cîteva ore de la Cupa Africii, la Juve n-a jucat Asamoah, deși el venise un pic mai devreme. În rest, cum anticipam și în avancronică, Juve și-a impus plusul de viteză pe benzi și în zona greoilor fundași centrali scoțieni, dar și știința jocului pe care o oferă o linie de mijloc foarte bună, Pirlo-Vidal-Marchisio.
Nici măcar atmosfera, extrem de frumoasă, ca de obicei pe ”Celtic Park” n-a mai contat.
P.S. A fost și Beckham la meci. Ceea ce a stîrnit o întreagă nebunie la Valencia. Cred că Beckham foloseste mai mult în afara terenului decît pe teren.
Probabil că la momentul tragerii la sorți cei de la Juventus s-au declarat mulțumiți. Celtic era unul dintre adversarii preferați pentru toate cîștigătoarele de grupă, așa cum a fost Juve.
Campioana Italiei are prima șansă în contextul global al dublei manșe. Dar atenție la Celtic, căci scoțienii sînt capabili de surprize, în special pe Celtic Park, unde atmosfera va fi infernală pentru italieni. Exemplul meciului cu Barcelona, cîștigat de Celtic cu o posesie de doar 16 procente, e încă proaspăt. Echipa lui Neil Lennon, ce nu va semăna prea mult cu cea pe care am văzut-o în ”amicalul” cu Steaua, e o tipică reprezentantă a vechiului fotbal britanic. Multă energie, multă alergătură, puțină construcție dar destulă agresivitate, mingi înalte spre careul lui Buffon. Samaras ar fi referința acolo. Grecul e puternic, dar cam fără viteză. Cu toate astea, rămîne cel mai tehnic om al scoțienilor. Luptele sale cu Barzagli și Bonucci, căci se lasă cu predileție spre dreapta, vor fi interesante. Probabil că lîngă Samaras va juca Garry Hooper, 44 de goluri în 63 de partide, un tip foarte eficient în fața porții. Eficient și mult mai rapid e Forrest, omul de bandă stîngă.
Zona de mijloc, se presupune, va fi cîmpul de bătaie. Dar aici tripleta Pirlo-Vidal-Marchisio ar trebui să știe cum să gestioneze posesia. Așa ceva, Celtic nu are în echipă. Victor Wanyama e un fel de Essien în vremurile bune și cred că va fi în mercato în această vară. Probabil că Neil Lennon va căuta să pună un om care să-l tamponeze pe Pirlo e fiecare dată cînd va fi în situație de a primi, dar nu-s convins că Wanyama va fi acesta.
Apărarea lui Celtic e lentă. Pe zonă centrală, Wilson și Ambrose, dacă va juca acesta din urmă, sînt extrem de duri, dar un atacant cu rapiditatea lui Matri, agilitatea lui Giovinco și tehnica lui Vucinici le va pune mari probleme. Cît despre benzi, Asamoah ar trebui să-și impună viteza pe partea sa, în vreme ce dincolo, duelul Lichtsteiner-Lustig pare cel mai echilibrat din tot frontul de luptă.
Cît despre atmosferă. Pfff, va fi splendidă! Scoțienii se laudă că la ei sună mai bine ”You`ll never walk alone” decît pe Anfield. Și că, în general, ambianța e grozavă. Imaginile de mai jos o demonstrează. Pentru scoțieni, fotbalul în sine e o sărbătoare, iar a cînta pe stadion e ceva obișnuit.
Caută-mă!