De când s-a apucat de antrenorat, mai bine zis de când a pătruns, ca antrenor, în fotbalul mare, Pep Guardiola a avut de jucat, în fazele eliminatorii ale Champions League, 26 de partide în deplasare. A câștigat doar 6. De pierdut, a pierdut 10, celelalte 10 fiind remize, care în context pot fi considerate rezultate pozitive. Poate să fie un detaliu, dar e cel puțin curioasă această problemă pe care o are un tehnician cu un palmares impresionant, cu un CV stufos și cu o filozofie care a schimbat în anumite aspecte fotbalul acestei perioade. Pare destul de clar, iar ceea ce s-a întâmplat marți seară pe stadionul de un miliard al celor de la Tottenham e doar o confirmare, Pep are o problemă. Citeste mai mult …
Știm cu toții ce se spune despre răzbunare. A cui armă ar fi și de ce e bine să nu fim obsedați de ea. La fel de bine știm însă cu toții ce gust bun are atunci când reușim s-o plasăm unde trebuie, când roata vieții se întoarce. Nu știu cât de mult a visat Jurgen Klopp la o răzbunare, hai să-i zicem revanșă, e un cuvânt mai apropiat de sport, pentru acea finală de Champions League pierdută în 2013 în fața lui Bayern, știu însă că viața i-a dat posibilitatea acestei revanșe. Pesemne că, dacă ar putea, Klopp ar schimba succesul de miercuri pe victoria de-atunci de pe ”Wembley” plus un titlul anul acesta în Premier League, ar fi un troc bunicel, dar aici nu suntem la piață, suntem la fotbal. Iar la fotbal, Liverpool a fost suficient de mult peste Bayern în această dublă manșă, consființind cu această calificarea urcușul Premier League spre poziția dominantă în Europa de acum mai bine de 10 ani. Dar să le luăm pe rând. Citeste mai mult …
Atletico Madrid n-a avut o călătorie foarte liniștită luni, către Italia. A fost vânt puternic la Torino, iar avionul cu care zburau Simeone și ai lui a fost foarte aproape să ajungă la Milano, comandantul asumându-și în ultimul moment aterizarea la destinația prevăzută. Aterizare ce a fost însoțită de turbulențe puternice și, spun martorii oculari, de câteva țipete de spaimă din diverse locuri ale aeronavei, până la aplauzele de final dedicate măiestriei piloților. Au rămas singurele aplauze pe care le-a auzit delegația madrilenă în această deplasare care s-a terminat cu un coșmar ce s-ar putea să lase urme adânci în viitor. Citeste mai mult …
Se vor găsi unii care să spună că aceste două zile de Champions League au afectat oarecum afișul partidelor următoare. Și nu mă refer aici la simpatizanții lui Real Madrid, ai PSG-ului ori ai Romei, ci la oamenii care se așteaptă să primească începând cu faza ”sferurilor” doar potențiale finale. Dueluri în care să se amestece istoria, renumele, valoarea loturilor, dueluri cu afiș atractiv, dueluri care să rupă audiențele. Nu e lipsit de temei regretul acestora, doar că eu cred că în aceste două zile spiritul Champions League e cel care a ieșit câștigător. Nu există reclamă mai bună pentru o competiție decât surprizele, finalurile care te lasă cu gura căscată, deznodământul atât de neașteptat încât deschide larg ușa comentariilor. În aceste două zile, Champions League a demonstrat că e competiția în care orice detaliu contează, că orice eroare se plătește, că e competiția celor bine pregătiți, dar, mai ales, că aspectul mental poate fi decisiv. Gestionarea emoțiilor în această fază eliminatorie poate compensa lipsa unor jucători sau diferențele de valoare. Cu sânge rece și minte limpede se poate câștiga în fața unui adversar de câteva ori mai valoros. Citeste mai mult …
Ziua de marți a fost una ciudată la Madrid. Încă de dimineață plutea în aer un sentiment bizar, un soi de resemnare în fața unei realități pe care o înțelegeau, în sinea lor, chiar și cei care se încăpățânau să n-o înțeleagă. Veți fi de acord că e totuși anormal ca înaintea unui retur de ”optime” de Champions League în care e implicată deținătoarea trofeului, care mai și câștigase în prima manșă pe terenul adversarului, să se respire atât de mult pesimism. Se vorbea atât de mult de Ajax și de posibilitățile sale de a produce marea surpriză încât Ajax părea campioana Europei și nu Real Madrid. Citeste mai mult …
Ne-am tot obișnuit să-l judecăm pe Diego Simeone pentru diverse aspecte. Pentru felul în care joacă echipa lui, pentru filozofia defensivă pe care o imprimă, pentru felul în care se manifestă pe bancă, pentru modul în care agită de multe ori spiritele ori pentru felul în care izbutește să câștige. Chiar și pentru felul în care se îmbracă. Dar câteodată e bine să privim cu atenție și alte lucruri, care țin de latura tehnică a meseriei sale, nu de cea comportamentală. Pe Cholo poți să-l judeci în orice fel, poți să fi de acord cu stilul lui sau să nu empatizezi cu el, dar n-ai cum să-l ignori. El există și nu știu zău dacă nu cumva este în acest moment cel mai bun antrenor din lume. Citeste mai mult …
Toți ceilalți îți spun ce se întîmplă, eu îți spun și de ce se întîmplă
Recomand
Caută-mă!