Între duelul Barcelonei fără Messi cu Inter, primul examen mai serios al lui Ernesto Valverde pe banca grupării catalane, și întoarcerea lui Carlo Ancelotti la Paris, ca adversar al PSG-ului, cel mai mult a ieșit în evidență în miercurea de Champions League eșecul drastic al lui Atletico Madrid la Dortmund. Nu neapărat eșecul, căci Atleti a mai pierdut și va mai pierde meciuri, ci dimensiunile sale. De când Simeone e antrenor, niciodată Atletico n-a mai încasat o asemenea bătaie, cele 4 goluri diferență fiind un record negativ cu care Cholo nu s-a mai întâlnit până acum. Și asta tocmai într-un sezon în care, se spune, tehnicianul argentinian are la dispoziție cel mai bun lot din toți acești aproape 7 ani de când și-a început aventura la Madrid. Citeste mai mult …
Despre Jose Mourinho și Julen Lopetegui s-a vorbit și scris enorm în ultimele săptămâni. Mai exact despre situația lor pe banca echipelor pe care le antrenează, despre posibilitățile reale de a fi dați afară. Ba chiar sâmbătă seară, după eșecul Madridului cu Levante și remiza lui United cu Chelsea, s-a vehiculat inclusiv ideea unei întoarceri a lui Mourinho la Real Madrid, pe considerentul că portughezul rămâne una din marile slăbiciuni ale lui Florentino Perez. Ideea s-a mai nuanțat ulterior, în sensul că varianta ar fi de luat în calcul doar pentru la vară și doar în anumite circumstanțe. Nu știu cât de mult îi convine lui Lopetegui acest neîntrerupt vacarm în jurul persoanei sale, dar aș îndrăzni să pariez că lui Mourinho îi place teribil. Jose e un tip care se hrănește din astfel de situații, adoră să fie în centrul atenției, alimentează polemicile prin tot ceea ce face, are grijă mereu să nu rămână dator, vezi cele trei degete arătate fanilor lui Juve, senzația e că nu prea mai are timp să antreneze de ocupat ce e. Citeste mai mult …
Nu știu eu cât de mult contează pentru Lionel Messi banderola de căpitan al Barcelonei primită de la Andres Iniesta în momentul în care don Andres s-a decis să plece, pentru finalul carierei sale, în Japonia. Pesemne că suficient de mult. Messi era oricum liderul acestei echipe, și nu de azi de ieri, era omul decisiv, omul de la care se așteptau toate răspunsurile, chiar și când adversarii mai schimbau întrebările neașteptat, omul care aducea victoriile. Și totuși nu era căpitanul, chiar dacă era liderul. Acea banderolă galbenă se pare că l-a schimbat și mai tare pe argentinian, a accelerat procesul de maturizare pe care mulți l-au observat în ultimii ani. Acum e căpitanul, e cel care trebuie să dea și un exemplu, nu doar goluri, e cel care, la o adică, trebuie să alerge mai mult decât o făcea în trecut. Citeste mai mult …
Presupun că și spaniolii cunosc teoria cum că nimeni nu e de neînlocuit. O cunosc, sunt sigur, ba sunt la fel de sigur că destui s-au și lovit de ea în viața de zi cu zi. Cu toate astea iar sunt sigur că mulți dintre cei care au luat miercuri seară drumul stadionului ”Santiago Bernabeu” ori au deschis televizoarele pe canalul unde era difuzat meciul dintre Real Madrid și Roma, mulți așadar au făcut-o ca să vadă cum va porni la noul drum campioana Europei fără Zidane și fără Cristiano Ronaldo. Fără antrenorul și fără jucătorul său numărul unu. Cel care a părut în toți acești ani de neînlocuit. Citeste mai mult …
Am avut în ultimii ani o teorie, pe care am tot expus-o și explicat-o la vremea respectivă cum că, în vechiul său format, Champions League începea abia din faza partidelor eliminatorii, până atunci fiind vorba de Liga Campionilor. Din acest sezon lucrurile s-au mai schimbat, iar intervenția UEFA a făcut ca și din faza grupelor să avem, în mare parte, Champions League-ul pe care și l-au dorit șefii forului de la Nyon, la sugestia granzilor europeni, evident. Din păcate noi nu intrăm în planurile lor, ale granzilor mă refer, astfel că ne va fi din ce în ce mai greu să pătrundem la acest festin fotbalistic, cu bucate alese, bucătari cu stele Michelin și restaurante galonate. Partea proastă e că noi nu mai pătrundem nici în Europa League, altădată accesibilă, și tare mă tem că spre asta ne îndreptăm. E însă altă discuție, pentru azi, dacă tot s-a întors Champions League pe programele Digisport, îmi doresc să vorbim despre această competiție splendidă, pe care am așteptat-o și privit-o cu jind în timp ce era în altă parte. Nu știu alții cum sunt, dar mie atunci când se aude imnul Champions League, această adaptare contemporană a lui ”Zadok The Priest”, de Handel, mi se face mai mereu pielea de găină. Citeste mai mult …
M-am gândit destul de mult dacă și ce să scriu după finala Champions League de la Kiev. Mi s-a părut că orice aș scrie, deja s-a mai spus sau scris. Despre Real Madrid și despre formidabila sa logodnă cu Champions League, aproape mistică, am scris și nu o dată pe acest blog. Despre formidabila capacitate a lui Zinedine Zidane de a interveni în partide, atunci când situația o cere, iarăși am mai scris. Despre forța mentală a unui grup de jucători care a transformat câștigarea celui mai important trofeu rezervat echipelor de club într-o misiune aproape banală, și asta am mai scris. Până și despre Sergio Ramos și al său stil, care pe unii îi enervează, dar pe fanii Realului sigur nu, am mai comentat și nu o dată. Chiar și despre Jurgen Klopp și felul în care a transformat, după chipul și asemănarea sa, pe FC Liverpool am mai scris pe acest blog. Inclusiv despre slăbiciunile acestei echipe, slăbiciuni care vin, în special, din lotul destul de subțire pe care-l are la dispoziție Klopp, am mai scris. Citeste mai mult …
Toți ceilalți îți spun ce se întîmplă, eu îți spun și de ce se întîmplă
Recomand
Caută-mă!