Cred că ați auzit de foarte multe ori de la mine că fotbalul e o stare de spirit. Atât în textele de pe acest blog, cât și la Fotbal European. Iar exemple care să confirme această teorie am avut nenumărate de-a lungul timpului și avem și-acum. La noi se spunea că victoriile aduc victorii, ceea ce până la urmă e fix același lucru. Iar eșecurile, aș continua eu, aduc probleme. Probleme mentale în primul rând, care se transformă în probleme punctuale. Două exemple am în acest sens. Două exemple proaspete, care altădată ofereau varianta pozitivă a sintagmei. Unul ar fi dat de Atletico Madrid, în particular de Griezmann, celălalt de Luis Suarez, a cărui problemă personală nu e generalizată însă și la nivel de echipă. Citeste mai mult …
Pentru noul proiect al celor de la PSG, vizita lui Bayern era marcată cu roșu în calendarul partidelor acestei toamne. Lăsând la o parte meciul cu Lyon din campionat, ce s-a dovedit finalmente mai dificil decât era de așteptat, această confruntare cu trupa bavareză a lui Ancelotti ar fi trebuit să le ofere parizienilor unele răspunsuri. Și eventual anumite argumente, căci nu cred să fie un secret faptul că în acest sezon marea ambiție a șeicilor qatarezi este să realizeze ceva notabil în Champions League. Iar Bayern, din acest punct de vedere, putea reprezenta un punct de plecare, căci echipa din Munchen este de ani buni în grupul de elită al acestei competiții. La fiecare start, Bayer e privită, alături de Real Madrid și FC Barcelona, drept o potențială câștigătoare, din motive un pic diferite de ale celorlalte două, ce țin mai degrabă de structură decât de individualități. Barcelona și Real Madrid pun pe masa celor care se întreabă de ce sunt mereu considerate printre favorite numele lui Messi și Cristiano ca punct de plecare în orice dezbatere, în timp ce Bayern deschide discuția cu alte repere, mult mai colective. Citeste mai mult …
Vitamină B, cu B de la Bosz. Sau cu B de la Borussia. Cură de vitamina B pentru Real Madrid, cam asta ar fi cheia în care trebuie interpretat titlul textului care urmează. Căci asta s-a întâmplat marți seară la Dortmund. O cură de vitamine numai bună pentru ca Zidane și ai lui să-și recupereze senzațiile risipite pe undeva în acest start amestecat de Primera Division. Ca de obicei, în Champions League e altceva, această trainică idilă dintre competiția numărul unu la nivel de club și gruparea de pe ”Santiago Bernabeu” fiind vizibilă încă de pe vremea celui care dă numele arenei madrilene, don Santiago Bernabeu. Citeste mai mult …
Barcelona-Juventus a fost un afiș numai bun pentru reintrarea în scenă a spectacolului numit Champions League. A și fost, de altfel, singura partidă cu adevărat apetisantă din prima zi a acestei prime etape, căci era singurul duel care aducea fața-n față două dintre pretendente la câștigarea trofeului în acest sezon. În plus, era prima confruntare pentru ambele în care ne puteam da realmente seama care le este nivelul, după transformările, mai mult sau mai puțin traumatizante, din vara pe care ne pregătim s-o trecem la capitolul amintiri. Căci și Barcelona și Juventus s-au confruntat cu două despărțiri care, deși n-au semnul de egalitate între ele, au avut darul de a destabiliza un pic atmosfera din interiorul celor două grupări. Citeste mai mult …
Nu, nu este nicio greșeală în titlu. Și nici startul unei analize amănunțite asupra finalei de Champions League de sâmbătă seară. A trecut ceva timp de atunci, impresiile s-au mai așezat, teoriile făcute la cald au devenit fie certitudini, fie au fost date uitării. Voi explica mai jos care este semnificația acestei constatări. Căci, dincolo de a fi titlul unui articol, este o constatare. Zidane a câștigat în acest an și jumătate de când e antrenor toate bătăliile posibile. Cea mai grea este însă victoria obținută asupra lui Cristiano. E de fapt o victorie a ambilor, căci unul lângă altul, Balon de Aur lângă Balon de Aur, superfotbalist lângă superfotbalist, Zizou și Cristiano au reprezentat alfa și omega acestei superechipe ce s-a născut pe ”Santiago Bernabeu”. Citeste mai mult …
Marți, la Fotbal European, înainte așadar de cele două semifinale, a fost un moment în care s-a vorbit despre Benzema. Ion Crăciunescu și Ilie Dumitrescu discutau oarecum în contradictoriu despre francez, despre rolul lui în cadrul echipei, despre stilul său de a juca, despre ”ostracizarea” impusă lui Morata din pricina lui. Sunt sigur că astfel de discuții există și la alte emisiuni în care jocul campioanei Europei e analizat, sunt convins că și fanii Realului au, la rândul lor, această dezbatere. Ilie Dumitrescu a zis atunci un lucru: ”Benzema nu mai e demult un 9 clasic, un marcator, el a devenit acum și pasator, generator de situații, creator de ocazii”. Un soi de număr 9 spre 10, mi-am permis eu atunci să-l completez. Ceea ce a făcut Benzema miercuri seară, la acea fază care a decis practic calificarea, e cea mai bună completare a respectivului dialog. A fost o operă de artă, pe care sincer am fi așteptat-o de la un Neymar sau Ronaldinho, nu neapărat de la Benzema, o semnătură pe care francezul și-a pus-o cu cerneală ce nu se va șterge peste această campanie. Indiferent dacă ea se va termina ori nu cu succes. Citeste mai mult …
Toți ceilalți îți spun ce se întîmplă, eu îți spun și de ce se întîmplă
Recomand
Caută-mă!