ÎNCEPE EUROPEANUL FĂRĂ MARJĂ DE EROARE

ÎNCEPE EUROPEANUL FĂRĂ MARJĂ DE EROARE

De azi începe adevăratul campionat european, cel în care nu există marjă de eroare și-n care au rămas cele mai puternice echipe. Dacă în faza grupelor un rezultat prost putea fi ulterior reparat cu o prestație bună, de azi orice greșeală se plătește cu eliminarea. Startul e dat de partida dintre Polonia și Elveția, două ”naționale” din al doilea palier valoric, dar care caută să profite de culoarul bun ce li s-a ivit în față. De la 19:00, pe ”Parc des Princes”, Țara Galilor mizează pe forma excepțională a lui Gareth Bale în confruntarea cu Irlanda de Nord, un duel britanic disputat la Paris în pline dezbateri generate de ”Brexit”. Meciul zilei vine de la Lens, acolo unde se Portugalia întâlnește o ”națională” a Croației intrată deja în categoria favoritelor, un meci caracterizat și de duelul dintre Modric și Cristiano Ronaldo, poate cei mai importanți oameni cu ajutorul cărora Real Madrid a câștigat Champions League în sezonul trecut. Spre dimineață, Copa America Centenario programează finala mică, SUA-Columbia, exact disputa care a deschis competiția, cu columbienii atunci victorioși. Toate detaliile și cotele, mai jos. Citeste mai mult …

ȘANSA CROAȚIEI

ȘANSA CROAȚIEI

De fapt, e vorba de șansele Croației. Pentru că-s mai multe și țin de prezent, de trecut și mai ales de viitor. Șansa prezentului, cea cu care s-a prezentat Croația la acest European, e dată de valoarea excepțională a lotului pe care selecționerul Ante Cacic îl are la dispoziție. Cred, așa la o primă vedere, poate superficială, că lotul de azi al Croației e peste cel din 1998, atunci când au prins finala mică. Șansa trecutului vine din meciul cu Spania. Care a trecut și a trecut cu bine. Mai exact de felul în care Spania s-a prezentat la acest meci, acordând Croației șansa de a câștiga, implicit de a câștiga grupa și șansa de a privi cu mult optimism viitorul. Acum vine cea de-a treia, șansa viitorului, căci ocupând locul 1, croații au prins un culoar ce-i poate duce până la finala mare, dacă nu cumva până la trofeu. Croația a prins partea de tablou pe care și-o dorea Spania, fără Franța, Germania, Italia și Anglia, ceea ce poate fi o oportunitate de aur. Citeste mai mult …

GREU PENTRU ARGENTINA FĂRĂ MESSI ȘI AGUERO

GREU PENTRU ARGENTINA FĂRĂ MESSI ȘI AGUERO

Azi e ultima zi din faza preliminariilor Campionatului European. Azi vom afla și ultimele calificate direct, următorul pas pînă la stabilirea numărului complet de participante la turneul final din Franța fiind meciurile de baraj din noiembrie. Astăzi, Olanda stă la mîna Islandei pentru a afla dacă poate prinde măcar barajul, dar șansele sînt exrem de mici, în vreme ce Italia poate decide care dintre Norvegia sau Croația merge direct la Euro și care la baraj. Tot azi, dar spre dimineață, se dispută în America de Sud partide contînd pentru preliminariile Mondialului din Rusia, din 2018, cu Brazilia, Argentina și Uruguay printre protagoniste.  Citeste mai mult …

BARAJUL A RĂMAS UNICA OPȚIUNE A OLANDEI

BARAJUL A RĂMAS UNICA OPȚIUNE A OLANDEI

Din nou o zi cu meciuri din preliminariile Euro 2016. Italia s-ar putea alătura țărilor deja calificate la turneul final, în vreme ce pentru Olanda, cu deplasare în Kazahstan, situația e mai mult decît delicată. Doar barajul mai e o opțiune pentru ”naționala” batavă, dar chiar și acest obiectiv rămas e incert, căci Turcia e mai bine plasată și întîlnește o Cehia deja calificată. Interesantă e și confruntarea dintre Croația și Bulgaria, croații abordînd această ultimă parte a preliminariilor cu un nou selecționer. Citeste mai mult …

TURCIA-OLANDA, DUEL BIZAR PENTRU LOCUL 3

TURCIA-OLANDA, DUEL BIZAR PENTRU LOCUL 3

Deși duminicile fără meciuri din campionatele naționale nu oferă același spectacol fotbalistic, avem totuși și astăzi multe lucruri de urmărit în preliminariile Euro 2016. Olanda și Turcia se lupta pentru un surprinzător loc 3, deși la începutul campaniei păreau favoritele grupei. Cehia și Islanda sînt acum foarte aproape de calificare. Belgia vrea să confirme în Cipru forma bună în care se află jucătorii săi, în vreme cu Italia caută să arate, contra Bulgariei, că poate cîștiga la o diferență mai confortabilă în aceste preliminarii.  Citeste mai mult …

ÎNTREBĂRILE SPANIEI ȘI RĂSPUNSURILE BRAZILIEI

ÎNTREBĂRILE SPANIEI ȘI RĂSPUNSURILE BRAZILIEI

Despre Spania-Olanda, despre transferul lui Fabregas la Chelsea și despre cele petrecute în meciul inaugural al Mondialului va fi vorba în rîndurile care urmează. Încep cu Spania-Olanda, pentru că e meciul zilei și unul dintre capetele de afiș ale acestei prime etape din faza grupelor, cu mai multe partide tari ca niciodată parcă. Rar vedem ca finala ediției precedente să se regăsească în meciul de început al unei grupe.

Spania-Olanda, finala de la Johanesburg, a fost momentul care a schimbat percepția oamenilor despre Spania fotbalistică, dar și percepția spaniolilor despre ei înșiși. A fost momentul în care Spania a devenit principala putere fotbalistică mondială, poziție pe care se regăsește și astăzi, la aproape 4 ani de la acel gol marcat de Iniesta, dar și de la acele intervenții miraculoase ale lui Iker Casillas. Lumea își amintește de golul lui Iniesta, dar tinde să uite că fără miracolele lui ”San Iker” poate că ”Iniesta de mi vida” nu ar fi existat.



După 4 ani, Spania a mai adăugat un trofeu în palmaresul său și forțează cea ce nimeni n-a mai reușit pînă acum: 4 turnee finale consecutive cîștigate. Meciul cu Olanda e un prim test, un prim set de întrebări la care Vicente del Bosque și ai lui trebuie să răspundă. Cît de mult s-a schimbat Spania față de momentul Johanesburg? Din cei 14 jucători care au fost atunci pe gazon, 11 se regăsesc și azi în lot. Va fi asta o problemă? Ăsta e un prim răspuns pe care trebuie să-l dea campioana mondială. Xabi Alonso și Xavi au 4 ani mai mult. Ambii au fost și sînt puctele cele mai importante în modulul tactic al lui del Bosque. 4 ani nu sînt neapărat mulți pentru un bărbat obișnuit, dar pot fi pentru un fotbalist trecut bine de 30 de ani. 30 de ani are și Iniesta, dar asta nu pare o problemă, dimpotivă, jocul său a devenit mai consistent, mai profund, mai matur. Este Iniesta omul numărul unu al Spaniei de azi? Eu cred că da, dar nu eu sînt cel care trebuie să răspundă la întrebare.

Mergem mai departe. În apărare s-a produs o mutare importantă: Sergio Ramos a trecut din dreapta în centru. Ramos pare cel mai în formă spaniol al momentului, iar societatea pe care o va face cu Pique va fi un element extrem de important. Cu Puyol în teren era simplu, el era șeful apărării și nimeni nu discuta asta. Acum, atît Ramos cît și Pique au o mare personalitate fiecare, de aici și tendința de a deveni protagoniști. Fără un ”corector” lîngă el, Puyol sau Mascherano, Pique are de multe ori probleme. Va putea fi Ramos acest ”corector”? Iată o altă întrebare. Prin Spania se vorbește că între Ramos și Pique nu-s cele mai bune relații, de unde și zvonul că ar putea apărea Javi Martinez în primul ”11”, alături de Ramos. Pe de altă parte, ultimele evoluții ale lui Sergio Ramos, care țintește acum Balonul de Aur, au arătat o maturizare nu doar în joc ci și în comportament, momentele de derapaj, ce n-au dispărut de tot, fiind din ce în ce mai puține.

Ajungem și la zona atacului. Spre deosebire de 2010, dar mai ales de 2012, în lotul Spaniei a apărut Diego Costa. În 2010, Torres a avut mari probleme medicale, iar Villa n-a fost acel vîrf de careu clasic. În 2012, vîrful de careu ”clasic” a dispărut de tot, conceptul de ”9 fals” fiind preluat și de Vicente del Bosque. De vreme ce a fost cîștigat Euro, conceptul a funcționat. Acum există Diego Costa. Iar întrebarea e dacă atacantul lui Atletico (încă) se poate mula pe filozofia de joc a Spaniei? Dacă, mai clar, calitățile sale se integrează în jocul de posesie al colegilor săi. Diego Costa e o bestie, ”pantera roja” îi spun cei de la Marca, dar are un alt stil de joc cu care s-a făcut remarcat, destul de diferit de cel al ”naționalei” iberice. Va reuși Diego Costa să confirme că au meritat eforturile și mobilizarea spaniolilor în a-l convinge să-și schimbe echipa națională? Iată o altă întrebare.

spa-hol

Dacă Spania s-a schimbat destul de puțin față de 2010, Olanda e foarte mult schimbată. În primul rînd din punct de vedere al selecționerului, dar și al jucătorilor. 9 din cei 14 jucători prezenți în finală nu mai sînt. E de bine asta sau e de rău? O să vedem. Senzația e că Olanda e capabilă de orice, poate ajunge departe, dar la fel de ușor poate rata ieșirea din grupe. Atenție la Chile, nu e chiar o reprezentativă de lepădat! Problema lui Van Gaal e lipsa de experiență a apărătorilor săi, doar Vlaar, la 29 de ani, dar provenind de la un club destul de anost în ultima vreme, Aston Villa, fiind o excepție. Aceste este, pesemne, motivul pentru care Van Gaal a renunțat la tradiționalul său 4-3-3 pentru o apărare în 5 oameni, cu 3 fundași centrali. ”Nu e cazul să facem tiki-taka, trebuie să obținem rezultate”, a explicat, cît se poate de clar, viitorul antrenor al lui Manchester United, care a lăsat de înțeles că arma contraatacului va fi preponderent utilizată.

 

Mă întorc la Spania, mai exact la Cesc Fabregas, așa cum am promis. Vom mai găsi timp, spre toamnă, să analizăm transferul lui la Chelsea. Mi se pare o mare greșeală a Barcelonei că l-a lăsat să plece. Se pare că Fabregas e cel care a plătit factura sezonului trecut. Asta deși cifrele sale n-au fost deloc proaste, 13 goluri și 22 de pase decisive, la mare distanță de Xavi și Iniesta, care împreună n-au golurile și pasele lui Cesc. Adus de Guardiola în 2011 pentru a spori competența și concurența în linia de mijloc, Fabregas nu și-a găsit, în 3 sezoane, locul. Ciudat, căci se întorcea totuși acasă, la origini. Guardiola avea un plan în minte. Xavi, Iniesta, Fabregas și Thiago erau, în ordinea vîrstei, creatorii săi. Thiago a plecat, acum pleacă Fabregas, Iniesta are 30 de ani, pare că Barcelona ar vrea să se întoarcă în timp, deși, pe de altă parte, ar cam dori să-i facă vînt spre Qatar și lui Xavi. Mi se pare mai mult decît riscant.

 

Două vorbe despre Brazilia-Croația. Toată lumea vorbește de arbitrul japonez. Eu nu sunt mirat. Iată ce am scris în ultima postare pe acest blog: ”Știm bine, am avut la fiecare turneu final exemple de acest gen (unele oribile, vezi de Coreea de Sud), echipele gazdă primesc un pic de ajutor din partea arbitrilor. Interesul e ca gazdele să meargă cît mai departe în competiție. Iar acum, pe fondul tulburărilor din Brazilia, cu atît mai mult. E un curent foarte mare împotriva Mondialului, care, trebuie să ne imaginăm, va crește în proporții dacă Brazilia va fi eliminată timpuriu. Măcar acum, oamenii sînt ocupați să susțină echipa națională, căci fotbalul e o religie în Brazilia, dar dacă nu vor mai avea ce să susțină își vor canaliza energia spre alte lucruri”. Mă aștept să revăd decizii de genul acelui penalty.

Pe de altă parte, fotbalistic vorbind, Brazilia a trăit prin Oscar și Neymar. Neymar trăgea la poartă din orice poziție, se simte la el dorința de a fi protagonist și de a reveni la Barcelona cu o altă anvergură, în vreme ce Oscar pasa din orice poziție. Brazilia nu te mai face să te îndrăgostești de fotbalul ei, a devenit o echipă cinică. Mi se pare incredibil să spui despre Brazilia că are cea mai bună apărare a turneului, dar asta e realitatea, chit că ne zgîrie la urechi.

Puține lucruri a arătat totuși Croația. Chit că au pierdut pe mîna arbitrului. Cred că Niko Kovac a greșit puțin începînd cu tripleta Modric-Rakitic-Kovacic, de care am vorbit și-n avancronică. Mult prea implicați în faza defensivă, ei au pierdut ușor-ușor din energie. Poate dacă ar fi terminat cu ei și ar fi început cu un închizător de meserie, Croația ar fi pus mai multe probleme Braziliei, în special pe partea lui Dani Alves, care-și continuă prestațiile nesigure de la Barcelona.



Toți ceilalți îți spun ce se întîmplă, eu îți spun și de ce se întîmplă
Recomand
Givenchy Sephora
blouseroumaine-shop.com
Vola.ro
Articole recente
Comentarii recente
Twitter
Arhivă