Acum vreo două săptămâni, ”L Equipe” a avut un număr special în care a oferit publicului toate salariile din fotbalul francez de primă divizie. Demers interesant, pe care-l au și italienii de la ”Gazzetta dello Sport”, prilej să regăsim o ierarhie dominată autoritar de cei de la PSG, căci prin anumite locuri câștigurile nete erau semnificativ mai mici decât impozitele plătite Neymar, Mbappe, Verratti și ceilalți. Privind lucrurile din această perspectivă, senzația era (și este) că PSG nu poate să piardă titlul din Ligue 1. Citeste mai mult …
Acum ceva mai bine de 4 ani, la Monte Carlo se preconiza a se construi un nou El Dorado al fotbalului european. Cu finanțare rusă și aspirații princiare, AS Monaco își dorea să urmeze pașii lui PSG sau Manchester City, iar campania de achiziții din acea vară, deschisă de cumpărarea lui Radamel Falcao de la Atletico Madrid, reprezenta un argument cât se poate de serios. Un investitor născut din ceața dispariției URSS-ului, Dmitri Ribolovlev, și un consilier pe teme de fotbal, Jorge Mendes, apărut din suflul exploziei lui Cristiano Ronaldo și Jose Mourinho, urmau să fie personajele cheie ale noului proiect. Urmau, căci lucrurile s-au precipitat, un divorț cu balamuc și mușchii pe care Putin și i-a arătat către noii îmbogățiți (care în timp ce-și numărau sutele de milioane cam uitaseră cui datorează acest salt în ierarhia socială) reprezentând factorii ce au dus la diluarea aproape dramatică a averii oligarhului rus. Sau, mai degrabă, a disponibilității sale de a băga bani cu nemiluita în echipa de fotbal a orașului ce-l găzduiește. Ba chiar, simțindu-și destul de bine interesele, ”gospodin” Ribolovlev a investit câteva milioane bune într-un apartament la New York pentru fiica sa, în timp ce echipa de fotbal inversase complet strategia, trecând de la cumpărări pe bani mulți la vânzări pe sume colosale. Citeste mai mult …
Acest Manchester City-Monaco de marți seară trebuie musai privit în două sensuri. Cel al spectacolului și cel al specialiștilor. Din punct de vedere al spectacolului, da, a fost un show total, o partidă epică, de ținut minte, o simfonie a fotbalului pozitiv, un ”montagne russe” de ocazii și acțiuni ofensive, ce-ți dădeau senzația, într-atât de rapid se succedau de la o poartă la alta, că ești în fața unui rezumat, nicidecum în fața unei transmisii în direct a unui meci de Champions League. Din punctul ăsta de vedere, da, jos pălăria, a fost un meci de povestit peste ani. Din punct de vedere al specialiștilor însă, pălăria lăsată jos mai devreme trebuie pusă înapoi pe cap, eventual chiar trasă pe ochi, pentru a nu vedea caruselul de erori de pe parcursul celor 90 de minute. Sunt convins că atât Guardiola, cât mai ales Leonardo Jardim la acest aspect se vor concentra în primul și în primul rând. Citeste mai mult …
Ne-au lipsit duelurile dintre Jose Mourinho și Pep Guardiola în ultimul timp. Ne-au lipsit confruntările lor de idei, dialogurile lor de la distanță, surprizele pe care și le pregăteau. Ultima lor înfruntare a fost în vara lui 2013, o Supercupă a Europei dintre Bayern și Chelsea care a lăsat destul de puțin să se întrevadă din bătăliile lor trecute, căci erau abia la începutul aventurii lor atunci. Am avut ocazia să comentez acel meci de la Praga, la fel cum am avut ocazia să fiu prezent la foarte multe ”Clasico”, fie la Barcelona, fie la Madrid. Erau, așa cum spunea mereu Ilie Dumitrescu, adevărate seminarii. Partide de șah, în care mutările erau gândite cu mult timp înainte. Extrem de bun prieten cu Pep în perioada comună la Barcelona, Mourinho n-a putut uita apoi, sunt convins de asta, că el ar fi putut deveni antrenor al Barcelonei, în vara lui 2008 și a încercat mereu să le arate catalanilor că au greșit. La fel cum sunt convins că plecarea lui Pep de la Barcelona are mare legătură cu Mourinho și cu felul în care acesta a dus lupta, devenită uneori de gherilă, dintre ei. Citeste mai mult …
Caută-mă!