Manchester City era chemată, în returul cu Barcelona de pe ”Camp Nou”, să apere onoarea Angliei în Champions League, să țină cît de sus poate steagul Premier League în competițiile europene. De apărat a apărat, dar nu Manchester City, ci Joe Hart. Și nu onoarea Angliei în competiție, ci a lui Manchester City în acest meci. Fără Joe Hart, scorul putea lua proporții chiar scandaloase, iar eliminarea campioanei Angliei din Liga rezervată celor puternici putea deveni de-a dreptul penibilă. Hart, care nu e totuși un portar oarecare, a făcut, probabil, cel mai bun meci al carierei, ceea ce, să recunoaștem, e bizar, într-o partidă pierdută și într-o dublă manșă în care echipa sa e eliminată. Ca portar la City, o forță în Premier League, Hart nu beneficiază prea des de șansa de a avea 10 intervenții salvatoare în 90 de minute.
BILETE DE INTRARE LA MECIURILE DIN CHAMPIONS LEAGUE GĂSIȚI AICI:
Despre lipsa echipelor din Premier League în ”sferturile” Champions League, cu altă ocazie. Mai ales că nu e prima dată în ultimii ani. N-ai cum totuși să scrii un text despre acest Barcelona-Manchester City fără să începi și să termini cu Messi. Am comentat sute de meciuri ale lui Messi, inclusiv cele în care marca goluri decisive, dar puține au fost cele în care argentinianul să fie atît de complet. Există o categorie de oameni care-l idolatrizează pe Messi. Există și o categorie de oameni care nu-l suportă pe Messi. E dreptul lor, chiar dacă cea din urmă categorie n-are foarte clare motivele. (Cam așa se întîmplă și cu Cristiano Ronaldo, asta pentru că tot vine Clasico). Dar nu cred că există cineva care să aibă ce să comenteze după reprezentația argentinianului cu City. De la cei din urmă, cel mai des auzeam teoria cum că Messi n-ar fi cine știe ce fără Xavi și Iniesta. Un non-sens, o prostie în cele din urmă, pe care nici n-are rost s-o comentez. Alții, dar din aceași categorie, spuneau cu aer savant că Messi n-ar face niciodată față într-un campionat ca al Angliei. Ceea ce, reamintindu-mi ce le-a făcut celor de la City miercuri seară, dar și altor echipe din Anglia pe care le-a întîlnit, mă face să rîd. Și să-mi reamintesc ceea ce a spus Xavi, care consider că se pricepe la sportul asta mai bine ca mulți, anume că-n Premier League, Messi ar fi mult mai bun decît e acum. Se referea și la fundașii din Premier League, care pot fi una dintre explicațiile problemelor pe care echipele de acolo le au în Europa.
Paranteză. Luați fundașii centrali din Premier League și încercați să-i comparați cu cei din Primera, Serie A, Ligue 1, chiar și Bundesliga și veți descoperi că am dreptate. Pînă și Vincent Kompany, care mi se părea cel mai bun fundaș central din Premier League, a fost aproape vulgar în dubla cu Barcelona. Despre faptul că la City e titular Demichelis, ba i s-a și prelungit contractul, zău că nu mai are rost să comentez. Bine măcar că nu mai e Lescott. Cînd United și Chelsea au jucat finala engleză de Champions League, triunghiurile defensive erau Vidic-Rio-Scholes vs Terry-Carvalho-Makelele. Uitați-vă la cei e azi, luați pe bani înfiorător de mulți, și găsiți o cauză a declinului. Paranteză închisă.
Înapoi la Messi. Într-un meci în care n-a dat gol, Messi a fost colosal. Barbar, ca să citez titlul din ”El Mundo Deportivo”. La ei are un pic alte conotații decît la noi. Nu știu dacă e cel mai bun Messi pe care l-am văzut vreodată, dar cu siguranță e cel mai matur. La începuturile lui, Messi era un talent imens, făcea totul din instinct, dar era cam haotic, plus că se și accidenta des. Era mic, aproape un copil devenit brusc superstar, avea o viață cam dezordonată. Cînd a venit antrenor, Guardiola a intuit ce poate să scoată din acest talent, dar a și înțeles că trebuie să-l protejeze. Cheia plecării lui Ronaldinho de la Barcelona aici trebuie căutată. Messi era un pic complexat de Ronaldinho, ceea ce zău dacă nu era firesc. Dar începuse să-l urmeze și în viața personală, de zi cu zi, în excesele sale, aspectul care i-a dăunat enorm lui Ronaldinho. Mă gîndesc și acum și mi se face pielea de găină ce-ar fi fost dacă Ronaldinho ar fi fost genul de brazilian serios, bisericos, și ar fi putut juca mai mult alături de cea mai bună versiune a lui Messi! Pep l-a protejat pe Messi forțînd plecarea lui Ronaldinho, la fel cum mai tîrziu a făcut cu Ibrahimovici.
Cu Guardiola, Messi a adăugat la talent și instinct o capacitate tehnică ce amintea de Maradona și o forță fizică de invidiat. Cea din urmă bazată pe regimul alimentar pe care Pep îl convinsese că trebuie să-l țină, unul lipsit de excese culinare. Într-un fel, Messi e copilul, fotbalistic vorbind, al lui Guardiola, e produsul său cel mai de preț, mai de preț decît toate trofeele cîștigate, depășindu-i, cred, așteptările puse în el în acea vară a lui 2008, cînd l-a lăsat să plece la Olimpiadă, pentru că l-a văzut că-și dorește asta, și l-a cîștigat de partea sa. Definitiv și, zic eu, irevocabil. Cred că nici unul nici celălalt nu-și doresc un duel Barcelona-Bayern prea curînd.
Pentru Messi, plecarea lui Pep a fost un șoc. Unda seismică s-a resimțit ceva mai tîrziu, un sezon, cel al lui Tito Vilanova, l-a dus din inerție, poate și pentru relația specială pe care o avea cu Tito. Atunci s-a accidentat și nimic n-a mai fost la fel. În această perioadă însă, măcinată de probleme fizice, psihice și de obsesia Cupei Mondiale, Messi a învățat ceva. Arta de a-și doza efortul și de a-și servi coechipierii. De a citi jocul în profunzime, nu doar atunci cînd îi vine mingea. Tot în această perioadă, în viața lui a apărut un copil, iar maturizarea a fost deplină.
BILETE DE INTRARE LA MECIURILE DIN CHAMPIONS LEAGUE GĂSIȚI AICI:
Acum, cu forțele fizice aproape de maxim, Messi e în versiune completă. Îl vedem recuperînd mingi la marginea careului propriu, de neimaginat în trecut. Iar pasele au devenit strălucitoare, cîteodată mai strălucitoare ca golurile. Mereu a fost și un pasator, dar nu întotdeauna interpreta corect această parte a partiturii, nu întotdeauna pasa cînd trebuie și cui trebuie. Acum știe. Acum, Messi știe și poate, știe că poate, poate pentru că știe. Iar dacă e cineva care să înțeleagă asta, cu siguranță acela e Pep Guardiola. Priviți din nou reacțiile lui Pep la reușitele lui Messi de miercuri seară. Așezat pe locul său tradițional, cel de socio, în sectorul 305, ceva mai sus decît loja VIP și ceva mai jos decît masa presei (motiv pentru care a și fost depistat repede de camerele tv), Guardiola n-a părut antrenorul unei rivale precum Bayern, scorțos, serios și notîndu-și tot felul de lucruri. Reacțiile sale la isprăvile lui Messi, nedisimulate, căci nu e un actor totuși, au fost cele ale unui părinte care-și vede copilul, de care i-a fost dor, reușind. Și care, îndrăznesc să spun, tare ar mai vrea să lucreze din nou cu el, mai ales acum, la forma la care a ajuns.
Acest text nu se vrea unul elogios la adresa lui Messi. Ar fi redundant, s-au scris prea multe, căci Messi e un ucigaș al superlativelor, un asasin al adjectivelor. Mai demult, scriam că atunci cînd Messi dă un gol cosmic, un adjectiv se sinucide. Acum, cred că lucrurile s-au schimbat. Cînd Messi dă o pasă colosală, adjectivele se strîng unul lîngă altul și se luptă pentru a fi alese în propoziție și alăturate lui Messi.
Acest text se vrea pur și simplu a fi o constatare. Niciodată nu ești atît de bun încît să nu poți deveni și mai bun.
P.S
Urmează El Clasico, duminică seară. N-am mai simțit de mult o asemenea stare de tensiune în jurul acestui meci. Toată lumea îl așteaptă, toată lumea vrea să-l vadă. Audiențele se anunță uriașe, iar prețurile la bilete au ajuns, aveți AICI un exemplu, la cote amețitoare. Un loc în sectorul în care a stat Guardiola se vinde acum cu 1200 de euro, dar există și bilete cu 3000, chiar și 4000 de euro, care nu oferă altceva decît locul în stadion și posibilitatea de a vedea show-ul din teren. Toată lumea așteaptă reacția lui Cristiano Ronaldo. Pe a lui Messi, după cele două Baloane de Aur ale portughezului, o vedem. E rîndul lui Cristiano acum.
P.S 2
La final, pentru cei care poate n-au văzut sau pentru cei care vor să revadă, adaug un film cu momentele lui Messi din meciul cu Manchester City. Reacția comentatorilor englezi e cît se poate de firească în contextul dat:
BILETE DE INTRARE LA MECIURILE DIN CHAMPIONS LEAGUE GĂSIȚI AICI:
Barcelona a rezolvat dubla manșă cu Manchester City mult mai clar decît se așteptau mulți la momentul tragerii la sorți. Mă număr printre cei care credeau că City avea șanse considerabile să elimine o Barcelona ce se află destul de departe de zona de garanții de acum 3-4 ani. Credeam, cred și acum, că Manchester City are cel mai bun lot din Premier League, jucător cu jucător, luați la bucată, ca la piață, credeam, cred și a cum, că Manchester City are un bun antrenor capabil de performanțe, pe care le realizase oarecum în trecut.
BILETE DE INTRARE LA MECIURILE DIN CHAMPIONS LEAGUE GĂSIȚI AICI:
Se pare însă că nu-i suficient. Se pare că nu-i suficient să ai un lot de multe sute de milioane, cu fotbaliști de mare valoare, pentru a elimina pe FC Barcelona, care mi se pare în continuare, și-n ciuda calificării, departe de vremurile de altădată, vremuri care e foarte posibil să nu se mai repete. Dar despre Barcelona, ceva mai jos. Se pare că Manchester City are un antrenor bun, dar nu unul foarte bun. Se pare că Manuel Pellegrini confirmă cele spuse despre el în momentul în care Txiki Beguiristain s-a decis să-l contracteze, anume că e un excelent antrenor de echipe normale, dar e un antrenor prea normal pentru echipe excelente.
L-am criticat pe Pellegrini pentru tactica abordată în partida tur. Inclusiv după returul de pe ”Camp Nou” am considerat că, de fapt, City a pierdut calificarea pe terenul său. Pe de altă parte, văzînd cum s-a jucat la Barcelona, parcă parcă i-aș da dreptate chilianului, în sensul că, plecînd de la stilul pe care l-a impus la echipa sa și la jucătorii pe care-i are, a aborda un meci cu Barcelona, chiar și acasă fiind, pe cartea ofensivă e mult prea riscant. S-a văzut asta foarte bine pe ”Camp Nou”, în repriza a doua, la începutul ei mai bine zis, în singura perioadă în care City a dominat și a pus realmente în pericol apărarea firavă a catalanilor. Ei bine, fix în această perioadă a venit golul lui Messi. Și, dacă stăm să analizăm și alte tronsoane ale partidei, Barcelona și-a creat marile ocazii plecînd din atacuri ale lui City, reacționînd la mingi pierdute de oamenii chilianului. De aceea înclin să cred acum că Pellegrini n-a gîndit chiar rău meciul tur, îndreptîndu-l spre un 0-0, cu perspective de a decide calificarea în retur, la care Barcelona trebuia să atace ca să dea gol. N-a gîndit posibilitatea eliminării lui Demichelis, n-a avut un plan de rezervă, de altfel a reacționat foarte tîrziu și destul de bizar după ce echipa a rămas în inferioritate. Scriam după Arsenal-Bayern, de la Londra, că Guardiola n-are un singur plan măreț pentru o partidă, ci mai multe planuri mici, ce pot fi aplicate în funcție de situație. Diferența dintre un antrenor bun și unul foarte bun aici stă, în fotbalul de azi unde strategia e la fel de importantă ca pasa de gol. Pellegrini e un antrenor bun, dar în categoria antrenorilor foarte buni deocamdată nu intră, acest etaj e rezervat altora.
Unde nu l-am înțeles pe chilian e la momentul schimbărilor de la pauză. La 0-0 și cu doar 45 de minute în față, pentru ce faci schimbare post pe post, obligată se pare de accidentarea lui Aguero? De ce nu încerci să riști, eventual cu încă un jucător ofensiv lîngă Dzeko, poate Navas, poate Negredo, dar mai ales de ce nu încerci să-l urci pe Toure Yaya un pic mai sus, în zona de unde, folosindu-și fizicul, dar și virtuțile tehnico-tactice, a rezolvat finala cu Suderland? Poate că, în această situație, Barcelona i-ar fi prins și mai des pe contre pe ”cetățeni”, dar poate că exista și varianta unor atacuri mai concrete, care să destabilizeze o apărare, o spun încă o dată, fragilă. N-o să aflăm niciodată, ne găsim pe teritoriul lui „dacă” și pe cel al lui ”parcă”. Pentru City rămîne acum varianta luptei pentru titlu, fără alt stres colateral venit din confruntări internaționale. Îl poate obține, pentru că Premier League oferă alte cîmpuri de bătălie decît Champions League.
BILETE DE INTRARE LA MECIURILE LUI MANCHESTER CITY GĂSIȚI AICI:
Despre Barcelona acum. Am auzit, obsedant aproape, după meci ideea de ”recuperar sensaciones”. A spus-o Xavi la Euro Fotbal, a spus-o Messi, a spus-o Valdes, a spus-o Mascherano. Mai corect ar fi să spunem că Barcelona a recuperat unele senzații. Cine spune că Barcelona a făcut un meci mare cu City e într-o clară eroare. A făcut un meci bun, care-i permite să fie din nou în ”sferturi” și să arate că e o echipă care contează încă. Scriam în avancronica partidei de pe ”Camp Nou” că Barcelona are nevoie de un pumn în masă cu care să arate că e vie în această luptă infernală din Champions League. A dat acest pumn în masă, a arătat că e vie, dar nu mai mult.
Tata Martino a ales să trimită în teren cei mai buni jucători pe care-i are de la apărare în sus. Inclusiv Neymar, căruia i-a găsit o poziție prin care să-l apropie mai mult de Messi, dar și cu care să-i lase lui Iniesta în stăpînire banda stîngă. I-a ieșit și trebuie să-i acordăm merite pentru asta, așa cum l-am criticat pentru lipsa de idei în alte situații. Chit că se vedea că nu e obișnuit cu acestă zonă, Neymar s-a descurcat onorabil și are o certă marjă de progres dacă se va continua pe același sistem în meciurile importante și nu văd de ce nu s-ar continua. Primul prilej ar fi duminica viitoare, în Clasico, și chiar va fi interesant să vedem în acea zonă cum se vor lupta Dani Alves și Neymar cu Di Maria și Marcelo.
Problemele pentru Barcelona sînt destule. Mi se pare că a experimentat pe durata dublei cu City mai multe stiluri de meci. Combinativ, de contraatac, de apărare aglomerată, fără a impune nici unul dintre ele. Mi s-a părut că apărarea are în continuare probleme și nu știu cum s-ar fi descurcat Pique și Mascherano dacă Aguero și Dzeko, sau Negredo, ar fi jucat măcar un minut împreună. Și nu știu cum Barcelona ar fi rezolvat calificarea dacă în tur se termina 0-0. Poate că ar fi rezolvat-o, căci îl are pe Messi. Care e în aceeași situație, destul de departe de acel Messi care lua meciul în spate și-l rezolva. Mi se pare că, din punct de vedere fizic, poate și psihic, Messi e chiar sub cel din returul cu Milan de anul trecut.
Există însă și-n cazul lui Messi și-n cazul Barcelonei destule posibilități de creștere. Messi continuă să fie decisiv, dar are nevoie de data asta și de o echipă care să-l susțină mai mult decît pînă acum. Nu e puțin lucru să elimini, cu două victorii, o forță precum City, singura care a cîștigat în acest sezon la Munchen, dar nu știu dacă e suficient. Senzația e că Barcelona de azi poate cîștiga Champions League doar printr-o tragere la sorți favorabilă în ”sferturi” și o conjunctură fericită în semifinale.
BILETE DE INTRARE LA TOATE MECIURILE BARCELONEI DIN ACEST SEZON GĂSIȚI AICI:
Barcelona-Manchester City începe de la 2-0 pentru Barcelona. Un rezultat care, înregistrat în prima manșă, în deplasare, niciodată n-a putut fi întors în Champions League. Ar trebui așadar să fie o misiune ușoară pentru catalani. Dar oare va fi? Golul lui Dani Alves de la Manchester e foarte important în acest context, căci dacă atunci s-ar fi terminat doar 1-0 echilibrul ar fi fost astăzi mult mai prezent, incertitudinea de asemenea.
BILETE DE INTRARE LA MECIURILE DIN CHAMPIONS LEAGUE GĂSIȚI AICI:
Mi-amintesc că-n tur, la Euro Fotbal ne-am manifestat cu totii mirarea că Barcelona, cu avantaj pe tabelă și om mai mult pe teren nu forța marcarea golului doi, eventual și a golului trei, care să rezolve problema calificării. El a venit în cele din urmă, dar și cu o mînă de ajutor din partea lui Manuel Pellegrini, care l-a scos pe Kolarov și a eliberat toată banda pentru Dani Alves, dar senzația a fost că Barcelona era mulțumită și cu 1-0. Și, văzînd cum stau lucrurile la echipă în aceste zile, zău dacă la 1-0 meciul de azi nu era deschis oricărui rezultat.
Am văzut la Bayern-Arsenal marți, am văzut și anul trecut, am văzut la Bayern-City în acest sezon, în faza grupelor, o diferență de două goluri în tur se transformă, în retur, într-un cadou cu care nu prea înțelegi ce să faci. Pare că totul e cîștigat, deși nimic nu e cîștigat. Bayern-ul lui Pep a înțeles lucrul ăsta și a controlat partida cu Arsenal, de unde și senzația de plictiseală a unora, care nu pricep și pace că fotbalul de azi e foarte multă strategie.
Din acest punct de vedere, City are modelul din meciul acela cu Bayern, de care pomeneam mai sus. Cînd a fost foarte aproape de surpriză. Diferența e că azi, acest ”foarte aproape” nu funcționează, azi se merge pe principiul ”ești sau nu ești”. City trebuie să dea 3 goluri ca să se califice, două ca să ducă meciul în prelungiri, eventual la penaltyuri. Și nu trebuie să primească, aspect foarte important, căci vorbim totuși de Barcelona și de Camp Nou, unde contextul e un pic diferit. Desfășurătorul perfect pentru City ar fi să dea un gol și să sporească astfel nervozitatea gazdelor, înțelegînd aici echipă și public, căci Barcelona e, istoric vorbind, un loc predispus crizelor de nervi.
Problema e cum va putea Pellegrini să facă asta. În tur n-a izbutit să ia mingea Barcelonei decît în foarte puține ocazii. Dacă se repetă scenariul și azi, City e condamnată, căci fără să ai mingea nu prea ai cum să dai gol. Revine Kun Aguero, iar asta e o veste excelentă pentru Pellegrini. Kun e letal în zona careului advers, dar revin la fraza de mai sus, trebuie să i se livreze mingea acolo. Pe vremea cînd Kun juca la Atletico, Barcelona lui Guardiola se apăra aproape de centrul terenului în meciurile contra lui pe teren propriu. Barcelona de azi nu prea mai dă această senzație de siguranță defensivă, dimpotrivă. Presupun că Pellegrini va mai alinia un atacant alături de Kun, probabil Negredo, așa ar fi logic, astfel încît Negredo să-l țină ocupat pe Pique, căci ar exista și varianta paselor lungi, direct pe el, iar Kun să caute duelurile cu Mascherano în viteză, ceea ce pe ”El Jefecito” nu-l avantajează, calitatea lui de bază fiind anticipația.
Pare simplu, nu-i așa? Problema e că o astfel de tactică poate fi nu doar riscantă ci și contraproductivă, căci obligă introducerea în teren a unor fotbaliști care știu cu mingea, dar nu prea știu s-o recupereze, atunci cînd o are adversarul. Dacă va juca Fernandinho alături de Toure Yaya, cu atît mai mult. Să presupunem că Fernandinho, Yaya sau chiar Silva pierd mingea, iar Barcelona declanșează contra. Fără Demichelis, care l-a anticipat destul de bine pe Messi cît a jucat, avem o problemă, căci Lescott nu e capabil de așa ceva, el are alte calități. Eu l-aș forța alături de Kompany pe Javi Garcia, pentru a se evita această problemă. În plus aș mai forța prin toate mijloacele fazele fixe.
BILETE DE INTRARE LA MECIURILE LUI MANCHESTER CITY GĂSIȚI AICI:
E foarte greu pentru City să poată să impună acest joc pe Camp Nou. Arsene Wenger a încercat lucrul ăsta marți, la Munchen, dar n-a putut, deși a jucat mai ofensiv decît altădată. Bayern însă e, astăzi, o echipă perfect stăpînă pe forțele sale, la care relația antrenor-jucători e foate bună. La Barcelona am dubii că e așa. Tata Martino nu cred că are altă soluție decît să repete tactica din tur, cu Busquets-Xavi-Iniesta-Fabregas împreună în teren. Iniesta revine, iar încurajările publicului îl vor ajuta să treacă peste mica dramă trăită și-l vor motiva. Ar mai fi Messi, care acasă se transformă. Și ar mai fi loc de un jucător. Aici, pentru această ultimă poziție, cea de coleg al lui Messi, sînt foarte curios dacă Tata Martino va intra sau nu cu Neymar. Parcă pentru acest meci e nevoie de un jucător cu viteză, care să știe să profite de posibilele spații, dar care să se și implice activ în momentul cînd mingea ar fi la adversar. Mi se pare că Pedro răspunde unor astfel de cerințe, chiar și Alexis Sanchez, însă Neymar nu prea.
Lucrurile sînt oricum mai simple pentru Tata Martino decît pentru Pellegrini. Are totuși 2-0 și-l are pe Xavi capabil să impună ritmul convenabil unui astfel de meci. Pentru Barcelona ar fi momentul unui pumn în masă, ceva de genul celui dat anul trecut cu Milan, un pumn în masă al cărui zgomot să avertizeze lumea fotbalului că această echipă nu e terminată. Și așa în ”sferturi” apar numai adversari complicați, dar asta e ceea ce ar urma. Dacă Barcelona ratează această calificare, și chiar există variante să se întîmple asta, căci City are destulă forță, prăpastia e cea mai apropiată oprire.
BILETE DE INTRARE LA TOATE MECIURILE BARCELONEI DIN ACEST SEZON GĂSIȚI AICI:
Evident, orice analiză după acest Manchester City-FC Barcelona, de la care, să fiu sincer, eu unul așteptam mai mult, va avea ca punct de plecare cuvîntul ”dacă”. Dacă a fost sau nu penalty la Messi, dacă a fost sau nu fault la Navas în faza de dinainte, dacă a fost sau nu penalty pentru Barcelona în prima repriză, dacă a fost sau nu gol valabil cel marcat de Barcelona în a doua repriză. În mare, răspunsurile la aceste întrebări s-au dat. Și cred că ar fi o mare eroare să plecăm, în judecarea acestui meci, de la aceste greșeli de arbitraj. Așa cum a făcut-o, înțeleg, Manuel Pellegrini.
BILETE DE INTRARE LA MECIURILE DIN CHAMPIONS LEAGUE GĂSIȚI AICI:
Să rămînem la cuvîntul ”dacă”. Dacă Manchester City n-ar fi fost atît de temătoare înaintea acestui joc, dacă n-ar fi fost atît de respectuoasă față de numele adversarului, dacă nu s-ar complăcut într-o tactică de deplasare pe teren propriu, dacă nu ar fi pus pe primul plan ideea de a nu primi gol în loc s-o pună pe cea de a da gol, pe teren propriu, mă văd nevoit să repet, dacă toate astea nu s-ar fi petrecut poate că am fi avut spectacolul pe care-l așteptam cu toții.
Pe mine unul m-a surprins felul în care City a ales să cedeze deliberat mingea și terenul. Vorbim totuși de o echipă care a dat 117 goluri în 40 de meciuri (calculați singuri media pe meci) și care, dacă ar fi jucat restanța cu Sunderland în campionat, poate că ar fi fost lider în Premier League avînd la bază golaverajul. Adică golurile. Pe care le-a marcat, nu le-a primit cadou, și dacă le-a marcat înseamnă că și-a creat ocazii de a marca. Și cum nu există echipă cu un procentaj de sută la sută de a transforma în gol situațiile pe care și le creazămerg mai departe cu ecuația și mă gîndesc că la acest număr de goluri uriaș ar rezulta măcar un număr de 3 ori mai mari de ocazii. Deci City nu e o echipă care să în mod obișnuit un fotbal defensiv, dimpotrivă.
Cu Barcelona însă a arătat nenatural. Poate că eșecul cu Bayern din toamnă l-a marcat foarte tare pe Pellegrini. Atunci, Bayern-ul lui Guardiola a depășit clar pe City la posesie, dar și-a creat și o sumedenie de ocazii, iar scorul putea fi mult mai mare. Din acest punct de vedere, plecînd de la ideea că Barcelona de azi încă păstrează din adn-ul perioadei Pep, lui Pellegrini i-au ieșit mai bine temele. Pînă la penalty, Barcelona a avut posesie, dar nu și-a creat ocazii mari de gol. Sigur, întorcîndu-ne la prima frază a acestui text și la cuvîntul ei cheie, DACĂ Barcelona ar fi primit penalty în prima repriză nu avem de unde să știm cum s-ar fi derulat meciul ulterior. Poate că era mai bine, poate că Pellegrini ar fi renunțat la teamă și ar fi atacat mai mult. Barcelona, spre diferență de acea echipă a lui Pep de acum cîțiva ani, e mult mai fragilă în apărare, ceea ce s-a văzut inclusiv marți, cînd City în inferioritate a fost de cîteva ori periculoasă.
Pellegrini, care înainte de meci anunța că City e acum echipa reprezentativă a orașului Manchester și că, datorită acestei fapt nu va renunța la posesie (”nu vom renunța la ideea de a fi protagoniștii balonului”, a spus mai exact) cam asta a făcut. Și felul în care a făcut echipa a arătat că Pellegrini nu are ideile foarte clare în minte. În avancronica partidei, mă gîndeam care va fi poziția lui Toure Yaya și preconizam că va fi într-o linie de 3 mijlocași centrali, dar ceva mai avansat, acel mijlocaș ”box to box” din fotbalul britanic. Cred și acum că i-ar fi venit mai bine această poziție în acest meci contra Barcelonei. Sînt curios cum ar fi arătat echipa dacă Aguero era apt, căci din ce am văzut prin introducerea lui Kolarov împreună cu Clichy, doi fundași stînga așadar, Pellegrini a avut în cap o așezare pe două linii de 4 plus Silva în ajutorul lui Negredo. Mă tem că și cu Aguero apt tot asta ar fi fost schema și ar fi ieșit din ea Negredo. Putea foarte bine chilianul să joace cu Navas-Nasri-Silva în spatele lui Negredo, dacă ar fi vrut neapărat.
BILETE DE INTRARE LA MECIURILE LUI MANCHESTER CITY GĂSIȚI AICI:
Poate că din ceea ce am scris eu mai sus s-ar putea deduce că meritele Barcelonei sînt foarte puție și că, de fapt, meciul a fost pierdut de City. Nici vorbă de așa ceva. Barcelona a făcut jocul pe care l-a gîndit, dar pentru un meci în condiții de deplasare, în fața unei echipe puternice și prolifice. Din punctul ăsta de vedere, nimic de reproșat lui Tata Martino, pe care l-am criticat de multe ori pe acest blog. Și-l critic și acum, căci la 1-0, cu adversar în 10 oameni și fără Demichelis, de care multă lume a rîs, dar care pînă să fie eliminat l-a anticipat aproape mereu pe Messi, în aceste condiții specifice deci, el a îmbrăcar haina temătoare a omologului său și n-a forțat rezolvarea calificării încă din tur. Dacă nu era golul cu oarece șansă marcat de Dani Alves, vezi jucătorul lui City care alunecă în acea fază, s-ar fi mulțumit cu 1-0. Nici introducerea lui Neymar, chit că are o contribuție la golul de 2-0, parcă nu mi-e clară, mult mai limpede, în opinia mea evident, era introducerea lui Pedro, care e mai rapid, mai vertical și mai apt să cîștige dueluri cu amorțitul Lescott. Apropo de Lescott și de apărarea lui City, colosală prestația lui Kompany, care mie mi se pare în primii 3 fundași centrali ai momentului.
Se mai poate întîmpla ceva în retur? Mulți ar gîndi că nu. Sau, mai corect zis, că nu prea. City e însă o echipă tare, e capabilă să dea un gol la 0-0 și să ridice temperatura meciului. Va intra și Aguero, problema e că va trebui să atace, să aibă posesie. Dacă pe ”Etihad”, la 0-0, Barcelona a plimbat mingea cu multă lejeritate, pe ”Camp Nou”, cu renta din tur, fără obligație de a marca și cu ușoarea relaxare că și un gol primit nu contează, catalanii ar trebui să facă legea. Fotbalul e al fotbaliștilor în cele din urmă.
BILETE DE INTRARE LA TOATE MECIURILE BARCELONEI DIN ACEST SEZON GĂSIȚI AICI:
Revine Champions League și ce bucurie mai mare poate exista pentru amatorii fotbalului adevărat pe care această competiție îl propune decît un duel Manchester City-Barcelona. Un afiș excepțional pentru cea mai tare competiție fotbalistică existentă în acest moment. Nu demult am explicat de ce, în opinia mea, avem de fapt două competiții într-una singură, Liga Campionilor în toamnă, Champions League primăvara. Acum e vremea pentru Champions League, Liga Campionilor a avut și va avea farmecul ei, dar nimic nu se compară cu meciurile eliminatorii, duelurile în care una dintre echipe rămîne pe-afară, partidele în care nici o greșeală nu e admisă pentru că cea mai mică greșeală poate fi fatală.
City-Barcelona e duelul celor mai bune atacuri din Europa. 117 goluri are City în 40 de meciuri, 111 are Barcelona în tot atîtea. Dacă City nu-și amîna meciul de campionat cu Sunderland, poate că era, ca și Barcelona în Primera, lider în Premier League, și am fi avut și duelul locurilor 1 în cele mai puternice campionate ale momentului. Celor care o să sară ca arși să-mi reamintească de Bundesliga o să le cer să se uite un pic pe clasament și să-mi spună dacă e într-adevăr puternic un campionat ce poate fi cîștigat, matematic, la finalul lunii martie. Am spus ale momentului, adică azi, nu acum un an, nu acum doi sau 3 sau 5. Și o să-i mai rog să citească de ce cred eu că Bayern e cea mai puternică din lume, căci e foarte important aspectul, Bayern a omorît suspansul acestui campionat ce rămîne foarte spectaculos, dar nu puternic. Dacă îmi spuneți în care fotbal din Europa echipa de pe locul 1 racolează cei mai buni oameni ai singurei urmăritoare cu pretenții vă rămîn dator!
BILETE DE INTRARE LA MECIURILE DIN CHAMPIONS LEAGUE GĂSIȚI AICI:
Dar nu ăsta e subiectul. Fiecare cu părerile lui, cu opțiunile lui. Ne întoarcem la City-Barcelona! Va fi o bătălie pentru minge. Sînt două echipe construite pentru a ataca, pentru a avea posesia. Nici una nu știe să joace altfel, nici una nu știe să se apere foarte bine, ambele au mari carențe atunci cînd se pierde mingea. Mie unul mi se par chiar mai mari la City decît la Barcelona, ceea ce arată că Manuel Pellegrini încă nu a izbutit să facă echipa să joace așa cum vrea el. Malaga în sezonul trecut pierdea foarte puține baloane, poate și pentru că, neavînd în componență fotbaliști de mare valoare precum City, echipa în sine era mai disciplinată. Fotbaliștii de mare calitate au tendința deseori să se răzvrătească din rigorile tactice, au tendința să piardă din vedere disciplina și s-o ia pe cont propriu. Ceea ce în fața unui rival puternic e foarte rău.
Barcelona lui Guardiola pierdea extrem de puține mingi. Bayern-ul de azi face același lucru. Asta e filozofia lui Pep, dar ea nu poate fi continuată fără el ”in charge”. Barcelona lui Tito Vilanova pierdea deja multe mingi și se expunea. Cred că aici va fi cheia meciului de azi, poate și a dublei în general, echipa care va pierde mai puține mingi va cîștiga.
Pentru FC Barcelona e momentul esențial al sezonului, e momentul pefect de a arăta că încă e o echipă pe care se poate conta. Mi se pare că-n acest duel al posesiei are un plus. Xavi a fost odihnit cu Rayo și e bine din punct de vedere fizic. A revenit Iniesta, ceea ce e o garanție a posesiei fără pierdere. Iniesta e dezechilibrant și atrage adversari ca un magnet. Dacă vin doi spre el, deja asta înseamnă că în altă zonă a terenului cineva e liber. Ar mai fi și Fabregas, aflat într-un foarte bun moment de formă, care se va alătura lui Xavi și Iniesta în zona de construcție. Asta înseamnă că Messi e degrevat de sarcina asta și poate să aștepte că unul dinre cei trei să-i dea pasa potrivită, între linii. Dacă Messi primește între linii și e cu fața la fundașii lui City vor fi mari probleme pentru ei, mai ales că Demichelis, care se anunță titulari, a pierdut mult din viteza pe care și-așa n-o prea avea.
Probabil că va juca Alexis. Neymar nu e încă pentru un asemenea joc, chit că a dat acel super-gol cu Rayo și a arătat o mare poftă. City nu e Rayo, iar Alexis (sau Pedro, aici alegerea e tare grea pentru Tata Martino) are acea capacitate de efort, de a coborî cu adversarul, de a se lupta pentru o minge pierdută, capacitate pe care Neymar nu prea o are. Alexis în dreapta atacului Barcelonei înseamnă o povară în plus pentru Kolarov, care nu va putea astfel să vină foarte des în ajutorul lui David Silva. Chit că nu e formulă prea uzuală, cred că Barcelona va arăta precum în imagine în această seară, cu banda stîngă lăsată în principal lui Iniesta, căci Jordi Alba va avea acolo un adversar tare greu, pe Jesus Navas. Sarcina golului va fi din nou a lui Messi, dar nu trebuie trecute cu vederea urcările lui Fabregas sau infiltrările lui Alexis, ca 9 fals. E o poziție despre care eu scriu de ceva vreme și pe care au descoperit-o brusc și alții, care nu pricep un lucru simplu, 9 fals nu e 9, tocmai asta e ideea, în poziție de 9 fals pot ajunge, pe rînd, mai mulți jucători, nu doar unul.
BILETE DE INTRARE LA TOATE MECIURILE BARCELONEI DIN ACEST SEZON GĂSIȚI AICI:
Din ce am citit, Manuel Pellegrini ar intenționa să joace cu 3 mijlocași centrali. Să-l introducă și pe Javi Garcia lîngă Yaya Toure și Fernandinho. Un demers care mi se pare cît se poate de logic. Perechea Fernandinho-Yaya Toure și-a arătat de 
cîteva ori limitele în ceea ce privește tranziția defensivă. Fernandinho nu e un mijlocaș închizător pur, cromozomii săi brazilieni limitîndu-i munca de distrugere, în vreme ce Yaya nu prea a fost niciodată. Poate de aceea a și plecat de la Barcelona, dar despre asta ceva mai jos. Javi Garcia ar fi exact elementul de care are nevoie Pellegrini în acest meci pentru a aduce un plus de siguranță, de mușchi, de forță într-o zonă de teren ce pare dominată de ”strumfii” Barcelonei.
Absența lui Aguero face destul de simplă așezarea. Silva și Navas vor fi pe cele două benzi, iar Yaya Toure va avansa un pic, va juca un fel de număr 10, ”box to box”, ceea ce va reprezenta un alt element cheie al meciului, căci atunci cînd pleacă în acțiune, la forța pe care o are, Yaya e foarte greu de oprit și prin fault. O minge pierdută de Barcelona l-ar expune pe Busquets la un duel unu contra unu cu Yaya Toure. În plus, cu Javi Garcia, Yaya, Kompany, Demichelis și Negredo, City dispune de un avantaj colosal la fazele fixe, care devin adevărate lovituri de pedeapsă pentru catalani.
BILETE DE INTRARE LA MECIURILE LUI MANCHESTER CITY GĂSIȚI AICI:
Am promis ceva despre Toure Yaya. Celor care-i spun invers le reamintesc că asta a fost solicitarea jucătorului atunci cînd a venit la FC Barcelona, să nu i se mai spună așa, că să nu fie confundat cu Kolo, fratele său, și să fie numit Toure Yaya. Va fi pentru el un meci special. Mulți poate că se întreabă cum a fost posibil ca Barcelona să piardă un asemenea fotbalist. Mulți pun în cîrca lui Guardiola această plecare, mai exact în dorința lui Pep de a-i face loc lui Sergio Busquets. Dincolo că și dacă ar fi așa, demersul și-a dovedit deja fiabilitatea, căci cu Sergio Busquets titular indiscutabil Barcelona și Spania au cunoscut gloria, ceea ce nu poate fi o coincidență.
Problema ivorianului, în realitate, a fost alta. A fost dublă, dacă vreți. Prima, cea sportivă. Yaya nu e un clasic mijlocaș închizător, așa cum e Busquets, el e mai degrabă un milocaș central, ”interior” cum se mai spune. Putea juca și ca închizător, dar nu oferea garanțiile lui Busquets, la fel cum nu le oferă nici la City, mai ales că la Barcelona modulul prevedea și prevede un singur mijlocaș de genul ăsta, nu doi ca-n alte echipe. În mod normal, Toure Yaya ar fi trebuit să joace alături de Sergio Busquets, cam cum a mai făcut-o ulterior Keita, doar că la Keita lucrurile au fost mai simple, el și-a acceptat rolul de jucător de lot. Pe care Yaya nu l-a prea acceptat, poate și pentru că e mai bun decît Keita. Dar și pentru că a avut un impresar, Dmitri Selcuk, avid de comisioanele venite dintr-un transfer, dar și, ulterior, din numeroasele creșteri de salariu pe care ivorianul le-a rimit la City.
Concurența lui Yaya pe post ar fi fost Xavi și Iniesta. Ceea ce, indiferent de cît de bun era, și chiar era, Toure, i-ar fi limitat prezența la meciurile importante, visul oricărui fotbalist pînă la urmă. Oferta lui City a venit la momentul oportun și pentru el, dar și pentru impresarul care tocmai obținuse, cu avantajale sale logice, prelungire de contract cu Barcelona pînă în 2014 și mărire de salariu aferentă. Veți spune poate că exagerez tot amintind numele acestor impresari, însă ei sînt extrem de importanți în viața și cariera marilor fotbaliști. Se spune că în spatele deciziilor majore ale unui fotbalist stă un impresar cu influență, iar Figo ar putea la un moment dat să spună adevărata poveste a transferului său din 2000.
Pînă una alta, cu Toure Yaya ca element de legătură, Manchester City-FC Barcelona e cel mai potrivit prilej să savurăm spectacolul campionilor din UEFA Champions League.
„Because we love it”. Așa a răspuns Jose Mourinho, la conferința de presă de după meciul cu Manchester City, atunci cînd a fost întrebat cum se face că echipa sa joacă foarte bine meciurile importante, cele în care întîlnește adversari puternici ori rivale la titlu. Victoria de pe terenul lui Manchester City s-a adunat la palmaresul foarte bun înregistrat de Chelsea pînă acum, egaluri afară cu Arsenal, Tottenham, Manchester United, victorii acasă cu Liverpool, City și Manchester United. Fiind însă vorba de o victorie și încă de una pe terenul unei contracandidate la titlu, e cu atît mai importantă.
BILETE DE INTRARE LA MECIURILE LUI CHELSEA GĂSIȚI AICI:
În avancronica partidei, scriam că ”dacă e cineva care să se pună astăzi stavilă în fața entuziasmului ofensiv al celor de la City acesta e Jose Mourinho”. Și așa a fost. Sigur, dincolo de acest ”because we love it” există și cealaltă zicală atît de demonstrată în fotbal, cum că titlurile se cîștigă în meciurile cu echipele mari, dar se pierd în cele cu echipe mici. Aici mai are de lucrat Mourinho, vezi partida cu West Ham United din etapa precedentă, care i-a smuls un atac furios la adresa stilului de joc pe care West Ham a înțeles să-l practice pe ”Stamford Bridge”. Un atac ce poate părea bizar venind din partea lui Mourinho, care nu se dă în lături să folosească orice mijloc pentru a-și învinge adversarii.
Spre exemplu, ideea cu tactica ultradefensivă. Înainte de meciul de pe ”Etihad”, portughezul arunca oarecum nada spre partea adversă atunci cînd declara că nu va pune autobaza în poarta lui Cech. Și anunța apoi că vrea să atace. Iar apoi completa: ”asta o să încerc în primele 10 minute, dar dacă nu se va întîmpla, lumea să știe că n-am putut, nu că n-am vrut”. Lumea a luat-o ca atare, ceva de genul ”da da, s-o creadă el că ne păcălește!”, toți erau convinși că vor vedea o Chelsea apărîndu-se feroce. E posibil ca și Manuel Pellegrini să fi căzut în această capcană, iar modulul foarte ofensiv pe care l-a alcătuit să fie rodul mesajului subliminal indus de Mourinho. Inclusiv folosirea lui Demichelis ca mijlocaș închizător, în locul lui Fernandinho, accidentat în ultimul moment. Cum lipsea și Javi Garcia și cum Jack Rodwell n-a jucat deloc în acest sezon, soluția Demichelis pare a fi explicabilă. Mai ales că argentinianul a mai jucat în această poziție și la Bayern (Ottmar Hitzfeld l-a transformat în fundaș central), pînă cînd a fost forțat să plece din Munchen în urma unei aventuri amoroase cu o parteneră prost aleasă. Demichelis însă, cu toate calitățile sale, are 33 de ani, iar poziția de mijlocaș implică mult mai mult efort și concentrare decît cea de fundaș central. Eu unul nu pricep de ce Pellegrini nu l-a folosit aici pe Vincent Kompany, care, ca și Demichelis, a jucat mult pe această poziție, dar spre difrerență de argentinian, e mult mai tînăr și mai în putere. Poate că belgianul n-ar fi fost atît de ușor depășit de conaționalul său, Eden Hazard, nu neapărat la faza golului, plecată de la Hazard, ci în general. Eden Hazard care a fost, în opinia tuturor, omul meciului. Am explicat nu demult motivele pentru are Mourinho l-a lăsat pe Mata să plece. S-a văzut și pe ”Etihad”, Mata și hazard nu pot juca împreună sub comanda lui Mourinho.
Sînt însă decizii și decizii. Mourinho a surprins inclusiv cu modulul tactic ales. N-a fost deloc 4-3-3, cum mă așteptam eu și cum se așteptau mulți, ci un clasic 4-2-3-1. Fără Oscar, rezervă și cu Arsenal, cu Ramires în locul lui, dar avansat, în linie cu Hazard și Willian. Marele cîștig al acestui meci pentru Chelsea, dincolo de rezultat și de clasament, e Matic. Nu degeaba a fost adus el de Mourinho, chit că se găsesc destui care să speculeze pe seama transferurilor pe care portughezul le tot face, via Jorge Mendes, de la Benfica. Ca și în situația lui Coentrao, ca și la David Luiz, și la Matic jumătate din banii încasați de Benfica merge la un fond de investiții numit ”Benfica Stras”, gestionat de banca ”Espirito Santo” (e o banca, și încă una importantă n Prtugalia, deși numele v-ar putea duce cu gîndul la altceva), fond de investiții în spatele căruia, se spune, s-ar afla Jorge Mendes. Nemanja Matic a făcut însă un meci memorabil. A avut nevoie de cîteva minute pentru a-și intra în ritm și pentru a se înțelege cu David Luiz, însă perechea pe care au făcut-o cei doi mă face să cred că Mourinho și-a găsit mijlocașii defensivi pentru meciurile importante.
La Chelsea a existat o singură problemă. Și mă tem că Mourinho nu mai are cu s-o rezolve în acest sezon. Atacul. În fața porții, Chelsea n-a fost atît de concretă precum ar fi trebuit, n-a reușit să profite de ocaziile pe care și le-a creat. În mod normal, asta nu trebuie să se întîmple. Dacă e ceva care lipsește la Chelsea e un atacant de careu, dar sînt convins că la vară Mourinho va rezolva problema asta.
BILETE DE INTRARE LA MECIURILE LUI MANCHESTER CITY GĂSIȚI AICI:
Manchester City a jucat excepțional un sfert de ceas. Primul. Perioadă în care toți cei care au văzut meciul ar fi pariat pe încă o victorie clară a echipei lui Pellegrini. Cînd Matic și David Luiz și-au făcut însă rodajul, Toure Yaya și David Silva s-au stins și, în consecință, City s-a stins. Negredo a jucat slab, dar Dzeko a fost și mai slab. Absența lui Kun Aguero a părut un element imposibil de acoperit. Kun poate că ar fi găsit o cale de a marca în aceste 15 minute și totul ar fi decurs altfel.
În perspectiva meciului cu Barcelona, absența lui Aguero trebuie că-l îngrijorează tare mult pe Pellegrini. Într-atît de mult încît eu cred că-l va forța pe Aguero în meciul de pe ”Etihad”. E posibil ca luna de absență pe care o anunța Pellegrini la momentul accidentării argentinianului, meciul cu Tottenham de pe ”White Hart Lane”, să fie doar o strategie. Săptămîna trecută, cînd Aguero a fost supus la noi examene, deja se vorbea de 20 de zile de absență. Fix 20 de zile vor fi marți 18 februarie. Vom vedea.
Nu-s convins că formula cu Negredo și Dzeko împreună va fi prea curînd aplicată din nou de pellegrini. cel puțin nu la meciurile importante. Și-a revenit Jovetic, își va reveni Nasri, cred că 4-4-2 nu e cel mai fericit modul pentru City, chit că la Malaga era foarte des folosit de Pellegrini, un soi de 4-4-1-1 totuși, care aici, cu Negredo mai retras, nu dă rezultate.
BILETE DE INTRARE LA MECIURILE DIN PREMIER LEAGUE GĂSIȚI AICI:
Premier League s-a echilibrat la vîrf. Arsenal are 55, City și Chelsea au cîte 53. Dacă bătea City, se ducea la 56, iar Chelsea rămînea la 50 și se deschidea un soi de breșă acolo, mai ales că nu mai sînem în toamnă. Pe 4 e Liverpool, la 8 puncte de Arsenal și 6 de celelalte două. Sîmbătă, pe ”Anfield”, se joacă Liverpool-Arsenal. Dacă Liverpool nu bate, cred că iese complet din lupta pentru titlu și va avea bătălia sa pentru locul 4, cu Tottenham și Manchester United. Interesantă și ea prin numele echipelor implicate.
Toți ceilalți îți spun ce se întîmplă, eu îți spun și de ce se întîmplă
Recomand
Caută-mă!