Ne-am tot obișnuit să-l judecăm pe Diego Simeone pentru diverse aspecte. Pentru felul în care joacă echipa lui, pentru filozofia defensivă pe care o imprimă, pentru felul în care se manifestă pe bancă, pentru modul în care agită de multe ori spiritele ori pentru felul în care izbutește să câștige. Chiar și pentru felul în care se îmbracă. Dar câteodată e bine să privim cu atenție și alte lucruri, care țin de latura tehnică a meseriei sale, nu de cea comportamentală. Cum ar fi, de exemplu, această schimbare pe care a făcut-o în pauza meciului de marți. Ferreira-Carrasco în locul lui Augusto Fernandez. O schimbare cu care, repetiția e voită, a schimbat decisiv soarta calificării. Citeste mai mult …
Aura lui Diego Simeone crește pe măsură ce crește și disconfortul vizual al unora față de modul în care Atletico Madrid joacă unele partide. Pe Cholo poți să-l judeci în orice fel, poți să fi de acord cu stilul lui sau să nu empatizezi cu el, dar n-ai cum să-l ignori. El există și nu știu zău dacă nu cumva este în acest moment cel mai bun antrenor din lume. Criteriile aici pot fi mai degrabă subiective, dar ceea ce reușește Simeone la Atletico Madrid nu poate să-ți aducă decât o singură reacție: jos pălăria! Citeste mai mult …
42 de ani au trecut de la ultima confruntare europeană dintre Atletico Madrid și Bayern. Se întâmpla atunci în finala Cupei Campionilor Europeni, iar Bayern s-a impus, la rejucare (erau altele regulile) cu 4-0, dar după ce, inițial, cu două zile mai devreme, se terminase 1-1, cu golul egalizator al bavarezilor marcat în ultimul minut al prelungirilor. Madrilenii vorbesc de revanșă, dar Bayern vine pe ”Calderon” în postura de principală favorită la câștigarea Champions League. Duelul Simeone vs Guardiola reprezintă în mod clar capul de afiș al zilei, dar în program mai regăsim și un meci din Ligue 1, Lille-Angers, dar și câteva confruntări din diverse cupe naționale. Citeste mai mult …
Titlul articolului e un pic exagerat. Pentru că Barcelona n-a pierdut, deocamdată, decât Champions League. Însă acest cuvânt ”DEOCAMDATĂ” are o mare importanță în context, căci în acest moment, dinamica în care a pătruns gruparea catalană nu duce cu gândul decât la ideea că pe 20 martie, pe ”El Riazor”, la fix 30 de zile de la remiza de pe ”Madrigal” cu Villarreal, primul pas greșit al unei echipe creditată cu mari șanse de a face din nou tripla, acel ”deocamdată” ar putea fi șters, iar semnul de întrebare din titlu va fi înlocuit cu mai multe semne de exclamare. Repet, e o posibilitate, asta nu înseamnă că exact așa se va întâmpla, dar, din nou repet, privind starea de spirit a Barcelonei probabilitatea să asistăm la cel mai bizar scenariu din ultimii ani e foarte mare. Citeste mai mult …
Trebuie să fie ceva în această competiție numită Champions League, dar care ar merita mai degrabă să se cheme Mondialul Anual al Cluburilor, căci aici este de fapt adunată toată crema fotbalistică a planetei și nu la simulacrul organizat de FIFA în fiecare decembrie, trebuie să aibă ceva deci Liga Campionilor de nicio echipă n-a reușit să o câștige de două ori la rând. În ciuda încercărilor, în ciuda pronosticurilor. În fiecare sezon parcă se întâmplă la fel, cu mici excepții, în fiecare an deținătoarea trofeului e văzută cu prima șansă, în fiecare ianuarie ori februarie aceste șanse sporesc, dar în fiecare aprilie sau mai totul se sparge ca o bulă de săpun. Există explicații, unii pot vedea aici și manevre oculte, ideea e că la nivelul la care s-a ajuns, așa cum am mai spus, inclusiv o semifinală devine un premiu foarte bun. Anul acesta a fost rândul Barcelonei să cadă fără să-și poată măcar apăra trofeul în finală. Citeste mai mult …
Când a spus, înainte de tragerea la sorți a ”sferturilor”, că mai degrabă și-ar dori să pice cu Real, Bayer sau PSG decât cu Atletico, Luis Enrique știa ce știa. Vorbea de Atletico, dar se referea în mod evident la Diego Simeone. Și asta în ciuda statisticilor, care arată un șir deja important de victorii consecutive ale catalanilor. În momentul de față nu cred că există alt antrenor în fotbalul european capabil să pună în scenă un stil de fotbal cu care să scoată peri albi oricărui adversar. Poate să placă sau să nu placă, poți sau nu empatiza cu stilul lui, dar nu-i poți nega meritele, nu-i poți da la o parte virtuțile și nici nu-l poți exclude din categoria antrenorilor mari doar pe motiv că fotbalul pe care-l propune el e mai puțin estetic decât al altora. Fotbalul e făcut pentru rezultate, estetica își are rolul său, dar nu cel mai important în obținerea acestor rezultate. Citeste mai mult …
Toți ceilalți îți spun ce se întîmplă, eu îți spun și de ce se întîmplă
Recomand
Caută-mă!