Este foarte posibil ca eșecul pe care Belgia l-a suferit cu Italia, în primul său meci de la acest European, să se constituie în cele din urmă într-un mare avantaj pentru Wilmots și ai săi. Tot răul spre bine se spune pe la noi și probabil și pe la belgieni, căci dacă n-ar fi pierdut cu Italia și, probabil, ar fi câștigat grupa ar fi fost aruncați în partea cealaltă de tablou, cu toate consecințele de rigoare. Așa, scăpați și de Croația ce părea un potențial rival, Belgia pare a avea un culoar mai mult decât favorabil până la finală. Citeste mai mult …
O să mă refer în cele ce urmează la meciurile disputate luni la Euro. Și s-ar putea deci să fie un text ceva mai lung. Pentru că a fost o zi încărcată. A jucat și Spania, una dintre favorite, a jucat și Belgia, o altă selecționată pe care mulți, inclusiv eu, o vedeau (eu o văd în continuare) capabilă să lupte pentru trofeu. A jucat Italia, ceea ce nu e puțin lucru, căci Italia, chit că generația ”azzurra” de azi e ceva mai jos decât cea care câștiga, fix acum 10 ani titlul mondial, rămâne Italia. Și a mai jucat și Zlatan Ibrahimovic, una dintre atracțiile indiscutabile ale acestui European. În continuare, câte ceva din fiecare. Citeste mai mult …
Cînd a preluat cu puteri depline pe PSG, în octombrie 2011, șeicul Al-Khelaifi structura un soi de plan cincinal, la capătul căruia echipa pariziană să cîștige, fotbalistic vorbind, tot ce se poate cîștiga. Nici acum nu-s clare motivele pentru care șeicul a ales PSG, la fel cum nu prea sînt clare motivele pentru care Manchester City a devenit brusc marea dragoste a unui alt șeic plin de bani. De fapt, nici nu contează, nu mai stă nimeni acum să-și pună această problemă. Important e că s-a găsit cineva capabil să scoată clubul la lumina pe care o merită o reprezentantă a Parisului. Ne aflăm în al cincilea sezon al proiectului. Introduc în calcul și sezonul 2011-2012, căci octombrie e mult mai aproape de start decît de finiș. Pe plan intern lucrurile sînt în grafic. Pe plan extern, încă nu. Citeste mai mult …
De aproape două luni, PSG și Chelsea erau cu gîndul doar la această partidă. Nu mă refer aici la meciul tur, prin partidă înțeleg ”dubla” eliminatorie. La momentul cînd au aflat rezultatul tragerii la sorți, parizienii și londonezii (e un fel de-a spune asta, căci numărul francezilor și englezilor din această confruntare e redus la cîte unul în fiecare tabără în formulele de start), parizienii și londonezii așadar erau conștienți că pe plan intern nu prea mai are ce să li se întîmple, astfel că le rămînea doar reprezentarea europeană. Sigur, în privința PSG-ului fraza anterioară trebuie citită în alt sens decît la Chelsea. PSG avea încă din luna decembrie titlul în buzunar, în vreme ce pe ”Stamford Bridge” era asumată, tot din decembrie, o lună mai cam secetoasă în ceea ce privește satisfacțiile. Citeste mai mult …
Duelul dintre Arsenal și Chelsea ar trebui să reprezinte capul de afiș al acestui sfîrșit de săptămînă. Spun ar trebui, pentru că privind clasamentul din Premier League confruntarea e una între locul 3, Arsenal, și locul 14, Chelsea. În plus, ca element ce alungă o parte din interes, din ecuația tradiționalei dispute a dispărut Jose Mourinho, o parte importantă a spectacolului. Cu toate acestea, Arsenal-Chelsea, în orice condiții s-ar disputa, nu poate fi un meci oarecare. Citeste mai mult …
Demiterea lui Mourinho sau, ca să respectăm totuși linia emisă de club, despărțirea de comun acord între Chelsea și tehnicianul portughez mai degrabă n-a surprins decît a surprins. Era o decizie totuși așteptată, căci legile fotbalului astea sînt, atunci cînd o echipă merge prost, antrenorul e cel care plătește factura. E mult mai simplu să-l dai afară pe antrenor, fie el și Jose Mourinho, decît să schimbi jumătate din vestiar. Citeste mai mult …
Toți ceilalți îți spun ce se întîmplă, eu îți spun și de ce se întîmplă
Recomand
Caută-mă!