La tenis e simplu. Nadal îl bate pe Djokovici, sau invers, și e numărul unu. La fotbal e mai complicat. Degeaba ai un număr 1, dacă el nu e ajutat de celelalte 10 numere. Sau e ajutat doar de jumătate dintre ele. Misiunea numărului 1 e foarte grea și, de multe ori, compromisă. Lionel Messi e, cred că nimeni nu are ce să comenteze, numărul 1 în această echipă a Argentinei. Problema Argentinei e că Messi nu prea are însoțitori de bord în această cursă de cîștigare a Mondialului.

Că Messi are o obsesie pentru acest titlu mi se pare limpede. Ar putea să mi se pară și logic. De cîte ori s-a văzut comparat cu Maradona, s-o fi săturat și el! Faptul că Maradona are un campionat mondial cîștigat reprezintă marele atu al taberei care-l consideră, într-o comparație totuși absurdă din start, pe Diego superior lui Leo. Nu puțini sînt cei care pretind că Diego ar fi ţinut de unul singur în spate pe Napoli şi Argentina. E o analiză simplistă, a unora care nu au datele complete. Napoli în acea vreme însemna şi Careca, Alemao, Ferrara, Salvatore Bagni, De Napoli ori Carnevale. Iar Argentina din ‘86 îi mai avea pe Valdano, Burruchaga, Ruggeri ori Sergio Batista, fostul selecţioner.

Deocamdată, Argentina îl are pe Messi. Iar Messi are 4 goluri, fără să fie însă acel Messi de acum vreo 2-3 sezoane. Guardiola vorbea atunci despre Barcelona lui Messi, dar o făcea mai degrabă pentru a-i oferi argentinianului acea doză de confort și încredere de care are nevoie permanent. Barcelona lui Messi era însă și Barcelona lui Xavi și Iniesta, Barcelona lui Pique și Puyol, Barcelona lui Dani Alves și Abidal, Barcelona lui David Villa și Pedro. Era acea Barcelona care, atunci cînd se pierdea mingea, devenea un perfect mecanism de recuperare. Aceste concepte au dispărut inclusiv de la Barcelona de azi, de unde și căderea catalanilor, însă ele la ”naționala” Argentinei nu prea au existat.

Messi are 4 goluri, iar asta îl ajută să fie un soi de sperietoare pentru apărările adverse. Adversarii se cam tem să atace mai consistent, pentru a nu se lăsa descoperiți în zona lui Messi. Și în cea a lui Di Maria, care cu Nigeria a făcut cea mai bună partidă la acest Mondial. Problema Argentinei va veni atunci cînd va da peste un oponent care să știe să speculeze carențele defensive ale echipei lui Sabella. Șansa Argentinei la acest Mondial ar veni dintr-o modificare subită de regulament, care să permită schimbarea liniilor, ca la handbal, înlocuirea jucătorilor ofensivi cu unii defensivi. Spunea Gică Craioveanu la Digi Sport Mondial că l-a văzut pe Di Maria, la finalul meciului cu Nigeria, că abia putea să mai meargă. Explicabil, căci Argentina de azi e o echipă în care cei 3 din față nu se apără, iar cei 6 din spate nu prea atacă, iar el trebuie să fie legătura între aceste două grupuri. E notabilă totuși și prestația lui Mascherano. ”El Jefecito” pare antrenorul acestei echipe, cu tot respectul pentru Sabella mi se pare, văzînd și gestul lui Lavezzi care l-a stropit cu apă în timp ce-i dădea indicații, că e mai degrabă însărcinat cu buna dispoziție decît cu partea de antrenorat. Numai că Mascherano are limitele sale, el nu e Iniesta sau Kroos. Are de multe ori tendința, grație spiritului său de anticipație, să se repeadă spre minge și, dacă dă peste un adversar rapid, să se autoexcludă, lăsîndu-i pe apărătorii din spatele său vulnerabili ori să ia cartonaș galben.

Pe undeva, accidentarea lui Aguero, un absent notabil în cele trei meciuri în care a jucat, poate ajuta Argentina, căci s-ar putea trece la un 4-4-2 aproape de problemele din defensivă. Lavezzi știe să joace în acest sistem de la PSG, de pe vremea lui Ancelotti, iar Riky Alvarez, a cărui apariție a surprins plăcut, de asemenea. Elveția nu-i deloc un adversar comod, chit că a luat 5 spre 6 goluri de la Franța. Viteza lui Shaqiri și Drmic, pe care am văzut-o în meciurile cu Honduras și Ecuador, s-ar putea să le pună mari probleme apărătorilor argentinieni.

Deocamdată, Argentina e una dintre favoritele Mondialului. Asta și-n contextul surprizelor produse pînă acum. Se bazează însă foarte mult pe panica generată de Messi. El poate rezolva de unul singur meciurile, dar nimeni nu garantează asta. Pînă la urmă și atacurile de panică și-au găsit rezolvarea.