Imaginile cu Eric Thohir și Massimo Moratti privind, umăr lîngă umăr, meciurile de pe teren propriu ale Inter-ului dau bine la imagine. La imaginea fiecăruia dintre ei, dar și a clubului Inter Milano. Nu întotdeauna tranziția la conducerea unei societăți se face lin și într-un spirit de bună armonie, chit că la Inter, acum, n-ar trebui să fie motive de gîlceavă, căci Thohir nu i-a furat nimic lui Moratti, iar pe Moratti nu l-a forțat nimeni să-i vîndă tocmai lui Thohir. E plăcută însă la vedere imaginea cu noul și vechiul conducător unul lîngă altul.

BILETE DE INTRARE LA MECIURILE DIN SERIE A GĂSIȚI AICI:

Mai neplăcută e imaginea pe care ambii o văd, umăr lângă umăr, dacă asta are vreo importanță în context, dar, mai ales, pe care o vede toată lumea. Imaginea Inter-ului în acest început de 2014 e deplorabilă. Fără victorie în 2014 (o victorie în ultimele 8 meciuri), afară din Cupă și cu un joc ce invită la pesimism. Nu știu de ce, parcă îmi vine să asociez panta descendentă pe care a apucat-o Inter cu momentul preluării puterii de către Eric Thohir. Veți spune că omul e proaspăt în funcție și încă nu stăpînește prea bine datele problemei, dar eu stau să mă întreb de ce oare Inter-ul mergea bine, surprinzător de bine aș zice, în perioada de așa zisă incertitudine instituțională, iar acum, cînd siguranța ar trebui să guverneze, merge din rău în mai rău?

E posibil ca incertitudinea să se fi mutat din spațiul public în interiorul societății. Pînă la urmă, un club de fotbal, chit că e unul cu tradiție de peste 100 de ani, tot un fel de societate comercială e. Iar la orice societate comercială, cu orice profil doriți, schimbările la vîrf aduc după sine multe semne de întrebare. Pare simplu, Moratti i-a vîndut lui Thohir, și-a luat banii, iar acum Thohir e cel care conduce. E însă mai complicat. Moratti avea în spate, sau sub el dacă e să vorbim strict de organigramă, un grup de oameni. O echipă. Nu neapărat echipa de fotbal, dar și ea intră în această discuție. Un grup de oameni în care avea încredere, pe mîna cărora mergea în luarea decizilor, în fond el îi pusese în acele funcții. E posibil ca Thohir să aibă altă echipă. Sau măcar să se gîndească la așa ceva. E posibil să vrea să-și pună și el oameni de încredere, de încredere pentru el, ținînd cont că vorbim totuși de o afacere.

Toți cei care au fost implicați, nici nu contează domeniul, într-o astfel de schimbare la vîrf în societatea în care lucrau trebuie că au simțit un soi de nesiguranță. Care, dacă se prelungește devine neproductivă. Pe principiul dominoului, dacă Thohir își aduce un om de încredere la conducere, manevră perfect justificată de perioada scurtă pe care omul de afaceri indonezian o petrece în Milano, e posibil ca mai multe piese să cadă ori să fie înlocuite. Piese care, sub spectrul incertitudinii, acum nu mai dau același randament, se gîndesc mai puțin la treaba pe care o au de făcut și mai mult la viitor, încearcă să și-l asigure, pe principiul atît de sănătos cîteodată ”plec eu înainte să fiu dat afară”.

Veți spune că asta n-ar trebui să aibă prea multă legătură cu ceea ce se întîmplă pe gazon. Eu zic că nu-i chiar așa. Dacă Walter Mazzari e și el unul dintre cei bîntuiți de nesiguranță? Dacă aceste gînduri îi afectează inspirația în luarea anumitor decizii? În felul în care conduce antrenamentele, în felul în care face echipa, în felul în care face schimbările. Poate că omul de încredere pe care Thohir îl va pune la conducerea clubului are alte preferințe în materie de antrenor. Sau poate că Thohir însuși are alte preferințe. E posibil orice. Iar situația lui Mazzari, care a fost convins de Moratti să vină pentru un proiect și acum s-a trezit că nu mai e Moratti șef, ci altcineva, nu e prea comodă, să recunoaștem.

E posibil ca nici anumiți jucători să nu se simtă prea comod. E știută relația aproape părintească pe care o avea Moratti față de unii dintre fotbaliști. Care au încasat, de-a lungul timpului, salarii fabuloase doar datorită sentimentelor pe care Moratti le dezvoltase pentru ei. Cu noul președinte nu se știe care vor fi relațiile, nu se știe cum stă Thohir cu sentimentalismele.

BILETE DE INTRARE LA TOATE MECIURILE INTERULUI GĂSIȚI AICI:

E o teorie ce poate explica haosul existent în aceste zile la Inter. Mai nou, au apărut în față și fanii, care-și exprimă pretențiile și pun presiune. Ceea ce s-a întâmplat cu afacerea Guarin-Vucinici e un semn cît se poate de prost, instituțional vorbind. Atunci cînd presiunea fanilor, cît ar fi ei de ”tifosi” și de dedicați, blochează o astfel de operațiune, imaginea numai bună nu e. Nu intru prea mult în dezbaterea ideii dacă Inter ieșea ori nu în cîștig în urma schimbului. Eu cred că nu, căci Guarin mi s-a părut unul dintre cei mai în formă jucători ai echipei în ultima vreme. Nici nu vreau să mă întreb prea mult de ce Guarin dorește cu insistență să plece de la Inter. Observ doar că o afacere aproape parafată de două cluburi importante ale Italiei cade la presiunea fanilor Interului, care, zice-se, i-ar fi pus în vedere lui Thohir să nu mai negocieze vreodată de acum înainte cu Juventus și AC Milan. Nu mi se pare în regulă.

La fel cum nu pare prea în regulă absența Interului din mercato. Cînd a preluat clubul, Thohir pretindea că-l poate transfera fără probleme și pe Messi, dacă argentinianul ar fi dorit. Declarație primită cu politețe de unii interiști, dar alții au privit cuvintele indonezianului drept o garanție că e pus pe fapte mari. Garanție care s-a cam evaporat după ce Nainggolan, care, chit că e născut în Belgia, vorbește și pe limba lui Thohir, căci tatăl său e indonezian, a ajuns la Roma, deși acum vreo două luni, după ce dădea gol Inter-ului în campionat, la Cagliari fiind, era dat ca și transferat la ”nerazzurri”.

Perioada de mercato e aproape gata. Greu de crezut că Inter va putea face vreun transfer de nivel. Vor urma 4 luni grele, pentru toată lumea, de la Thohir la suporteri. L-aș include aici și pe Moratti. Chit că nu mai e președinte, rămîne totuși un suporter.

Acest text a apărut în premieră pe http://www.digisport.ro/Bloguri/Andrei+Niculescu/