Capul de afiș este ținut astăzi de primul meci al Barcelonei fără Messi și împotriva unei echipe ce practică un fotbal bun în Bundesliga. Dar nu e singurul reper al zilei. Casillas și Mourinho se revăd la Porto, dar în calitate de adversari, poziții pe care au cam fost și-n ultimul an de mandat al tehnicianului portughez la Real Madrid. Roma merge la BATE Borisov cu un lot plin de accidentări, Lyon și Valencia au o mică marjă de eroare, în timp ce Arsenal vrea să șteargă complet impresia lăsată la Zagreb, în precedenta etapă. Citeste mai mult …
Ne pregătim de week-end și de derby-urile sale, dar pînă atunci există și astăzi cîteva confruntări ce merită privite cu destulă atenție. În special confruntarea de pe ”Mestalla”, acolo unde Valencia încearcă să scape, contra Granadei, de problemele din acest început de sezon, probleme ce au dus-o pe locul 10 în clasamentul din Primera. Citeste mai mult …
Meciuri interesante și astăzi, posibilități destule pentru petrecerea timpului liber în fața televizoarelor, savurînd fotbal de calitate. După eșecul surprinzător al celor de la City, pe teren propriu în fața lui West Ham United, Manchester United caută să scurteze distanța față de rivali în deplasarea de la Southampton. În Franța, Lyon și Marseille se confruntă într-un ”clasic” al ultimilor ani în Ligue 1, în vreme ce, în Bundesliga, Borussia Dortmund și Leverkusen promit un duel spectaculos. La fel de spectaculos ar trebui să fie și FC Porto – Benfica, duel de Champions League din campionatul portughez. Citeste mai mult …
Pantalonii rupți ai lui Pep Guardiola, înainte de a deveni o imagine virală pe rețelele de socializare, definesc felul în care a trăit antrenorul catalan meciul cu Porto. Agitat, mereu dornic să corijeze ceva în jocul echipei sale, de multe ori prea stresat pentru felul în care se derula partida, întotdeauna atent la ceea ce se întîmplă, Pep cred că simțit mult mai tîrziu față de momentul expunerii media că pantalonii i-au jucat o festă. Nu avea timp pentru așa ceva. Știa că meciul e tare important, simțea probabil cum contestatarii săi, care nu-s puțini, își ascut deja cuțitele, dacă nu pentru o decapitare, măcar a-i produce cîteva răni. Pesemne că, în minutul 90, trebuie să fi fost tare mulțumit că de rupt s-au rupt doar pantalonii săi, nu și vreun jucător.
Pep Guardiola nu-i mai bun antrenor astăzi decît acum o săptămînă. Și după eșecul de la Porto era același. Accidente de genul celui de pe ”Do Dragao” se întîmplă deseori. De foarte multe ori ele nu mai pot fi reparate și condiționează un întreg sezon. Pentru Bayern nu s-a întîmplat așa. Dar, la fel cum Guardiola nu-i mai bun antrenor decît acum o săptămînă, nici Bayern nu-i azi o echipă mult mai bună decît acum o săptămînă. Cei care, după 3-1 pentru Porto, se înecau de nervi și nu găseau cuvinte pentru a-și exprima indignarea, astăzi nu știu pe unde să mai caute adjective și elogii la adresa lui Pep și a echipei. Felul în care e antipatizat Guardiola de anumiți oameni ar merita o analiză separată. Are unele explicații, dar de cele mai multe ori sînt ilogice.
BILETE DE INTRARE LA MECIURILE DIN CHAMPIONS LEAGUE GĂSIȚI AICI:
Să ne înțelegem, Bayern de azi e la fel de tare și, în același timp, la fel de vulnerabilă ca și acum o săptămînă. Diferența dintre 1-3 și 6-1 a stat în atitudine, căci e posibil ca fotbaliștii lui Pep să-i fi tratat cu ceva superficialitate pe cei ai lui Lopetegui, în capacitatea de intimidare pe care ”Allianz Arena” o oferă unor adversari încă neexperimentați, în felul în care Guardiola a gîndit acest retur, dar și în absențele din tabăra portughezilor.
Poate cu aceste absențe ar fi trebuit să încep. S-a vorbit mult despre problemele de lot cu care s-a confruntat Guardiola înaintea meciului tur. Probleme care s-au transformat într-un veritabil scandal, la care o să mă refer ceva mai tîrziu. La Porto, Lopetegui a știut să profite de ele, a înțeles că Bayern are probleme în a asigura cursivitatea jocului și a acționat în consecință. Scriam după meciul tur pe acest blog că Porto a cîștigat în fața lui Bayern fără să facă un meci colosal. Așa e și cu Bayern după acest 6-1 de marți.
Ca și Lopetegui în tur, Guardiola a simțit unde trebuie să acționeze. Fără cei doi fundași laterali, Danilo și Alex Sandro, Lopetegui n-a avut altă variantă decît să pună pe cele două poziții doi fundași centrali, pe Diego Reyes și pe Martins Indi. Pentru o echipă ca Porto, obișnuită cu doi laterali entuziaști și ofensivi, să joci practic cu 4 fundași centrali e o mare problemă. Guardiola a intuit asta și a acționat în consecință. Demult nu l-am mai văzut pe Lahm, teoretic plasat în linia de mijloc, alături de Xabi Alonso și Thiago, demult nu l-am mai văzut așadar pe căpitanul bavarezilor jucînd atît de mult lipit de bandă și intervenind foarte rar în zona centrală. Lahm și Rafinha l-au distrus în drepta pe Martins Indi, iar același lucru s-a întîmplat și dincolo, cu Gotze și Bernat. Chit că Gotze nu mi s-a părut grozav, faptul că pe acea zonă la Porto era Quaresma, care nu știe să se apere, i-a ajutat enorm pe cei doi bavarezi. Golul de 1-0 din centrare, golul de 3-0 din centrare, plus multe alte acțiuni derivate din superioritatea pe care Bayern o avea pe ambele flancuri.
E posibil ca Guardiola să-și fi regîndit opțiunile. Mie mi s-a părut un Bayern destul de apropiat de cel al lui Heynckes, asta poate și ca un răspuns pentru cei care-l acuzau pe Pep, după ”Do Dragao”, că a distrus identitatea jocului echipei bavareze. Chiar aș fi curios să știu care e această identitate, această ștampilă. Ba aș zice că de foarte multe ori Bayern s-a apropiat marți seară de stilul echipei lui Rummenigge, într-un 4-4-2, cu clasicul număr 9, în persoana lui Lewandovski, și al doilea atacant, în persoana lui Thomas Muller. Cu o direcționare a jocului spre benzi, fără a căuta neapărat combinațiile pe metru pătrat, cu atacantul central puternic și un al doilea care să profite de daunele pe care le produce primul. Dar și cu o apărare sigură, fără experimente nefericite gen Dante și fără greșeli neprovocate.
BILETE LA TOATE MECIURILE LUI BAYERN MUNCHEN DIN ACEST SEZON GĂSIȚI AICI:
Mă întreb acum ce va face Guardiola cînd vor reveni Ribery și, mai ales Robben? Cei doi fotbaliști de superclasă capabili să dinamiteze, prin stilul lor, orice apărare. Nu-i va fi ușor lui Pep, iar de decis, va decide și în funcție de situația de moment, dar și în funcție de adversar. Cred însă că abia așteaptă acest moment, cel în care va putea conta pe toți jucătorii săi. După meciul de la Porto a produs multă agitație decizia clubului bavarez de a renunța la serviciile doctorului Muller-Wohlfahrt, ce se regăsise în structurile lui Bayerm, cu o mică paranteză de cîteva luni, nesemnificativă totuși, din 1977. Mulți, cu rezultatul de pe ”Do Dragao” încă întipărit în minte, au sărit la beregata antrenorului, considerîndu-l responsabil pentru această decizie. Ba chiar am auzit păreri cum de plecat ar trebui să plece Pep, în nici un caz medicul. Asta apropo de ceea ce spuneam mai sus, de antipatia existentă în jurul lui Guardiola, inclusiv în rîndul fanilor lui Bayern.
Am citit, imediat după decizia de concediere a medicului, care, să ne înțelegem, nu e unul oarecare, ci o somitate în domeniu, tot felul de statistici. Ceva n-a mers la Bayern din acest punct de vedere în acest sezon. Lui Guardiola i-a lipsit mai mereu aproape un sfert din lot. Cifra exactă e de 23,71 la sută, cea mai mare dintre toate echipele angrenate în cupele europene. Cam 6 jucători deci în fiecare moment, la fiecare meci. Procentul celor de la Borussia Dortmund, tot în acest sezon, e de 20 la sută. În general accidentările s-au petrecut în meciuri și nu în antrenamente, iar aproape de fiecare dată perioada de recuperare fixată inițial a fost depășită, în unele situații, cum ar fi cea de azi a lui Ribery, depășită dramatic și inexplicabil, căci la momentul accidentării francezului se vorbea de doar cîteva zile de pauză.
Guardiola a ajuns la 6 semifinale consecutive de Champions League. E încă un antrenor tînăr. De multe ori încăpățînat. Dar etapa de la Bayern l-a ajutat mult în evoluție. Nu mai pare fixist, ca la Barcelona, parcă a înțeles că nu poți poți face o obsesie în a introduce un stil de joc într-o echipă care nu l-a folosit niciodată pînă atunci și că e bine să te mai și mulezi pe ceea ce ai la dispoziție. Eventual pe identitate, care o fi ea pînă la urmă.
BILETE DE INTRARE LA MECIURILE DIN CHAMPIONS LEAGUE GĂSIȚI AICI:
În fotbalul zilelor noastre, nivelul a ajuns în Champions League atît de ridicat încît orice absență, cît de mică și neimportantă ar părea ea la prima vedere, contează suficient de mult. Iar dacă vorbim despre o sumă de absențe și despre o fază superioară a competiției, cum ar fi în cazul de față ”sferturile”, unde nu ajunge chiar oricine, lucrurile pot lua întorsături neașteptate, chiar dramatice pe alocuri. PSG și Bayern au experimentat asta miercuri seară, iar Laurent Blanc și Pep Guardiola s-au lovit violent de această problemă.
Situațiile sînt oarecum asemănătoare. Bayern fără Robben, Ribery, Alaba, Schweinsteiger și Benatia (pe Javi Martinez nici nu mai are rost să-l punem la socoteală), cu Lahm și Thiago obligați să joace după luni (foarte multe luni în cazul lui Alcantara) de absență, fiind evidentă lipsa lor de pregătire. PSG fără Ibrahimovic, Verratti, Thiago Motta și cu David Luiz obligat să joace, deși era limpede că nu era în cea mai bună dispoziție, de accidentarea ulterioară a lui Thiago Silva. Atît Bayern cît și PSG au acum situații extrem de grele, o calificare aproape imposibilă în cazul francezilor, posibilă în cazul nemților, dar numai plecînd de la numele și anvergura echipei, nicidecum de la argumente de ordin fotbalistic, căci aici Bayern nu prea are ce pune pe masă după meciul de pe ”Dragao”.
BILETE LA TOATE MECIURILE BARCELONEI DIN ACEST SEZON GĂSIȚI AICI:
În cazul PSG-ului, lucrurile erau oarecum așteptate. Erau prea importante absențele și prea valoros adversarul. Autogolul lui Mathieu face ca înaintea cuvîntului imposibil atunci cînd vorbim de calificare să alăturăm și cuvîntul ”aproape”. La 0-3 nu știu ce speranțe existau. Nu știu nici așa, la 1-3, doar ideea că ai nevoie să dai 3 goluri și nu 4 pentru calificare face ca verdictul să fie un pic mai dulce.
Barcelona continuă să surprindă. Continuă să nu dea senzația de control asupra partidelor, pe care o lăsa în trecut, continuă să pară fragilă în anumite momente în apărare, cînd adversarul, indiferent cine e el, ajunge să combine în zona linie de 16 metri, dar continuă să scoată maximum de la această tripletă fenomenală din atac. În continuare nu-l simt pe Luis Enrique stăpînind toate butoanele (se spune că nu vorbește cu Messi și Neymar, ceea ce e o mare problemă pentru un antrenor, și că secundul Unzue e cel care ține locul omului de legătură), dar atunci cînd nu e săgetat de idei bizare, vezi schimbarea lui Neymar, lasă lucrurile să meargă și face schimbări cît de cît logice (inclusiv cea cu Mascherano în linia de mijloc, alături de Busquets, care tinde să devină tradițională atunci cînd vrea să țină de scor) rezultatele vin. Barcelona și situația de acolo merită o analiză separată, care sigur va fi făcută aici, dar după terminarea parcursului catalanilor în cele 3 competiții în care sînt implicați. De unde la începutul lui ianuarie, meciul de campionat cu Atletico părea ca va trage cortina dezastrului peste sezon, ei bine tocmai de la acea victorie asupra campionilor Spaniei situația a început să devină din ce în ce mai bună, ajungînd la punctul de azi, cînd Barcelona a devenit favorită la cîștigarea Champions League.
După meciul de la Paris curg ironiile și criticile la adresa lui David Luiz. Sigur, felul în care a fost el depășit de Luis Suarez la cele două goluri ale uruguayanului e caraghios, dar vorbim despre unul dintre cei mai buni atacanți din lume, dacă nu cumva cel mai bun număr 9 al momentului, nu despre vreun debutant oarecare. Despre David Luiz am vorbit de nenumărate ori la emisiuni și am scris pe acest blog. Am scris chiar pe acest blog despre ”capriciul” celor de la PSG de a da 50 de milioane pe un fundaș central bun, dar în nici un caz fenomenal și sub nici o formă de valoarea sumei achitate. Tot pe acest blog am explicat și de ce cred eu că David Luiz nu era potrivit pentru Barcelona, atunci cînd se punea problema transferului său. Să ne înțelegem, e un fundaș bun, un fotbalist polivalent, cu carențe pe zona tactică, motiv pentru care Rafa Benitez, un tactician prin excelență, l-a mutat la mijloc. Cu scăpări de concentrare, motiv pentru care Mourinho l-a preferat pe Matic în locul său, cu greșeli flagrante de plasament. Dar în nici un caz nu-i putem ridica lui David Luiz un monument al ironiilor după meciul de miercuri.
Pentru oricine se pricepe cît de cît la fotbal a fost limpede că David Luiz nu era pregătit să joace. Prezența sa pe banca de rezerve a fost mai degrabă o chestiune de imagine, pentru public. Dar atunci cînd s-a văzut în situația de a-l înlocui pe Thiago Silva, despre care nu mai spune nimeni acum că a costat și el o groază de bani, cîștigă un salariu uriaș, dar se accidentează cînd ți-e lumea mai dragă, Blanc l-a ales pe David Luiz mai mult pentru personalitatea sa decît pentru forma în care se afla. PSG-ul avea nevoie în acel moment de un lider în teren, în condițiile în care Zlatan nu era, Motta nu era, Verratti nu era, iar Silva trebuia să iasă. David Luiz și-a asumat acest rol, căci el este un lider prin excelență, fără să fie cel mai bun fundaș central din lume. S-a fript cu Suarez și încă în două rînduri, dar sincer aș vrea să fi aflat părerea celor care azi fac glume pe seama brazilianului ce gîndeau după reprezentația dată de el pe ”Stamford Bridge”, în returul cu Chelsea.
BILETE LA TOATE MECIURILE LUI BAYERN MUNCHEN DIN ACEST SEZON GĂSIȚI AICI:
Să ne îndreptăm atenția și spre supriza serii, victoria lui Porto împotriva lui Bayern. Bayern a făcut de departe unul dintre cele mai proaste jocuri din epoca Guardiola. Culmea e că dacă n-ai văzut meciul poți avea senzația că Porto a făcut un meci colosal, că băieții lui Lopetegui și-au depășit limitele ori ceva de genul ăsta. Realitatea e că Porto n-a făcut decît un meci obișnuit pentru această echipă, iar asta ar trebui să-l îngrijoreze mai tare pe Pep decît rezultatul final, care, după cum a jucat Bayern, chiar nu e rău. Lopetegui a înțeles că Bayern are probleme, că fluiditatea jocului său are de suferit, așa că a dispus echipa ceva mai sus, pentru un pressing avansat, la nivelul fundașilor centrali bavarezi. Și de aici a început sfîrșitul pentru Bayern, incapabilă să iasă cursiv din apărare, dar și să pună presiune pe benzi, acolo unde Ribery și mai ales Robben sînt greu de înlocuit. Dincolo de asta, absențele l-au obligat pe Guardiola să înceapă cu Thiago, un risc imens la un asemenea nivel, după aproape un an de inactivitate. Faptul că Thiago a dat gol nu poate șterge statistica oribilă din dreptul său. 18 pierderi de balon e o cifră uriașă pentru un fotbalist chemat să dicteze jocul echipei. A vrut multe, și-a asumat responsabilități, ca și David Luiz, dar corpul nu l-a ajutat.
Iar ceea ce a făcut Dante ține de o comedie proastă. Franz Beckenbauer a scos o poantă bună după meci. ”Dante părea a fi încălțat în clăpari la felul în care alerga”, a spus Beckenbauer. Și chiar așa e. N-am înțeles, la momentul aflării echipelor de start, de ce Pep n-a apelat la Badstuber, un fundaș central capabil să manevreze mingea, dar și mult mai mobil în cîmp. Pesemne că a gîndit să nu joace cu 3 fotbaliști în primul ”11” care au adunat pînă de curînd luni bune de inactivitate, căci și Badstuber e în aceeași situație cu Thiago și Lahm.
Problema lui Guardiola nu s-a înregistrat doar la acest meci. Ea vine de la începutul acestui an. În 2015, Bayern a fost umbra superputerii din toamnă, iar semnalele date de eșecul cu Wolfsburg, egalul cu Șahtior, cel cu Schalke, inclusiv victoria chinuită de la Dortmund, meci în care Borussia a dominat de parcă avea în față pe Paderborn și nu pe Bayern, toate acestea au fost semnale că lucrurile nu-s în regulă. Cu atîtea absențe, plus lipsa de formă a unor fotbaliști esențiali gen Xabi Alonso ori Thomas Muller, Guardiola nu și-a putut pune prea mult în aplicare ideile lucrate în vacanța de iarnă. O eliminare în fața lui Porto ar fi un eșec grav, chit că echipa va lua al doilea titlu consecutiv în Budesliga, eventual al doilea event consecutiv. Pentru returul de la Munchen nu-s prea multe motive de optimism în legătură cu starea de sănătate a celor absenți. Bayern e un uriaș rănit în acest moment, dar nu de adversar ci mai degrabă de propriile erori, de propria neputință. Un gigant rănit în orgoliu poate fi însă extrem de periculos, mai ales pe propriul teren. 90 de minute în Germania sînt foarte lungi.
BILETE DE INTRARE LA MECIURILE DIN CHAMPIONS LEAGUE GĂSIȚI AICI:
Mircea Lucescu avea o vorbă. Am citit-o într-un interviu făcut cu el încă înainte de 1989, într-o revistă de care zău dacă-mi amintesc cum se numea (poate mă ajută cei mai bătrîni) realizată de cei din conducerea de atunci a clubului Sportul Studențesc, parcă de Mac Popescu. În fine, contează mai puțin. Spunea Mircea Lucescu în acel interviu ”ca antrenor, ești la fel de bun ca ultimul tău rezultat”. Mi-am adus aminte de această idee vorbind zilele trecute la o emisiune despre demiterea lui Andre Villas-Boas de la Tottenham.
BILETE DE INTRARE LA MECIURILE DIN PREMIER LEAGUE GĂSIȚI AICI:
Ultimul său rezultat e un 0-5 cu Liverpool, pe teren propriu. Înainte de asta, un 0-6 cu Manchester City, dar la Manchester, indicase pentru prima dată posibilitatea ca portughezul de 36 de ani să fie nevoit să abandoneze al doilea său proiect important în fotbalul englez. Chiar, acum observ, Villas-Boas are, incredibil, 36 de ani, pe care abia i-a împlinit, în octombrie. La vîrsta lui, alți încă mai joacă, în vreme ce el are deja 3 experiențe la 3 echipe notabile din Europa, FC Porto, Chelsea, Tottenham. Problema lui e că, în acest moment, balanța reușite-nereușite se cam înclină spre a doua categorie.
La ultima sa conferință de presă, Villas-Boas a aruncat la înaintare o idee interesantă. Deși nu prea e genul, și-a asumat pe deplin responsabilitatea eșecului cu Liverpool. Apoi a fost întrebat, textual: ”Sînt aceștia jucătorii pe care i-ai ales tu și cu care ți-ai dorit să lucrezi?”. Nu știu exact cine a pus întrebarea și ce relații are respectivul cu tehnicianul portughez. Cert e că răspunsul a lăsat deschisă ușa tuturor interpretărilor posibile. ”Nu sînt foarte sigur că aș putea face public lucrul ăsta”. Un răspuns misterios, care dă senzația că la echipă s-a întîmplat ceva în vestiar. Mai exact că Villa-Boas a pierdut vestiarul.
Mergînd un pic înapoi, la episodul Chelsea din filmul carierei sale, observăm că și acolo s-a întîmplat ceva asemănător. Și acolo relația portughezului cu greii vestiarului s-a deteriorat, în special atunci cînd a decis marginalizarea lui Terry și Lampard și a lăsat tot mai clar senzația că pregătește același lucru pentru Drogba și Ashley Cole. Să scape de Anelka nu fusese o mare problemă, căci francezul e un obișnuit al frecventelor schimbări de echipament, ce i-au adus destule beneficii, financiar vorbind. Se vorbește că această marginalizare a celor de mai sus făcea parte dintr-un plan convenit inițial cu Roman Abramovici, care însă nu l-a mai sprijinit pe portughez în fața evidențelor că jocul nu merge și că fanii îi iubesc pe cei în cauză mai mult decît pe antrenor. Așa că l-a executat fără prea multe regrete, deși plătise pentru el o clauză de 15 milioane de euro pe care nici măcar Mourinho n-a avut-o.
Aici, la Tottenham, se vorbește despre conflictul mocnit existent între Villas-Boas și Franco Baldini. Pentru cei care încă nu știu, Baldini e directorul sportiv al lui Tottenham, e italian, a venit de la Roma unde a stat două sezoane, iar înainte a fost asistentul lui Fabio Capello la ”naționala” Angliei, alături de care era nelipsit pe stadioanele din Premier League, prilej pentru un comentator de la noi, altfel cu o părere excelentă despre el însuși, să-l confunde permanen cu Kevin Keegan, cu care Baldini, ce-i drept, seamănă un pic. Dar nu asta era problema, a fost doar o paranteză.
Problema e că Baldini a fost cel care, în mare, a făcut lotul actual. Se spune că disputa dintre cei doi a plecat de la Lamela, pe care s-au plătit 30+5 milioane de euro Romei și care a jucat puțin spre foarte puțin. Deși era favoritul lui Baldini. Tot Baldini l-a adus și pe Chiricheș, de exemplu, dar românul s-a descurcat foarte bine cînd a fost folosit. Nu așa de bine s-au descurcat Eriksen, Capoue și Chadli, aduși de Baldini la centrul terenului, zonă în care e deja de notorietate că Villas-Boas și i-ar fi dorit pe Moutinho și James Rodriguez, ajunși între timp la Monaco. Se mai spune că de aici a apărut ruptura între Villas-Boas și Jorge Mendes, dar asta deja e o altă problemă. Fotbalul nu e întotdeauna simplu cum pare la televizor, sînt multe interese la mijloc și multe metode folosite sînt neortodoxe.
BILETE DE INTRARE LA MECIURILE DIN PREMIER LEAGUE GĂSIȚI AICI:
Dacă va reuși Baldini să-l pună pe Fabio Capello antrenor, vom vedea. Ar fi o explicație a celor întîmplate. Situația lui Capello nu e așa simplă, deși ca antrenor la o echipă națională calificată la Mondial îți poate permite și munca la un club, vezi cazul lui Hiddink de acum ceva vreme. Varianta Dan Petrescu, de care am citit, nu mi se pare prea credibilă, deși Baldini e foarte bun prieten cu Giovanni Becali, iar Dan Petrescu e un foarte bun antrenor. Problema e că Tottenham are nevoie de un personaj mediatic pe bancă, de un tehnician cu personalitate și un CV care să-i permită să fie deasupra jucătorilor, iar Dan Petrescu deocamdată nu-l are.
Mă tem însă că Villas-Boas are o problemă. Mi se pare că a ars cam ușor etapele, începînd cu Porto și succesele de acolo, la doar 32 de ani. Două bile negre în CV pot fi greu de albit, chit că portughezul e un tip care muncește enorm, care e pasionat de ce face și caută mereu să se informeze, să învețe permanent. Cresc dubiile în jurul persoanei sale și în jurul capacități sale de a face un vestiar plin de vedete să-i înțeleagă ideile. Pe nimeni nu interesează acum că Villas Boas l-a pierdut în primul lui an pe Modrici, iar în al doilea pe Bale, cei mai buni jucători ai echipei pe care Harry Redknapp o ducea pe locul 4 în Premier League. Lumea a vrut rezultate, pe măsura zecilor de milioane de euro investiți în transferuri. Rezultatele n-au venit, iar Villas-Boas e acum la fel de bun ca ultimul. 0-5 cu Liverpool.
BILETE DE INTRARE LA MECIURILE DIN PREMIER LEAGUE GĂSIȚI AICI:
Toți ceilalți îți spun ce se întîmplă, eu îți spun și de ce se întîmplă
Recomand
Caută-mă!